a butterfly lives only one day

i guess i should have known better....

the ToWeRs

Citeam astazi mai multe despre zona in care lucrez... si asta pentru ca am iesit in pauza de masa in explorari si am dat peste tot felul de locuri care mai de care mai interesante.
Asadar: Canada Square, unde lucrez eu a fost proiectata de o companie canadiana si contine 3 turnuri uriase, dintre care cel mai mare este cel din mijloc, numit "Tower One" (50 etaje), avand in stanga si in dreapta Citigroup Center )"the largest financial services firm in the world"(45 etaje) si HSBC Center (45 etaje) si cele 2 sunt pe locul 2 la capitolul cele mai inalte cladiri din UK.

Cladirea mea (Citi) a fost construita doar in 3 ani!
And this is the view starting 34th floor
In interiorul turnului ONE se afla institutii financiare si HQs pentru The Daily Mirror, The Sunday Mirror, The Sunday People and The Daily (and Sunday) Telegraph.
In 2002 un francez catarator a escaladat turnul "with his bear hands", fara mijloace de securizare (micutzul kamikaze)
Fiind un punct reper al Londrei, turnul nu a scapat de atacurile teroriste.. asadar in '92 o bomba a fost plasata de Provisional IRA (Irish Republican Army) dar explozia nu s-a intamplat, si peste 4 ani, aceeasi indivizi au plasat o alta bomba in sudul zonei in care ma aflu, si cea din urma a explodat (rezultate: 2 morti si cladiri prabusite)
Glumitzele pe seama cladirii o numesc "Major's Last Erection", caci a fost cladita pe vremea lui John Major, renumit politician in UK, care a fost si prim ministru.
Cam asta despre turnurile mele :P

cheers mate!

Alma

astazi... am stat la un chit chat cu my boss si mi-a ridicat niste intrebari referitoare la provenientza numelui meu... asa ca thank God for Wikipedia ca am dat imediat un mic search pe net si am gasit ca...
suntem...
*eu si un rau in Crimea unde s-a desfasurat o mare batalie http://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Alma(pentru curiosi) intre the franco-british army si the russian one. Au castigat primii si drept urmare, numele meu a devenit preferat in UK :)
**eu si nenumarate alte orase in Canada si USA
***eu si...guess what! alte doua localitati in Noua Zeelanda si in Palestina
****si eu si podul..sub care si-a cam gasit sfarsitul printesa Di (din pacate)

Noi suntem Alma prin Wikipedia
hehe

first day @ work

hmmm
impressive is the word I am looking for?
astazi m-am trezit dis de dimineata ca sa fiu sigura ca ajung la timp...
harta de pe net imi spunea ca o sa fac max 58 de min insa eu vroiam sa fiu sigura... guess what happened?:) am intarziat evident..hihi... dar am scapat cu basma curata caci e normal sa intarzii in Londra.
Ca sa ajung la work trebuie sa merg cu un tren si cu un metrou.. desi calatoria dureaza 58 min nu e rau deloc caci trenurile vin din 10 in 10 min si metrourile din 3 in 3 min asha ca e minunat... gasesti mereu loc liber sa stai jos:) impressive
cand am ajuns in canary wharf... cautam cu privirea cladirea mea... insa nu eram pregatita moral pentru adevar:))
cam asha ma uitam azi de dimi...dupa cladiri pana am gasit-o pe a mea... ea e!:)

cladirile sunt atat de mari incat e imposibil sa o distingi din prima pe a ta... asha ca am intrebat si eu in stanga si in dreapta si m-am luat dupa lume...
trebuie sa merg for 1 min din mom in care ies din metrou si desi sunt cladiri all around e un vant atat de puternic incat ai impresia ca te ia pe sus:))
Canada Tower se numeste cladirea in care lucrez... si are...44 de etaje:).. today I was lucky enough to climb up to the 42 floor... the result:a spectacular view!!
citigroup are 2 turnuri si celalalt este inalt de 16 etaje... inconjurate de o bucla de Tamisa!
sattelite view!


