S***I***R***A****P read me backwards

Dragi moshului dragi....
Iaca a venit si mailul in care e vremea sa va relatez ce s-a mai intamplat pe frontul de vest...
Vremea pe aici nu te ajuta prea mult sa simti sarbatorile asha ca trebuie sa ne multumim cu stelutze desenate pe foi de caiet dictando...:)
craciun..
Vremea aia in care stai cu ai tai... la caldurica... mananci bunataturi...mmm... te uiti la bradul multicolor si la filme cu moshu...
de data asta a fost altfel..:)
A inceput de sambata dimi la ora 9 cand eram ashezati pe locurile 21 si 22(din pacate nu erau la geam)... in vagonul 18 (ultimul) al eurostarului...
drumul a fost scurt caci la 12 eram dans la ville lumiere!:) iar oceanul l-am traversat in 20 de minute...
Ajunsgi...cu bagaje putine si cu 2 harti ale orashului ne-am invartit ceva pe la metroul incurcat si am dibuit intr-un final apoteotic linia corecta... incepusem sa ma simt ca in Bucuresti... lumea grabita, ushor nervoasa... mizerie...oameni care vorbesc tare si bombane..:)) yuhuu home sweet home!
am ajuns in final la statia les halles care e situata undeva in apropiere de Luvru...
Uh i was missing this city....
Porumbei... biciclete...copilashi multi... par cretz strans de berete colorate...esharfe...multe esharfe si miros de tigara:)... baghete bine rumenite care iti faceau cu ochiul de langa croissantele de la geamul brutariilor (boulangerie)
Paris... nous sommes ici!
Pana la cartierul latin unde se afla hostelul "young and happy" am mai facut vreo ora caci dupa ce am trecut Sena, prin fata Notre Dame-ului ne-am pierdut pe stradute intortochiate...dar pana la urma ni s-a aratat si rue de Mouffetard!
notre petite rue!
Am lasat bagajele repede si am plecat in explorari...
Am apucat sa vad de data asta partea "vie" de-a dreptul a Parisului... stradutze pietruite cu zeci de culori in ferestre ticsite cu fel de fel de podoabe... un furnicar de lume care se plimba dintr-un loc in altul... care mai de care mai atragatoare ochilor curiosi...
bd. Saint Germain era cel mai bun prieten al nostru caci in momentul in care ajungeam acolo gaseam aproape orice... insa aventura tumultoasa incepea cand ne avantam pe stradutze infinite...fiecare cu poezia ei... cu oamenii care iti strigau "bonjour madame" cu zeeeci de cafenele mici... mici de tot, in care pe un coridor erau inghesuite 10 masutze... toate pline cu francezi ciufulitzi cu tigara si cafeaua in mana... cu multe lucruri de spus!:)
Era foarte amuzant caci ori de cate ori ne pierdeam ne invarteam intr-un cerc urias care ne ducea catre intersecia "Buci" :)si cand ajungeam acolo ne simteam ushuratzi caci eram on safe ground :))
24 seara m-a prins la o tacla cu moshu prin turnul luminat... eh si dupa ce i-am spus ce mi-as dori... m=am ales cu o esharfa de toata frumusetea..indiana:)
de la 300 m inaltime se vede totul la picioarele tale... Panteonul...Sacre Coeur... Arcul de Triumf... Champs Elysees...Notre Dame, Le Louvre, l'Hotel des invalides... foarte tare!
Am prins si un scurt metraj cu istoria turnului... cu imagini vechi..expozitii de fotografie si imagini de-a lungul anilor:)
in spiritul francais am inchinat un vin roshu si am mancat niste president in camarutza de hostel care era de 2.5 ori mai mica decat camera mea de camin din buc:)..
"Le grande Bucuresti" ce-i drept isi merita toata lauda... caci spre deosebire de Londra... orasul asta parca are mai multa poveste... o boemie nespusa care pluteste in aer... in priviri de ochi negrii cu zulufi castanii...care te insotesc pe stradute cu pietrish alb... prin parcuri cu fantani si sculpturi incredibile... fiecare cu alt detaliu ... cu scaune de metal ashezate random pe care te poti asheza in voie si poti inghetza clipa...
Lumini...
asa e...
sunt zeci...sute...mii....sute de mii de lumnini jucause care te ghideaza prin labirintul de minuni ce ti se dezvaluie...
paris?...
it's a definetly yes! sau mai bine zis... biensure que oui ;)
Sarbatori fericite mes amis!
Bisous!!!

