genial

http://www.kahrashin.com/

my kingdom for a toilet...

There’s a time when you just have to learn let go…
Everyday when I go to the ladies room on my floor (and believe me – I do it for too many times/day due to my weak bladder :o))) )
… I constantly see some “usual faces”.
The 2 blonde hair ladies in their early 40s… the queens of the rest room as I call them…. Are simply incredible.
They have it all in their kingdom – shoes to change, jeans, jewelry…thousands of cosmetics and perfumes.
So whenever I go there I come back smelling like a new perfume that I gather from the strong trails that they leave behind…I see the latest trends in make up and fashion :P
Believe me…I’ve seen them doing everything in there that they would do in their own bathroom at home: changing, brushing their teeth, doing their make up, posing in front of the mirrors… :o))) terrible…sometimes I think that they spend most of their working hours around that area…
In the first days I was given a angry look for disturbing their kingdom…but now I guess we’re like palls – I peacefully use the toilet and not disturb their daily ritual and they continue on posing in front of the window with their best profile :o))
So…I guess now I become the knight of the perfumed kingdom with black faience, large mirrors and wooden cabins… the kingdom that never sleeps…I wonder what’s next…

ireland part 1... more to come;)

Ireland – the revelation after a stormy weather inside myself

Hey everyone.
I will publish this post in English because of my dear international friends…that want to know more on “how is Ireland?”…
Ireland is a land of mystery… that was my perception as an East European… the landscape was really new to me since we don’t have any coasts in Romania…
We went in 3 different places during 3 visiting days:
- Walking on the East coast
- Hiking In the mountains - Glendalough
- Touristy stuff in Dublin City
I’ll just point out 2-3 words on each …just a bit of flavor to get you inside the real feeling…
The East coast… the place where the sea touches the cliffs…where the seagulls feel at home and you can see the infinite..
Ok…close your eyes now and imagine…
- wide open space
- 2 shades of blue…a darker shade…with tiny waves leaving small wrinkles here and there – the sea
- …and a lighter shade…with puffy white-grey cotton like with strange and erratic shapes – the sky
- green… green behind you, to your left and to your right… with cream colored dots of lumpy sand and irregular rocky areas – the cliffs
- you…. Having the 2 shades of blue in front and the green coming to live behind, on your left and on your right
…so if I were to wrap up…it’s you , the sea, the ski and…the cliffs…it’s the ultimate way to get closer to the inner self.. to your deepest thoughts and ideas… to your goals and visions…to rediscover values and life itself
you and the infinite…all around…in a gap in space…a window open just for your mind and soul

Glendalough… feeling like in the lord of the rings… you bet! :)
Our spectacular adventure on the green lands in the mountains started on the run since we did not know if we’ll catch the bus to Glendalough or not… finally breathing like steam locomotives we got to the bus and hip hip hooray!! Off we left…
The bus takes around 1h and 30 min from Dublin to the place and the landscape is really colorful… shrubs with yellow smiley flowers around the houses and the roads…green trees… hmm.. if I come to think of it… everything was green around…hehe…we were in ireland…right?:)
Attention: Ireland has 40 natural shades of green so…imagine the view
The mountain walks are built in such a manner that it’s really easy to get to places and really civilised… so we went to 2 lakes and we followed a walkway filled with tourists but also we hiked higher on the mountain and that is when it all got super nice – the view with the lake and mountains – really good
For the romanians reading this – the view was similar to the one at SF ANA lake.
Glendalough is a place for relaxing and just chilling in the sun… cooling your feet in the clear water, playing and having fun

Dublin city…They say that in Ireland it’s always pouring but the bars are always dry.
Indeed the irish people seem sooo happy and joyful and talkative that it’s impossible not to like them.
They are not as polite as brits and maybe this is why I felt closer to their spirit ..hehe
We went in the oldest pub in Ireland and had a Guiness… uhuuu… great stuff…we saw the river, Temple bar, small markets, pebbled walkways…
Our beloved guide- miss Prue had everything organized – trips… walks… everying :o) cause you know,,, when in Ireland…do as the irish do
Thanks Prue for everything – especially for the great chats we had!

And yeap…
Ireland is definitely the place to be!:)

la 5jum plecam...