Sunt parcuri... pationare..magazine... mall-uri... concerte in aer liber... muzica jazz in metrou... lume muuuulta si colorata...
orasul asta are puls... parol!

london is the place to be:)

poza asta e facuta intr-o oglinda convexa la metrou

"am ajuns" asa s-a intitulat primul mail pe care l-am trimis spre casa...
da... e foarte tare pe aici..
desi nu am avut ocazia sa vad cine stie ce in ultimele 2 zile... dar there's something telling me that i;ll like it...
londra la prima vedere mi se pare de 10 ori mai zgomotoasa si mai populata decat bucurestiul...
dar e pulsul ala grozav al orasului which makes it unique...am mers ieri pe strazi ale caror nume nici macar nu mi-l mai amintesc exact (stiu de oxford street, totenham... oricum prin zona palatului parlamentului) si stateam cu gura cascata uitandu-ma la cat de evoluata e capitala asta comparata cu bucurestiul nostru...
m-am uitat destul de mult la chestii de imagine, advertising stuff si am ramas extrem de placut impresionata... nu e de mirare ca Londra e considerat cel mai tare oras dpdv advertising.
Astazi mergem sa descopar Canary Warf si Richmond... uhu...

keep walking!
alm

all my bags are packed...i'm ready to go...

I'm standing here outside ur door... i'd hate 2 wake u up to say good bye...
cred ca a venit si randul meu sa imi iau ramas bun... ultimele zile pe acasa au fost foarte emotionante... pornind de la petrecerea super spontana din club a... pana la revederea cu ai mei...
sunt emotionata...acum cand mai sunt 9 ore pana la plecare... as vrea parca sa mai stau putin.. sa o mai tin de mana pe mama si sa ii mai spun ceva tatalui meu...
defapt cred ca ei stiu...
si pana la urma...dupa cum un bun prieten spunea "pentru mine un an nu e muuuult/ am sa ma-ntorc barbaaaat" hehe

Bine.. inchei pentru ca nimanui nu ii plac despartirile lungi si .. emotionante...
Vroiam doar sa spun ca:
- mi-am dat seama pentru a nush cata oara ca am niste parinti geniali... niste prieteni incredibili... si 1000 de motive ca sa ma mandresc de ultimii ani pe care i-am petrecut in Bucuresti... de oamenii pe care i-am cunoscut si care imi fac viata frumoasa prin simplul fapt ca exista... si ca eu am onoarea sa ii cunosc...
- o sa ne vedem in curand... (si asta e pentru toti oamenii care o sa citeasca post-ul asta)
si...
sa imi tineti pumnii... we live in a beautiful world...and u're the living proof of this statement!

love!
alm

where the streets have no name...

Ieri mi-au spus la work "ti-am facut rezervarea pentru poimaine (miercuri)"...
am inghetzat...
pentru cateva secunde mi-au trecut prin cap urmatoarele:
1. cum o sa imi vad eu prietenii?
2. mom and dad
3. nu mi-am facut bagajeleeeeeeeeee

Si instant am revenit la gandul 1... caci mi se parea absurd si de neiertat sa plec fara sa ii vad...
nu nu nu!
asa ca am pus mana pe tel si am refuzat oferta...cu emotii ... lucky me, am amanat zborul pentru sambata dim asa ca...
am timp pentru "buzunarul meu de la piept"
Yuhu!
Oricum... nu plecam asha..Astazi, eram in Laptarie si ma gandeam... cum o sa fie iar pe strazi fara nume... cu oameni diferiti... si straini mie...
Ufff... si in seara asta va fi "despartirea"...hmmmm.... mii de ganduri si simtiri imi sageteaza mintea si sufletul...
club a will be the place... loc cu lacrimi, zambete... iubire... amintiri...