cand nu ai ce face... gandesti

ma intreb acum daca pentru mine pana la urma un an este mult...
astazi a fost o zi destul de amortita caci dupa escapada de la paris am ajuns tare obosita acasa si nici pana acum nu am reusit sa ma refac... si uite cum, intr-o zi ca asta in care simti ca nu mai ai chef de mai nimic si incepi sa cauti random pe net...orice...
uite in momente ca astea iti lipseste "acasa"... acasa cu o vreme mohorata si catzei pe strada... si cu locuri in care stii ca poti sa te duci caci ai sa gasesti pe cineva cu care sa iti inneci amarul la o cana de vin fiert..
acum imi lipseste acasa mai mult decat oricand, dupa ce am citit bloguri de liceeni cu exces de personalitate.. povesti despre poli si concerte luna amara... acum imi e dor..
Imi dau seama ca poate ati mai citit randurile astea de 100 de ori in blogurile oamenilor plecati de acasa insa e asa de bine sa "let it all out" incat ..chiar nu imi pasa daca va plictisesc sau nu.
Interesant e ca in momente ca astea iti dai seama cel mai bine care sunt imaginile pe care le asociezi cu tara ta...
eu m-am gandit la drumuri pietruite (respectiv blanari si gabroveni)... la cainii vagabonzi... la copacii aia de pe marginea trotuarului care acum arata un pic devastator asa goi si gri... la lumina aia galbuie-oranj din cafeneaua actorilor, in care intrii inghetzat tun dupa ce ai dat o raita pe magheru... si suni repede un prieten sa vina la o palavra.. de vorbele alea spuse in ...ROMANA:))
si dupa ce mananci o salata actul 3.... share-uita..caci altfel e prea mare si prea scumpa... te gandesti ca ar merge si o bere in laptarie... asa ca ceri rapid nota... si o shtergi misheleste pana sa isi dea seama ospatarul ca nu i-ai lasat cei 15% bacshish :))
In laptarie ii vezi pe nelipsitii barmani cu tricouri negre, probabil cu ceva branding Tuborg care varsa de zor in pahare..carlsberg...ursus...guiness...skol... si in mijloc e tipul ala cu coada si strungareatza care e acid de fel si care te intreaba grabit ce vrei...
iti iei cu bucurie halba jumate umpluta cu spuma din mana junelui pletos si iti tragi un scaun destul de inalt si de lemn crem spre marginea culoarului si te sprijini cu coatele pe masa improvizata...
fumezi... fumezi... si te pierzi in perdeaua violeta groasa de o tai cu cutitul...
si mai vin o droaie de prieteni care te iau in brate cand te vad si carora le simti obrajii reci bine lipiti de obrazul tau care e deja rumen de la caldura emisa de caloriferul de langa...
cu putin noroc prinzi si un concert pe la 8-9... si stai si il savurezi beat de fericire si pace..
pace!...
nu vreau sa trag concluzii din povestirea de mai sus.
daca as spune ca nu mi-e dor de voi... ash mintzi...
si daca as spune ca nu imi place aici... tot ash mintzi...
va tin aproape.. si stiti deja unde.. (in buzunarul de la piept)
sunteti ai mei...

happy birthday

Chinatown....the british experience...