Ireland here we come!!!

si cand esti departe...

si citesti atatea chestii de pe meleaguri mioritice... ti se face dor
Acum ma gandeam la piata Amzei.
In piata Amzei, care se intrece cu iscusinta la capitolul preturi cu rarele piete de aici..in amzei mergeam cam ...in fiecare zi
Ce vizitam in zona?
-ghereta cu covrigi... bine bine...asta e in drum...dar pfiuuuuu 0.35 lei covrigu'..abia facut, aburind si cu cateva boabe de susan presarate pe crusta maronie - oho...ospat!
-Supermarket Nic...asta pentru ca oricat de delectabila era ghereta cu covrigi... nu iti oprima instinctele primare...asa ca pentru fiara din tine.. mai luam un iaurt...si un pachet de tigari :)
-Parculetu' din spatele "the harbour" - moaa... un loc asa de murdareanu...ca te gandeai de 2 ori inainte sa te asezi...dar fiind singurul parc din zona- merita sacrificiul
-Magazinul cu prelata galbena - cele mai multe vizite la magazin se petreceau pentru ca nu ne puteam deprinde de fenomenul "a casca gura", caci era scumpicel ce-i drept...
-Tria Alfa - acolo era si mai amuzant pentru ca incepeam sa probam toti cerceii la indemana - si pana la urma ne rupeam de vreo 7 lei si cumparam si o pereche... cam 1 data/luna
-Magazinul cu cadouri... in care in momentul in care intrai auzeai zdranganeli gratioase venind de undeva de sus..incat mai , mai sa ai impresia ca ai ajuns in rai alta nu si cetele ingeresti te asteapta... insa la o a doua privire vedeai agatate pana la refuz toti clopoteii pamantului si fluturasi de lemn + nenumarate instalatii menite sa clincane la adieri de vant...asezate in asa fel incat aveai impresia ca o data cu o miscare necugetata intregul magazin se va pravali peste tine insotit de un zgomot infernal..cling..zrang...zbuf...zdrong...clag...aaaaa
Asta era unul din magazinele mele preferate...(si cel mai nou descoperit) unde pierdeam o groaza de timp atingand toate inutilitatile pamantului la casa omului...broscute, serpisori, fluturei, floricele, pietre, margele, rame foto, scrumiere...care mai de care mai in stil indian cu zorzonele haioase si culori atragatoare...Slava Domnului ca si astea erau scumpe pentru bugetul meu astronomic si nu imi cumparam cine stie ce...dar cheltuiam in schimb al naibii de mult timp pe acolo

Urmau DaDa si Hippie Hippie Shake de care nu prea puteam sa ne apropiem...nici macar la fereastra:))) si incursiunea in Amzei se continua cu Green, Victoriei...Pasaje...Caramizi...Case ciuruite de la revolutie...biserici netencuite...capsha...hmm
Post-ul asta nu cred ca vreau sa il termin...poate ca voi vreti...asa ca nu mai zic nimic...in schimb mintea mea o sa mai scrie cateva sute...mii...de cuvinte...despre ele,ei,el,ea,eu,tu,noi,voi,noua,tie,dansei,dumitale,voua,mie,lui,dansului,dumeata,dumneavoastra,.................

sufar de blogoree?

in fiecare zii ajung acasa in intervalul 9 in medie, mananc repede ceva, cu micul computador deschis langa mine (o muzica, o atentie ...o maslina), vorbesc cu dan in tot timpul asta...dupa care urmeaza ritualul...
oh da...ritualul:
am o mare lista de feeds la toate blogurile prietenilor si nu numai... le verific pe toate, le citesc...le comentez...asa ca e imposibil sa nu stiu ca:
Rox viseaza sa isi inceapa marea carte...
Prue se gandeste cum naiba sa facem sa salvam lumea asta :)
Dee zambeste cu gura pana la urechi in poze
Dania inca mai cauta prin deviant art fotografii interesante si mind blowing pe care sa le share-uiasca cu noi
Catinca nu mai scrie zilele astea ca e plecata...dar ultima oara cand am verificat experimenta:)
Deliones se gandeste la 101 lucruri pe care trebuie sa la faci pana mori
Oana are dileme despre ce o sa se intample odata cu absolvire si mutare in alta casa...
Georgi se gandeste ca pana la urma...."ce-o fi...o fi"
Nico are viziuni...dar se cam lasa pe tinjala si nu prea mai posteaza:)
Cori si-a inceput mandatul in Ungaria
Alex Galmeanu a mai facut o poza la o celebritate
Alex Codreanu a ajuns pe mare la sonda sesimica dupa ce a fost pe santierul naval din Alabama
Matasel a pierdut un concurs de articole de strategie
Gavrila si asociatii baga despre Groove Armada
Bogdana de la Mccan... hmm asa tare imi displace blogul ei ca nu stiu de ce il mai tin in lista de feeds:))
Bucuresti looks arata ultimele trznai vestimentare- si am gasit-o si pe mara acolo:)
Pe bookblog se scrie despre cartea Gheata
si... TTL nu a mai postat nimic de la contact sheet