Emotii mari!

dor de casa?...

in ultima vreme mi se pune foarte des intrebarea "crezi ca o sa iti fie dor de casa?"...hmmm... de cele mai multe ori raspunsul meu este simplu si sec :"nu"...
chiar cred ca home is everywhere we go... si asta pentru ca lumea nu mi se mai pare atat de mare... oamenii dragi mie sunt imprastiati pe glob si faptul ca voi ajunge in Londra ma va aduce si mai aproape de ei...
indubitabil sunt si romanii... mei.... (oamenii care sunt inca pe plaiurile mioritice) de care o sa imi fie dor...
Asadar cred ca nu imi va fi atat de dor de tara...cat imi va fi de ei...
E bizar si in acelasi timp normal sa fie asa... oricum... pana la urma cei 2000 de kilometri sunt nimic in fata unei conexiuni bune la internet... pana la urma e vorba de o ora si jumatate cu avionul si de cateva secunde parcurse cu mintea...
stiu ca nu va fi asha de usor cum pare acum, insa viata e mult prea frumoasa pentru dubii si temeri...
voi sunteti soarele meu!
va tin mereu mici...mici... in buzunarul de la piept..
"fericirea-i un lucru marunt/ e o aripa care vibreaza/ fericirea-i un lucru mic... un pitic... ce danseaza!"
fericirea sunteti voi si vor fi oamenii pe care ii voi cunoaste si vor ajunge mici in buzunarul de la piept..:)
aici sunteti!

Jam Session

Special 10x 2 Evoke 4 showin' it 2 me!
enjoy

http://www.dustfilms.com/images/movies/play.swf

Culorile toamnei???

sau... ororile toamnei?...

In acest weekend am participat ca si spectator la cea de-a treisprezecea editie a festivalului "Culorile toamnei" organizat la Pitesti.
M-am intalnit cu bunica mea la 18:00 in fatza teatrului local, Davila cu emotia revederii si pregatita sa "agit pampoanele" pentru colectia de moda a verisoarei odette...
Ajunsi acolo insa tot entuziasmul s-a transformat intr-o deprimare totala...
Am vazut un spectacol cu:
- pusti dezbracati ce credeau ca asta e "moda"
- oameni foarte plini de ei care insa nu stiau sa se miste pe scena
- prezentatori penibili, fara dictie si prezenta de scena(desi proveneau din domeniu.... angajati fiind la televiziunea locala)... una dintre cele mai amuzante aberatii spuse pe scena a fost "buna seara tragi TELEspectatori"
- oameni care il ovationau de-a dreptul pe Catalin Dezbracatu'
- organizare proasta, coregrafii nereusite, culori tipatoare
- prezentari care aveau...20 secunde(2 hainutze)
- echipe de dans cotate ca "profi", care nu se sincronizau si mizau pe fetele din trupa ce progresiv renuntau la articole vestimentare pana au ajuns la sutien si fustitze minuscule...

Ce sa mai..cascam...ma uitam la ceas.. ma intristam ca oamenii astia exclamau extaziati ca festivalul ar trebui sa fie expus presei nationale datorita "valorii" acestuia...

In schimb, a fost o prezentare care mi-a atras atentia, si anume parada reprezentantului Ploiestiului pe care insa nu am retinut cum il chema.
Se numea "Moi memme" si erau practic niste "papusi" care se miscau pe muzica frantuzeasca. Pe langa spectacolul veritabil pe care fetele astea au reusit sa il faca, trebuie sa spun ca hainele create la Ploiesti erau foarte chic si interesante.
Asa da!
In plus, pe langa manechinele care aveau partea lor de coregrafie, pe scena mai era o pustoaica machiata gen Bjork, extrem de bizara care ba se uita la fete, ba se plimba printre ele cu esharfe in mana pe care le arunca sporadic in aer. Alaturi de pushtoaica era si o balerina cu aripi care se misca gratios si in ritm cu muzica.
O performanta interesanta, demna de remarcat, un contrast veritabil alaturi de restul spectacolului de prost gust prestat de minunatii membrii ai crew-ului lui Vali C. (de la casa de studenti Pitesti)

Bravo Ploiesti! A fost singurul lucru care m-a facut sa nu plang ca mi-am irosit 2 ore din viata.