Chinatown... roshu...peshte...roshu...galben....dragoni...ochi migdalatzi si micutzi....iarasi roshu...
Chinatown respira aer asiatic...asta e cert.
Intrii pe Shaftesbury Avenue si pasesti timid oarecum prin multimea cu aparate si blitzuri in noapte(stiti bancurile cu japonezii/chinezii care se nasc cu aparatele de fotografiat in mana :o) )...
Intrii pe stradutza pietruita si treci pe sub o poarta traditionala... roshie, cu motive tipice asiatice.. eu una m-am simtit oarecum complesita de noutatea din jur, de atatea ferestre cu ratze afumate si caracatitze atarnand deasupra rotisoarelor, cu litere mari si rosii chinezeshti care anuntza probabil numele restaurantelor.
Mancarea chinezeasca a devenit extrem de populara in UK dupa cel de-al 2 lea razboi mondial, cand s-a produs o mica invazie de omuletzi cu ochii migdalati... care vorbesc apasat si repede. Indivizii in cauza venind majoritatea de prin Hong Kong au deschis apetitul englezilor si nu cred ca exagerez spunand ca au creat un veritabil trend care se numeste "chinese cuisine"...
Chinatown este a 2 a asezare de acest fel din Londra, prima fiind situata undeva pe la Limehouse. Prezenta a fost construita prin 1970, pana atunci fiind considerata zona Soho.
Ce este Soho?
Prin 1800 Soho era zona prostituatelor, a artistilor si a music hal-urilor si a teatrelor mici...pe la inceputul anilor 1900 devenise zona rezidentiala a emigrantilor ajunsi prin Londra, o pata de culoare si aer exotic in orasul gri, dichisita cu restaurante mici si ieftine,cu specific.
Devenise o zona de-a dreptul la moda pentru tinerii intelectuali, scriitorii si artistii vremii.
Se pare ca prin 1930-1960 daca mergeai in Soho, aveai mari sanse sa dai peste pub-uri cu scriitori si poeti beti, multi dintre ei insa se pare ca nu au ajuns niciodata faimosi...
Soho cu poezie si boemie. (dar despre asta am sa vorbesc mai mult dupa ce am sa gust savoarea zonei pe deplin)
Back to Chinatown...
In zona rosie-galbejie traiesc practic foarte putini oameni... pulsul este luat majoritar de turisti si multimea de illegal workers care din cate se stie, astiga mult sub salariul minim londonez (care se invarte in jurul sumei de 5 pounds/ hour).
In cultura locala se spune ca Chinatown este spatiul de actiune al "triazilor" care fac parte din lumea interlopa si se ocupa cu comercializare de droguri, protitutie, spalare de bani si tot felul de afaceri de genul asta.
Cand am ajuns noi acolo, locul parea destul de safe si packet up with tourists...Prin geamurile aburinde vedeam lume care infuleca cu sau fara faimoasele betzishoare mancaruri apetisante... asa ca dupa ce ne-am invartit de 2-3 ori pe stradutza pietruita am ales la intamplare un restaurant care era populat dar nu arata prea fancy.. caci ne-am gandit si la partea financiara:)
Ne-a intampinat un tanar care ne-a dus la table for two... si ne-a zis "sit down!"grabit...si-a chemat un coleg care ne-a pus rapid o hartie alba pe masa cu mushama verde... si 2 meniuri :)) (omuletii astia parca au baterii duracell undeva prin spate...caci miscarile rapide sunt inconfundabile)
Din multitudinea de mancaruri... toate cu denumiri interesante si necunoscute noua... am ales un meniu de minim 2 persoane cu supa gelatinoasa dulce cu bucatzele de peshte si boabe de porumb, si la felul 2 cu pui cu lamaie, ratza cu ananas si avocado, beef cu ceapa si sos dulce, o salata bizareanu care avea ceva morcovi, castravetzi si un fel de ceapa invelite in sos gelatinos insa nu am distins leguma respectiva... toate garnisite cu faimosul bol cu orez care avea si ceva ou prin el.
Mancarea a fost... interesanta cel putin... dar nu stiu daca m-as putea declara dupa experientza asta culinara un fan al mancarurilor chinezesti...
Am observat predominanta consistentza gelationasa a sosurilor si gustul dulceag...dar in acelasi timp nu as putea pune mana in foc cum ca astea ar fi caracteristice caci nici unul dintre noi nu era super maestru in ale mancarurilor de gen:))
Wrap up...
Ar fi ca... da! as mai incerca daca stau bine sa ma gandesc cateva soiuri de mancaruri ciudatzele... chit ca e un caine sau o pisica la mijloc:))) ele nu au gust asa rau... insa cu sigurantza ca am sa intreb care din felurile de mancare nu e dulceag...:) si am sa ma asigur ca inteleg ce contin...
Dupa Chinatown ne-am mai invartit prin Soho de unde si pozele... in Chintown nu am facut poze...peseme ca foamea era prea mare...:)
'til then...
cheers,
urs truly traveler!