si uite asa zboooooaaara ceva ore... bashca mai citesc un articol de pe la vreun ziar, bag un mail ...doua...trei :)... ma mai uit la niste filmulete si caut evenimente... si pfiuuu cum se fgace 11... si aaaa mai am o ora de pastrat ochii deschisi... what to do?...what to do?...
mai dau un search dupa alte bloguri...hehe...macar daca am devenit blogomani sa fim unii pe cinste

cheers

cred ca am monstruleti in stomac

e ora 19:17... sincer nu mai tin minte cand am mai stat pana la ora asta la servici (serviciul de aici... in ro era alta poveste:) ), stomacul meu plange cu lacrimi de crocodil si stau la birou si il aud pe sheful meu cum vorbeste cu prieteni la telefon folosind cuvinte care incep cu F**k (what the f**k are u doing? where the f**k where you) :))... cred ca le tine in el din timpul meetingurilor si spre seara (pentru ca mereu ramane ultimul) le varsa la urechile prietenilor in engleza, indiana,engleza si iar indiana.
Sheful meu...
E un matematician.. nu are mare treaba cu economia caci el vede totul extrem de stiintific. Ii plac cuvintele perfecte - ceea ce ma face sa ma dau cu capul de tastatura de fiecare data cand mai fac o prezentare care nu e tocmai right (adica in fiecare zi...hmmm ok now i realize why it hurts so bad:) )...prezentare in care cuvantul ala ar fi putut suna mai puternic.
In rest e ok.
Da, e matematician si e ok.
E un om care iubeste wikipedia, google si citeste the economist, ii plac expresiile gen "hello my friend", "you pinched the nail in the head", "we are not comparing apples to apples", "is that woman/man...what's her/his name?" (he never remembers), "Madam Iatan, shall we talk on...", "what is that crap?" :)
Are o fetita la gradinita despre care vorbeste non-stop, ieri imi povestea ca fetita lui nu poarta niciodata rochite dar pentru un motiv oarecare in weekend a fost nevoita sa poarte una. La inceput a fost timida iar spre sfarsitul serii nu vroia sa o mai dezbrace. A dormit cu ea. A doua zi cand sa mearga la scoala..aceeasi poveste.:))
Marea dilema din ultima saptamana a sefului meu: cum sa deseneze mere/ pere si portocale sa arate cat mai bine pt fetitza:)) - aici super hero me a intervenit cu talentul monstru.
Sefului meu ii place sa vorbeasca mult despre istorie, teorii si culturi. Primele intrebari pe care mi le-a pus au fost legate de familie si tara.
Ultima conversatie f interesanta pe care am avut-o a fost despre John Nash si teoriile sale (check out wikipedia). intotdeauna isi verifica informatiile cu cele de pe net.
A studiat intr-o universitate de ingineri India in care la admitere sunt 100 de oameni/loc si apoi a continuat in NY cu studii economice.
Astazi mi-a dat sfaturi despre cum sa reusesc intr-un mediu international, despre cum sa imi imbunatatesc my language skills si mi-a dar multe exemple pentru ca tocmai a fost intervievator pentru internii din vara.
Ma incurajeaza mult...si des