"Argentina mi amor"...:) ciclo de cine

De ce iubesc eu Bucurestiul?
Ei bine... pentru lucrurile mici... pentru ca dupa o zi cu praf si claxoane... Bucurestiul imi da o clipa de nemurire.
Bucurestiul mi-a dat in ultimele zile... festivalul filmului Argentinian.
Totul s-a pentrecut la cinema UNION, intr-un cadru extrem de strans si intim, in care ne-a onorat cu prezenta si excelenta sa, ambasadorul Argentinei la Bucuresti.
In fiecare zi de vineri pana astazi au rulat cate 2 filme argentiniene extrem de bine cotate cu actori minunati care se lupta prin filmele in care joaca cu colosii americani care incep sa devina de duzina.
astfel in prima seara, de deschidere am avut placerea sa vad filmul :
"El hijo de la novia" din 2001 : Rafa Belvedere are o viata destul de dezorganizata, haotica uneori, in care nu reuseste sa faca nimic bine: este divortat, are un restaurant mostenit de la familie si afacerile merg greoi, are un copil pe care nu il intelege in intregime, o prietena tanara si frumoasa dar pe care insa nu stie exact daca o iubeste... si mama sa este bolnava de Alzheimer si nu reuseste sa isi aminteasca mai nimic.
Ceea ce devine marcant de-a timpul filmului este dragostea fantastica pe care tatal sau i-o poarta mamei sale.
Astfel, timp de 90 de minute, in viata lui Rafa se intampla tot felul de evenimente care il fac sa guste mai mult placerea de a trai, care iol reinvie, il fac sa pretuiasca cu adevarat anii sai.
Filmul se termina cu o ceremonie religioasa pe care tatal sau si-o dorea cu ardoare sa i-o daruiasca sotiei sale (caci ei nu se cassatorisera religios), desi aceasta nu realizeaza mai nimic.
"El abrazo partido" din 2004, pune accent pe oameni care nu au multe lucruri in viata si totusi merg inainte incetul cu incetul.
Despre tatal sau, Ariel nu mai stie mai nimic, singurele sale amintiri sunt legate de un sandwich cu maioneza si o caseta de la ceremonia sa de circumcizie in care tatal sau se vede trecand fugitiv prin fata camerei.
Ariel are vreo 26 de ani, traieste cu mama sa si are un magazin de lenjerie intima impreuna cu aceasta.
Magazinul este plasat in universul lor si anume "Galeriile"...o microlume, acolo unde sunt cu totii o mica comunitate (toti proprietarii de magazine)
Pe parcursul istorisirii, Ariel are permanent regrete si intrebari in sinea sa referitoare la tatal ce plecase la razboi si nu se mai intorsese. Totusi nu intelegea cum o data pe luna acesta ii suna si le trimitea o "pensie alimentara". Ariel pur si simplu nu intelegea cum aceasta a putut sa o paraseasca pe mama sa si 2 copii.
Incetul cu incetul misterul se dezvaluie caci tatal sau cumpara exact magazinul situat in fata lor si se intoarce acasa.
Povestea era asha: mama lui Ariel avusese o aventura cu proprietarul magazinului de vis a vis si tatal sau intr-un acces de furie a parasit-o, neputand sa treaca peste acest fapt.
Dupa 27 de ani acesta se reintoarce fara mana pe care si-a pierdut-o in razboi si pe care i-ar fi placut sa i-o intinda lui Ariel.
Filmul e emotionant prin simplitatea relatarii si maestria regizorala.

Filmele astea 2 m-au facut sa ma gandesc cat pierd ca nu particip la asemenea evenimente mai des.
Au fost extrem de simple si parca rupte din realitate... frumusetea din ochii lor nu o s-o uit prea curand...
Alm

Wallstreet says:...

"Astazi o sa fiu scurt. Foarte scurt chiar. Pentru ca am observat ca ideile bune sunt intotdeauna spuse in putine randuri.

Imediat ce ai terminat de citit acest text, alege sa faci ceva diferit. Gandeste-te la ce ai facut si ieri, si astazi de dimineata. Si incearca sa schimbi ceva. Un amanunt, chiar mic, poate sa iti schimbe intreaga zi.

Apoi, cand vei avea curaj, o sa observi ca zilele se pot schimba usor, si ca schimbarea vine de la amanunte minore. Si, incet-incet, din zi in zi, lunile si anii pot la randul lor sa se schimbe. Poate ca in scurta vreme, o sa gandesti ca ai mai multe multumiri de adus vietii, decat reprosuri.

In acel moment, sa iti aduci aminte ca schimbarea a pornit de la o dimineata altfel.