breakups...dangerous wicked ground...

how is the right way to break up with someone?
of course there is the classic walk when u start telling your "ideas"... there is the "i have to tell you something" call... and even the ""do you wanna break up?" text or mail...
but what is the right way to do it afterall?
maybe you can start by introducing your idea through several signs like... the small "being away one from another period" (...just to see how it feels). or, you can have long conversations explaining your reasons and diminished feelings. Try always to put the person you're breaking up somewhere in the center of the conversation explaining your reasons so that she/he won't be discouraged in future relationships.
I am asking myself all these questions because I was the one never knowing what to say in such times. I was always the coward telling nothing and running from the place... leaving not to much explanation and a lot of grief behind.
When looking back I feel bad about the way I did it and about the questions left unanswered...
So maybe one of the right way to do it is talking and getting to comon sense... but are we mature enough to do this?
One good advice:
If you are the one making the first step in breaking up... don;t show to much enthusiasm to the dumped person in the following period. If she/he will know that your life is just a blast it will surely cause frustration and "why did the fuck go on with his life so fast" expressions:)
A good way of doing it is trying to protect the "ex-loved" person... whatever they don't know... can't hurt them... and for sure time heals all wounds in the end.
doesn't it?
I think that following at least one of these ideas you can get ride of future obsessions like "i ruined the poor guy(girl)'s life... so how can I live with this as a burden?... I should call him/her".
The worst you can do after a break up is leave things unclear... cause sooner or later those questions will appear.
So what happens when you start asking yourself all these questions and feel guilty about past break ups , while you are involved in a new relationship?
It starts probably with small innocent e-mails to the ex ones... small chats...that get to big issues... when the situations gets off control, you get yourself involved in trying to solve issues that should have been solved at the time being. Probably the conversation get closer than normal... cause in the end you shared a part of yourself with the person...
So what is the end result?
Obviously you get caught by the present partner... you relationship gets into seriouss trouble... and you can't help anymore the ex in distress... cause it's just to late... and in the end.... in the end you get not one problem but two:
1. How can I make up for the shit I caused in my ex realtionship?
2. How do I make the present relationship understand that I mooved on?

So why bother making you life complicated? finish things when it's time to finish them... keep friends and not frustrations... and love like you never loved before.
Although we are so similar... we are so different afterall...
And yes... I said it and I will say it over and over again... we live in a beautiful world... it's just up to us to make it like this...

a butterfly lives only one day

i guess i should have known better....

the ToWeRs

Citeam astazi mai multe despre zona in care lucrez... si asta pentru ca am iesit in pauza de masa in explorari si am dat peste tot felul de locuri care mai de care mai interesante.
Asadar: Canada Square, unde lucrez eu a fost proiectata de o companie canadiana si contine 3 turnuri uriase, dintre care cel mai mare este cel din mijloc, numit "Tower One" (50 etaje), avand in stanga si in dreapta Citigroup Center )"the largest financial services firm in the world"(45 etaje) si HSBC Center (45 etaje) si cele 2 sunt pe locul 2 la capitolul cele mai inalte cladiri din UK.