Bizar - am inceput sa scriu postul asta cu monstruleti in stomac, dupa ce mi-am concentrat atentia catre descrierea sefului, mi-au trecut, cred ca din cauza ca e un omuletz interesant.
yeah...i like him

extrem de funny

sunt intr-un conference call acum si pentru ca ma aflu la comp imi permit sa mai casc gura si aiurea in momentele plictisitoare. (da..da... frec menta)
main idea e ca discutam o prezentare in care am gasit o propozitie absolut fantastica:
Trend has been mushrooming since 2002 and enjoys very strong Government support
excuse my stupidity but...what the hell is that? trend mushrooming...aaaaaaaa
bine... in context am inteles ideea dar exprimarea mi se pare pur si simplu mind blowing :))

un comment

Astazi am citit un post al unei drage prietene, care m-a lasat putin in aer si m-am apucat sa ii scriu un comment, dupa care mi-am dat seama ca suna putin rautacios, si departe de mine intentia...asa ca am decis sa public raspunsul pe blogul meu, ca sa nu il vada toti cititorii ei si totusi poate o sa imi raspunda aici la intrebare...
http://ronettex.livejournal.com/7556.html

Post-ul asta liber…sau mai putin merita dupa parerea mea un raspuns elaborat pentru ca m-ai derutat putin si pt ca am avut impresia dupa ce am terminat de citit postul ca te contrazici intr-o oarecare masura.
Incep prin a iti pune cateva intrebari:
1.tii un jurnal?
2.cum ar fi sa vada lumea toata care e adevarata viata (pe bune adevarata) a lui ronette?
Din ce am citit mai sus vad raspunsul tau ca fiind :
Evident, castigul amintirilor astora e doar la mine.
Pai… daca blogurile nu sunt facute pentru a fi citite de ceilalti… de ce sa le mai scriem? De ce sa nu ne focusam atentia spre un creion si o foaie dintr-un caiet gros pe care sa il tinem sub perna si sa fie numai al nostru?
De ce sa nu iti iei laptopul in fata si sa incepi sa tastezi intr-o veselie intr-un document word cu titlul “secret” pe care sa il salvezi intr-un loc numai de tine stiut si sa il protejezi cu o parola?
De ce ai scrie un blog daca nu ti-ar placea ideea comentariilor?
Vezi tu? Aici se bat doua lucruri cap in cap:
1.esti destul de curajos sa scrii un adevarat jurnal online?
2.accepti faptul ca oricine iti va vedea scrierea si iti va observa eventuala greseala de ortografie (si te va acuza instant ca esti prost/ sau ca te-ai grabit) – ceea ce presupune sa nu iti verifici de 5 ori compunerea glorioasa inainte de a o publica? Si accepti ideea ca vei deveni usor comercial?
Ti-as spune in incheiere ca am citit multe bloguri personale… atat de personale incat deveneau lame(asa cum ziceai tu) la un mom dat– you just have to look for those. Cred ca pana la urma tine de curajul oamenilor de a publica – cinste lor caci eu de multe ori nu am curajul asta
Si in incheiere facem o impartire:
-oamenii care scriu jurnale online pe bune, chestii adevarate spontane si sincere – care pentru multi cititori sunt “extrem de lame”
-oamenii carora le place sa fie cititi si incearca sa isi faca articole interesante “Eu nu stiu de ce. Mi-ar placea un blog spontan si sincer, sa nu-mi dea impresia ca fiecare post e gandit de 5 ori in prealabil. Si nu stiu niciunul. Nici macar asta nu e asa.” – si care pentru unii cititori devin falsi

As spune ca in momentul in care devii un consumator de articole pe bloguri incepi sa iti dai seama ce e true si ce e fals.

Si pana la urma care e varianta optima pentru scriitorelul de blog din punctul tau de vedere? (raspunsul asta imi lipseste ca o concluzie a post-ului tau)

Cititorii sunt regii - ei te fac a fool or a genius ei te urca si te coboara in stari de spirit si emotii, ei sunt cei care impart cu tine fiecare link cu viata reala...

intamplare hazlie

Azi Tud mi-a spus ca ...





eu stau treaza si Catinca doarme...pe mess

Bassme

Aurora 4 - proiect ambiance
Prince of Elias proiect techno
.... o sa fie cu Tudor (Sis) - genial - duceti-va pt mine
la