O saptamana placuta."

o lunga asteptare

De ceva timp tot astept....
Astept sa se faca seara ca sa vorbesc cu dan...
Astept sa vina weekendul desi nici astea 2 zile nu mai au mare insemnatate pentru mine avand in vedere ca saptamana asta am fost un somer fericit...
Astept sa intre lumea pe mess ca sa mai schimbam o idee... o vorba... un sentiment din adancuri...
Astept sa plec....:)
Astept nemurirea... citind despre hindu...secrete ale legii atractiei si ghandi...E o ceata totala uneori datorita abundentei de informatie si imagine... dar e frumos...
de mult timp nu mi-am mai permis luxul asta sa stau si sa ma plimb aiurea cu mintea prin colturi ale lumii fara ca gandul sa-mi fie deranjat de micime cotidiana...
Da...asteptarea asta poate are si ea sensul ei in momentul de fata in viatza mea...
ceea ce am realizat in saptamana de asteptare, as vrea sa astern in cateva randuri mai jos si hmm.. atat:
-am facut o statistica impreuna cu o prietena din Kuweit... sunt mandra sa ma uit prin cele mai diverse colturi ale lumii si sa imi vad colegii care sunt implicati in diferite cauze atat business cat si non-profit pe glob.
M-am uitat din Australia pana in Singapore... din Bahrain pana la Viena,Paris,Munchen, Dublin, Leuven ...Bombay...Colombo...Vancouver...si i-am vazut pe toti.
Pot sa spun ca sunt mandra ca am onoarea sa ii cunosc pe oamenii astia pentru care diversitatea este o provocare in viata de zi cu zi, care se gandesc la un viitor sustenabil pentru populatia globului... pentru care de multe ori viatza sta in loc ca sa ii salute.











-referitor la setare de obiective... uneori poate parea extrem de dificil si pueril in fata oamenilor sa iti asterni o serie de obiective... am facut asta de 2 ani incoace o data pe an impreuna cu persoane deosebite din viata mea...
Mi-am dat seama si din ceea ce am citit in ultima vreme, cat si din discutii cu oameni deosebiti ca setarea de obiective devine esentiala intr-o lume in continua miscare, asa ca m-am decis sa fac asta cat mai des... am sa pastrez setarea "anuala" de obiective care se petrece in jurul datei de 1 ianuarie si am sa dezvolt setarea de obiective mici dar importante.

-am stat si m-am uitat bine la lista de obiective pe care o aveam pentru anul 2006.. era o lista comuna a mea si a lui dan, si am sa v-o arat momentan doar pe a mea lasandu-l pe el sa decida in viitor daca vrea sa imparta si obiectivele lui cu voi...
asadar obiectivele mele pe 2006 au fost:
*sa iau curcuri de dans (nerealizat)
*sa invatz bine spaniola (a existat un moment in care saptamanal am strans materiale de pe net in spaniola, insa nu pot spune ca am invatzat "bine" spaniola) - key learning point: seteaza obiective masurabile "bine" este extrem de general si irelevant in situatia de fatza
*sa termin bine facultatea ( am terminat-o cu 8.90 la licentza) - key learning point vezi mai sus
*1 rezultat concret dupa internship (era vb de un internship in media la care am renuntat ulterior pentru un job in publicitate) key learining point: flexibilitatea ajuta :)
*cel putin o iesire in afara tarii (am o iesire in bulgaria la activ, urmeaza in luna dec uk)
*sa vad trei locuri noi din tara ( Omu, Plaiu Foii, Timisoara)
*sa imi formez o cultura in advertising (am lucrat 9 luni in domeniu - obiectiv atins) - key learning point: avand in vedere ca la momentul respectiv domeniul in cauza reprezenta ceva nou pentru mine, am formulat obiectivul la modul general
*sa ma mut la casa mea (stau in chirie de 9 luni si chiar ma simt "acasa", inainte statusem in camin cu 3 oameni in camera)
*sa ma inscriu la master (nerealizat datorita planurilor de plecare in uk) - se reporteaza :)
*ritm de viatza sanatos (obiectiv general care devine interpretabil) - realizat partial
*cel putin doua realizari in domeniul advertisingului (2 campanii TV, 1 campanie de presa, 2 campanii de activare)
*sa imi iau laptop (soon se va realiza, pana in sfarsitul anului)