Cladirea mea (Citi) a fost construita doar in 3 ani!
And this is the view starting 34th floor
In interiorul turnului ONE se afla institutii financiare si HQs pentru The Daily Mirror, The Sunday Mirror, The Sunday People and The Daily (and Sunday) Telegraph.
In 2002 un francez catarator a escaladat turnul "with his bear hands", fara mijloace de securizare (micutzul kamikaze)
Fiind un punct reper al Londrei, turnul nu a scapat de atacurile teroriste.. asadar in '92 o bomba a fost plasata de Provisional IRA (Irish Republican Army) dar explozia nu s-a intamplat, si peste 4 ani, aceeasi indivizi au plasat o alta bomba in sudul zonei in care ma aflu, si cea din urma a explodat (rezultate: 2 morti si cladiri prabusite)
Glumitzele pe seama cladirii o numesc "Major's Last Erection", caci a fost cladita pe vremea lui John Major, renumit politician in UK, care a fost si prim ministru.
Cam asta despre turnurile mele :P

cheers mate!

Alma

astazi... am stat la un chit chat cu my boss si mi-a ridicat niste intrebari referitoare la provenientza numelui meu... asa ca thank God for Wikipedia ca am dat imediat un mic search pe net si am gasit ca...
suntem...
*eu si un rau in Crimea unde s-a desfasurat o mare batalie http://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Alma(pentru curiosi) intre the franco-british army si the russian one. Au castigat primii si drept urmare, numele meu a devenit preferat in UK :)
**eu si nenumarate alte orase in Canada si USA
***eu si...guess what! alte doua localitati in Noua Zeelanda si in Palestina
****si eu si podul..sub care si-a cam gasit sfarsitul printesa Di (din pacate)

Noi suntem Alma prin Wikipedia
hehe

first day @ work

hmmm
impressive is the word I am looking for?
astazi m-am trezit dis de dimineata ca sa fiu sigura ca ajung la timp...
harta de pe net imi spunea ca o sa fac max 58 de min insa eu vroiam sa fiu sigura... guess what happened?:) am intarziat evident..hihi... dar am scapat cu basma curata caci e normal sa intarzii in Londra.
Ca sa ajung la work trebuie sa merg cu un tren si cu un metrou.. desi calatoria dureaza 58 min nu e rau deloc caci trenurile vin din 10 in 10 min si metrourile din 3 in 3 min asha ca e minunat... gasesti mereu loc liber sa stai jos:) impressive
cand am ajuns in canary wharf... cautam cu privirea cladirea mea... insa nu eram pregatita moral pentru adevar:))
cam asha ma uitam azi de dimi...dupa cladiri pana am gasit-o pe a mea... ea e!:)

cladirile sunt atat de mari incat e imposibil sa o distingi din prima pe a ta... asha ca am intrebat si eu in stanga si in dreapta si m-am luat dupa lume...
trebuie sa merg for 1 min din mom in care ies din metrou si desi sunt cladiri all around e un vant atat de puternic incat ai impresia ca te ia pe sus:))
Canada Tower se numeste cladirea in care lucrez... si are...44 de etaje:).. today I was lucky enough to climb up to the 42 floor... the result:a spectacular view!!
citigroup are 2 turnuri si celalalt este inalt de 16 etaje... inconjurate de o bucla de Tamisa!
sattelite view!


Sunt parcuri... pationare..magazine... mall-uri... concerte in aer liber... muzica jazz in metrou... lume muuuulta si colorata...
orasul asta are puls... parol!

london is the place to be:)

poza asta e facuta intr-o oglinda convexa la metrou

"am ajuns" asa s-a intitulat primul mail pe care l-am trimis spre casa...
da... e foarte tare pe aici..
desi nu am avut ocazia sa vad cine stie ce in ultimele 2 zile... dar there's something telling me that i;ll like it...
londra la prima vedere mi se pare de 10 ori mai zgomotoasa si mai populata decat bucurestiul...
dar e pulsul ala grozav al orasului which makes it unique...am mers ieri pe strazi ale caror nume nici macar nu mi-l mai amintesc exact (stiu de oxford street, totenham... oricum prin zona palatului parlamentului) si stateam cu gura cascata uitandu-ma la cat de evoluata e capitala asta comparata cu bucurestiul nostru...
m-am uitat destul de mult la chestii de imagine, advertising stuff si am ramas extrem de placut impresionata... nu e de mirare ca Londra e considerat cel mai tare oras dpdv advertising.
Astazi mergem sa descopar Canary Warf si Richmond... uhu...

keep walking!
alm

all my bags are packed...i'm ready to go...