WEB CLUB

Bucharest
12 Ion Mihalache Blvd.
26 mai 2007

In Londra s-a votat 95% NU

“Base nu uita/ Londra e de partea ta” hehehehe cam asta se auzea saptamana trecuta in fata cladirii Parlamentului…cat despre weekend:
nu mi-a venit sa cred sambata pe la pranz… cand am vazut pe o stradutza linistita din Belgrave square, unde se afla Institutul Roman Cultural la Londra... un puhoi colorat, cu batice, geci de blugi si treninguri de firma, palavragind de zor despre Basescu domne...la o coada ce se infasura in jurul cladirii si care imi amintea de cozile la oua la care stateam impreuna cu bunica inainte de '89...
:)
Eram un grup extrem de interesant de omuleti... imbracati care mai de care mai haios, si totusi cu un stil extrem de romanesc... greu de descris... cred ca daca ati sta putin aici v-ati da seama ca stilul every day londonez e unul casual smart - adica usor elegant... comparat cu stilul nostru care pentru every day e mai sport, o sa se observe o diferenta vizibila... (Aici blugii nu sunt la mare pret si se prefera hainele largi, comode, usoare pentru iesiri de weekend, iar serile populatia opteaza pentru tinute uneori mai putin ortodoxe, dar o sa mai vb despre asta...)
Oricum in fata institutului nu gaseai cei mai de seama romani ci oameni obisnuiti, cateva doamne cu basmale in cap, fete cu decolteuri majore si ochelari maaari cat o zi de post (stil libelula :) )...
era o domnisoara mustacioasa reporter de la BBC care isi fatzaia de zor posteriorul prin gramada zumzaitoare... extrem de plina de ea si mandra de compania careia ii apartinea microfonul pe care il falfaia de zor in fata tinerilor doritori de interviuri si dupa fiecare din ele se mai oprea lanmga 2 juni in pantaloni de trening din fatza mea sa mai stea la o shueta... ca deh, orice doamna bine (mustacioasa) in timpul serviciului ( "si unde zici ca e Elena... phiu... e acasa sta si o freaca, ca in fiecare weekend"- ii marturisea dra moustache tanarului sharmant in trening niche).
In coada mai erau 2-3 studenti cu ochelarii pe nas, o tanti cu pantaloni de piele care ii intrasera in dos la brat cu un motociclist, multi shmecherasi, doamnele cu batic, vreo 3 familii cu copilasi nou nascuti si in rest dubioshei…ah si noi hehe

La orele 15:00...

Ne vom afla in incinta institutului Cultural Roman la Londra cu o shatmpila in mana...
hmmm...
eu cu cine votez?

cum traim...

http://www.breathingearth.net/

Super insight

Ma uitam la un spot pe ITV la BMI compania aeriana.
Insightul e:
from all the time you spend traveling it's the free rides that you enjoy most

Cum vi se pare?

inca o chestie extrem de tare la Londra.

recomand:
Mergeti cu castile in urechi prin Waterloo station , ascultati Coldplay si zambiti - o sa fiti uimiti cat de bine se potriveste peisajul cu muzica, si mai ales cand o sa vedeti cata lume va zambeste inapoi.
Genial
Lights go out and I can’t be saved
Tides that I tried to swim against
Brought me down upon my knees
Oh I beg, I beg and plead

Singin’, come out if things aren’t said
Shoot an apple off my head
And a, trouble that can’t be named
Tigers waitin’ to be tamed

