"Argentina mi amor"...:) ciclo de cine

De ce iubesc eu Bucurestiul?
Ei bine... pentru lucrurile mici... pentru ca dupa o zi cu praf si claxoane... Bucurestiul imi da o clipa de nemurire.
Bucurestiul mi-a dat in ultimele zile... festivalul filmului Argentinian.
Totul s-a pentrecut la cinema UNION, intr-un cadru extrem de strans si intim, in care ne-a onorat cu prezenta si excelenta sa, ambasadorul Argentinei la Bucuresti.
In fiecare zi de vineri pana astazi au rulat cate 2 filme argentiniene extrem de bine cotate cu actori minunati care se lupta prin filmele in care joaca cu colosii americani care incep sa devina de duzina.
astfel in prima seara, de deschidere am avut placerea sa vad filmul :
"El hijo de la novia" din 2001 : Rafa Belvedere are o viata destul de dezorganizata, haotica uneori, in care nu reuseste sa faca nimic bine: este divortat, are un restaurant mostenit de la familie si afacerile merg greoi, are un copil pe care nu il intelege in intregime, o prietena tanara si frumoasa dar pe care insa nu stie exact daca o iubeste... si mama sa este bolnava de Alzheimer si nu reuseste sa isi aminteasca mai nimic.
Ceea ce devine marcant de-a timpul filmului este dragostea fantastica pe care tatal sau i-o poarta mamei sale.
Astfel, timp de 90 de minute, in viata lui Rafa se intampla tot felul de evenimente care il fac sa guste mai mult placerea de a trai, care iol reinvie, il fac sa pretuiasca cu adevarat anii sai.
Filmul se termina cu o ceremonie religioasa pe care tatal sau si-o dorea cu ardoare sa i-o daruiasca sotiei sale (caci ei nu se cassatorisera religios), desi aceasta nu realizeaza mai nimic.
"El abrazo partido" din 2004, pune accent pe oameni care nu au multe lucruri in viata si totusi merg inainte incetul cu incetul.
Despre tatal sau, Ariel nu mai stie mai nimic, singurele sale amintiri sunt legate de un sandwich cu maioneza si o caseta de la ceremonia sa de circumcizie in care tatal sau se vede trecand fugitiv prin fata camerei.
Ariel are vreo 26 de ani, traieste cu mama sa si are un magazin de lenjerie intima impreuna cu aceasta.
Magazinul este plasat in universul lor si anume "Galeriile"...o microlume, acolo unde sunt cu totii o mica comunitate (toti proprietarii de magazine)
Pe parcursul istorisirii, Ariel are permanent regrete si intrebari in sinea sa referitoare la tatal ce plecase la razboi si nu se mai intorsese. Totusi nu intelegea cum o data pe luna acesta ii suna si le trimitea o "pensie alimentara". Ariel pur si simplu nu intelegea cum aceasta a putut sa o paraseasca pe mama sa si 2 copii.
Incetul cu incetul misterul se dezvaluie caci tatal sau cumpara exact magazinul situat in fata lor si se intoarce acasa.
Povestea era asha: mama lui Ariel avusese o aventura cu proprietarul magazinului de vis a vis si tatal sau intr-un acces de furie a parasit-o, neputand sa treaca peste acest fapt.
Dupa 27 de ani acesta se reintoarce fara mana pe care si-a pierdut-o in razboi si pe care i-ar fi placut sa i-o intinda lui Ariel.
Filmul e emotionant prin simplitatea relatarii si maestria regizorala.

Filmele astea 2 m-au facut sa ma gandesc cat pierd ca nu particip la asemenea evenimente mai des.
Au fost extrem de simple si parca rupte din realitate... frumusetea din ochii lor nu o s-o uit prea curand...
Alm