I'm standing here outside ur door... i'd hate 2 wake u up to say good bye...
cred ca a venit si randul meu sa imi iau ramas bun... ultimele zile pe acasa au fost foarte emotionante... pornind de la petrecerea super spontana din club a... pana la revederea cu ai mei...
sunt emotionata...acum cand mai sunt 9 ore pana la plecare... as vrea parca sa mai stau putin.. sa o mai tin de mana pe mama si sa ii mai spun ceva tatalui meu...
defapt cred ca ei stiu...
si pana la urma...dupa cum un bun prieten spunea "pentru mine un an nu e muuuult/ am sa ma-ntorc barbaaaat" hehe

Bine.. inchei pentru ca nimanui nu ii plac despartirile lungi si .. emotionante...
Vroiam doar sa spun ca:
- mi-am dat seama pentru a nush cata oara ca am niste parinti geniali... niste prieteni incredibili... si 1000 de motive ca sa ma mandresc de ultimii ani pe care i-am petrecut in Bucuresti... de oamenii pe care i-am cunoscut si care imi fac viata frumoasa prin simplul fapt ca exista... si ca eu am onoarea sa ii cunosc...
- o sa ne vedem in curand... (si asta e pentru toti oamenii care o sa citeasca post-ul asta)
si...
sa imi tineti pumnii... we live in a beautiful world...and u're the living proof of this statement!

love!
alm

where the streets have no name...

Ieri mi-au spus la work "ti-am facut rezervarea pentru poimaine (miercuri)"...
am inghetzat...
pentru cateva secunde mi-au trecut prin cap urmatoarele:
1. cum o sa imi vad eu prietenii?
2. mom and dad
3. nu mi-am facut bagajeleeeeeeeeee

Si instant am revenit la gandul 1... caci mi se parea absurd si de neiertat sa plec fara sa ii vad...
nu nu nu!
asa ca am pus mana pe tel si am refuzat oferta...cu emotii ... lucky me, am amanat zborul pentru sambata dim asa ca...
am timp pentru "buzunarul meu de la piept"
Yuhu!
Oricum... nu plecam asha..Astazi, eram in Laptarie si ma gandeam... cum o sa fie iar pe strazi fara nume... cu oameni diferiti... si straini mie...
Ufff... si in seara asta va fi "despartirea"...hmmmm.... mii de ganduri si simtiri imi sageteaza mintea si sufletul...
club a will be the place... loc cu lacrimi, zambete... iubire... amintiri...

Emotii mari!

dor de casa?...

in ultima vreme mi se pune foarte des intrebarea "crezi ca o sa iti fie dor de casa?"...hmmm... de cele mai multe ori raspunsul meu este simplu si sec :"nu"...
chiar cred ca home is everywhere we go... si asta pentru ca lumea nu mi se mai pare atat de mare... oamenii dragi mie sunt imprastiati pe glob si faptul ca voi ajunge in Londra ma va aduce si mai aproape de ei...
indubitabil sunt si romanii... mei.... (oamenii care sunt inca pe plaiurile mioritice) de care o sa imi fie dor...
Asadar cred ca nu imi va fi atat de dor de tara...cat imi va fi de ei...
E bizar si in acelasi timp normal sa fie asa... oricum... pana la urma cei 2000 de kilometri sunt nimic in fata unei conexiuni bune la internet... pana la urma e vorba de o ora si jumatate cu avionul si de cateva secunde parcurse cu mintea...
stiu ca nu va fi asha de usor cum pare acum, insa viata e mult prea frumoasa pentru dubii si temeri...
voi sunteti soarele meu!
va tin mereu mici...mici... in buzunarul de la piept..
"fericirea-i un lucru marunt/ e o aripa care vibreaza/ fericirea-i un lucru mic... un pitic... ce danseaza!"
fericirea sunteti voi si vor fi oamenii pe care ii voi cunoaste si vor ajunge mici in buzunarul de la piept..:)
aici sunteti!