Singing, yooooooooooooo ohhhhhh
Yoooooooooooo ohhhhhh

SPIN turned me around

azi am mers la un meeting super tare cu agentia Hewitt cu care vrem sa construim o serie de traininguri numite SPIN.
dupa o ora si jumatate de stat la discutii cu doi traineri seniori (tipa cu 15 ani si el cu 19 ani in spate) mi-am dat seama cat de ale naibii sunt selling skills-urile astea.
baietii astia nu sunt cei mai ieftini din bransa ca sa spunem asa... insa stiu sa isi vinda produsele...
ne-au intors pe toate partile au cercetat cat se poate de bine nevoile noastre ca apoi sa vina cu solutiile lor geniale.... daca nu as mai fi citit pe ici pe colo cate un material doua despre negociation skills mai mai ca as fi inghitit momeala...
au fost geniali pur si simplu, jos palaria... mai ales in fata faptului ca au obtinut toate raspunsurile in timpul unei conversatii atat de prietenoase incat ne cunosteam deja de "ani".
partea cea mai tare e ca pe cat de buni sales people sunt - pe atat de funky si tare asa pare produsul lor. aici o sa trebuiasca sa intru mai mult in designul de training si in contextul regional ca sa imi dau seama cum se poate customiza exact ca sa raspunda nevoilor.
insa ideea de la baza e atat de simpla incat te tulbura:
trainingul vrea sa faca the good people become better.
ei nu o sa iti spuna niciodata ca nu faci bine, ci o sa iti spuna- da e bine, uite ce a fost bine, si uite cum poti sa faci si mai bine.
buna abordarea.... mai ales ca din istoria trainingului se pare ca totul a pornit de la studii comportamentale alea consumatorilor si vazatorilor.
Consumatorii nu au nevoie de inca un om de vanzari care sa le vare pe gat 100 de solutii, niciuna croita pe masurile lor... consumatorii au nevoie de un vanzator care sa le sugureze cum sa isi creasca businessul prin intermediul produselor pe care acesta le vinde.
Da..da... stiu stiu...ce va spun eu nu e "rocket science", dar sa nu lasam deoparte definitia insighturilor - lucruri si actiuni pe care toti le stim/ le cunoastem , dar pe care ni le spune cineva si le privim efectiv ca si cum - "damn.... why didn;t i think of that?"
deci toata ideea trainingului e sa scoatem din urma lui... niste oameni de vanzari proactivi.
tema de gandire:
- care a fost ultimul lucru pe care ati incercat sa il "vindeti" si care au fost tehnicile folosite?
te consideri un vanzator proactiv?...