To be continued...

jurnalul de bord din 15.11.06

Daca as reusi sa dorm mai putin as putea face atat de multe lucruri pe care mi le doresc de muuuult timp...
Mi se pare fascinant cate key learnings poti sa tragi de la oamenii din jur...fascinant pur si simplu..daca am reusi sa devenim putin mai atenti la ce se intampla in jurul nostru...la pulsul real al vietii si la trairile oamenilor, ne-am imbogati spiritual.
De ex astazi ma gandeam cat de importanta este cunoasterea de sine si autodisciplinarea... incercam sa gasesc modalitati de a transpune energia pozitiva in modul meu de gandire si sa proiectez toate acestea in my everyday life... Am ajuns la interesanta opinie (ajutata de un sfat prietenesc) cum ca teoria mea scartzaie... ca, daca am putea concentra energia asta asupra unei persoane si persoana asta la randul ei ar putea sa isi aduca energia spre o alta... in felul asta am reusi sa cream un "cerc nevicios" care ne-ar face viata mai buna, noua tuturor.
Imagineaza-ti cum ar fi o astfel de lume...
Si acestei a doua teori mi-as permite sa ii adaug o suflare personala si anume, parerea ca, aceasta energie extraordinara pe care noi am putea-o transmite secundei persoane ar putea fi pe deplin pozitiva daca ar proveni dintr-un mediu "sanatos" (interiorul nostru) \.
Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, in cateva cuvinte ma refer la o stare de spirit atinsa care duce la emiterea de energii pozitive si concentrarea acestora in scopul deservirii secundei persoane..
Si toate astea nu se transforma intr-un final in o forma primitiva a contemporanului coaching?

looking for ways to make it a better world..
alm

LAAAA MUUULTI AAANNNI!

Dude...
te iub :P

OVR HCB LSD

it's been a while...
Se pare ca nu mai masor timpul asa cum o faceam alta data...si m-am cam lasat furata de peisaj de ceva saptamani ...
Am sa povestesc despre un eveniment la care am fost acum o saptamana si anume: Halloween Charity Ball organizat pe 28 oct la Palatul Parlamentului (Casa Poporului).
Era pentru prima oara cand intram in cladirea asta colosala... si am ramas masca (si la propiru si la figurat, fiind un bal mascat) cand am vazut grandoarea interioara... marmura... covoare atat de moi incat simti ca te afunzi cu totul in ele... pur si simplu... lux.
La intrare te intampinau doua statui vii, albe... si treceai printr-o incapere mare si intunecata decorata cu dovleci ciopliti (asta dupa ce treceai de controlul de securitate).
Dupa ce am patruns camera intunecata ne asteptau cei de la personalul Hilton cu gustari si sampanie (awww)...
CE mai... ne simteam niste mici printese.:)
Aproape toti cei de la firma unde lucrez s-au costumat, am avut 4 printzese, un taliban, un soldat american, o indianca, un cowboy si... eu :) (o sa vedeti in poza ce costum am avut:):) :) )
Lumea era destul de selecta asa ca ne-am asezat intr-un coltisor si am inceput sa admiram actori... vip-uri...costume colorate si interesante..
Majoritatea persoanelor prezente insa erau straini si vedete...
Scopul balului era caritabil asha ca la sfarsitul evenimentului s-au strans 300.000 euro care vor fi folositi in scopul educarii copiilor proveniti din familii sarace.
A avut loc si o licitatie care a doua zi a ajuns pe prima pagina a ziarelor si anume s-au licitat 10.500 euro pentru un dans..:)
Atata timp cat stiam unde or sa mearga fondurile, vestea asta nu a facut altceva decat sa ma bucure..
La sfarsitul evenimentului am avut parte de un after party cu loredana, vama, dj arabu si inca un tip:):)
Cert e ca a fost primul eveniment asa fancy la care am participat and I enjoyed every second.

O sa las pozele sa vorbeasca mai departe.
Cheers

London - night runners