pop art

by un fluturel

PEPETE FACTORY

Pepete factory
Haha...
Asta mi-a venit in minte si m-am gandit sa impartasesc un episod amuzant…
Se intampla acum vreun an…uhu cum mai zboara timpul… eram pe strada Londra (paradoxal), nr.16, la apartamentul 5, o cladire veche dar boema asa de fel, intesata cu babutze curioase la pe etaje, cu nasul printre flori si la o shueta cum prindeau ocazia…si cu una deosebita asa de fel… sa zicem .. o idee sarita…dar parasimpatica de fel.
Eram cu alde surorile (Sister&Co), la parter in casutza noaaastra…cuibushor de nebunii… cum intrii in impunatoarea agentie, dai de un hol mare si expresiv, caci era dichisit cu o canapea ultimul racnet, cumparata inainte de decorarea casei, fara spatar, doar cu manere laterale … care a dar mult de cap datorita culorii turbato-dragutze :) hehe… roshie. Tin sa mentionez ca minunata a fost achizitionata inainte de mobilarea sediului asa ca decorul a fost sa spunem… asezonat.
Prima camera pe stanga era client service (yuhuuu) pardon – brand service, uitasem de ultima denumire… in fine… in 2 –3 cuvinte.. del, cati (hehehe – catainca intre prieteni), moni si eu.
3 birouri de lemn masiv erau lipite la perete ca sa formeze un L, un shevalet cu un ditai pin board-ul agatat de el si pe ceilalti pereti, de la stanga la dreapta, un geam, un dulap absolut mirobolant si pe cat de inedit pe atat de greu de utilizat(ca sa nu spun inutil...:) cu ushi cu geam sherpuit… o delectare cand venea vorba de operatiunea monstru: deschis-inchis) si apoi pe ultimul perete o frumusete de usha ha…sa nu uitam de o lustra deosebita, de hartie creponata de sute de euro asa ca la soare te puteai uita da la ea ba… de atins nu mai zic.
Era dragutza asa camera noastra, cu un perete gri, vopsit cu lavabila, celalalt cu tabet bordeaux, cu striuri pe care statea minunatul (dulap), langa care erau inshirate care mai de care mostre, sticle, cutii, pe care nu stiam cum sa le mai ascundem cand venea vorba de curatenie…
Camera era mult mai mica decat va puteti inchipui da’ era indeajuns de buna pentru pepete factory care avea sa faca istorie hahaha… adica noi 4
Si daca tot am ajuns la capitolul introducing,,, trebuie sa continui cu …
Deliones sau Del sau… (sunteti pregatiti) RoboDelia… ah ce amintiri – robodelia a fost ultima nascocire de cand tanara speranta a industriei publicitare isi luase intr-atat de in serios rolul crucial in ascensiunea firmei incat cu greu mai puteam sa o scoatem din starea de transa…in momentul in care “scria mailuri la client”… si cine ar putea uita “Draga Narcisa/ Draga Gabi, Va rog sa gasiti atasat…. Multumesc, Delia” hihi, asta era exprimarea stas, arma secreta si super profi a unui client service de succes.
Asadar la scurt timp, mailurile catre del sunau numai in genul “Draga Delia, te rugam sa gasesti atasata solicitarea de a iesi la o tigara :)))”
Domne’ daca era constiincioasa… era! Noi ceilalti pui de lele in schimb ne invarteam ca niste cuie in caldare in jurul ei, intr-o mare veselie…
Expresia cu care va ramane in istorie: “Iar ma f**e asta la cap” si “Bu**giu’ masii” (ma abtin sa denumesc brandul)
Introducing… Moni…
Moni – plannerul care s-a lasat pacalit de expresia (client service face si panning) (“Eu nu vreau sa fiu client service” )… intr-adevar..teroare in vestul salbatec caci Moni nu era atrasa de exprimari mai sus mentionate si conversatii/negocieri interminabile cu nush ce furnizori neseriosi…ba mai mult… simteam cum cade in gol la solicitari extreme de gen si face dreapta imprejur urgent, unu un tremur nervos si se duce sa fumeze o tigara sa se linisteasca…
Moni o sa ramana intotdeauna vie prin prezentarea ei de neuitat asupra Romaniei…era un studiu incredibil de lung despre istorie/consumatori/comportament si tooot felul de informatii… la care a avut cred ca 3 prezentari in fata agentiei care au fost rand pe rand demontate…si uite asa o vedeai pe Moni toata ziua buna ziua roshie ca un gogoshar ..sa moara cu prezentarea de gat…alta ba..
Expresie cu care o sa ramana in istorie: “Eu nu mai suport/ pe cuvant!”
Catainca :)...
Nu pot sa nu adaug un smiley face, si o dunga verde
Catainca veshnic cu un ranjet mare cat o zi de post, care mai baleta from time to time intr-o repetite de teatru, in nu stiu ce melodie. Catainca viseaza sa fie actrita sau regizor, nici ea nu s-a hotarat inca, dar e unul din putinii oameni care stiu ce inseamna sa fi perseverent…asadar sub o imagine trendy flendy, aiurito-amuzanto-tragica si mai ales sub un mare breton care intra fixxx in ochi, Catinca ascunde strategii bine definite si linii drepte… dungi verzi dar exacte sa le spunem.
Catainca o sa ramana clar si definitiv in istoria Sis prin OVR HCB LSD si Supradain (Supradyn) hehe .. brand moshtenit de la stramoshii almescieni.
OVR HCB LSD este proiectul de suflet totusi…cu mama leslie si company care I-au mancat neuroni, nervi, rabdari, unghii, par, deplinatati mintale… si nu ma intelegeti gresit… cele mai sus mentionate sa spunem ca secerau intreaga echipa cand se intamplau.
Expresie cu care o sa ramana in istorie : “Stii ceva?.. Ia Fuck Off”
Vai ce oroare… ce delir cand ne-am primit denumirea…pe care in continuare cand o aud imi vine sa rad cu sughitzuri… fetele au luat-o drept ofensa asa de mare incat parol ca nu mai vorbeau cu Tudorica.
A venit intr-o zi de vara, umbrita totusi de flori de tei din fata geamului, in care tanarul mai sus mentionat, apare ca o boare in camera prea mica si ne spune “PPT FACTORY”
Introducing Tudorica, Tud sau mai simplu Tudor, art-ul agentiei, cu un carilont in sus si unul in jos, cand cu barbishon, cand fara, un individ extrem de simpatic si imprevizibil.
Expresia cu care o sa ramana in istorie “Maaaaaaaaamaaaaaaaaaa cat de tare!!! Ce idee mi-a venit”
Intorcandu-ne la alde pepete….
…ce furtuni, si procese de analiza la tigara… si intoarceri pe fata, pe dos , pe fata si iar pe dos s-au intamplat ca sa se ajunga la concluzia ca pana la urma Tudor a vorbit serios, si a facut mishto de noi… si vai ce jale, ce jignire, ce calvar :)))))
Si nu stiu altii cum sunt, dar eu de fiecare data cand mai dau o prezentare (un pepete) ma busheste un ras inecacios si ma izbesc o serie de senzatii si amintiri incredibile… cu gandul la draga mea PEPETE FACTORY

PS: ca sa nu va las in suspans… dupa 1 an proudly presenting evolutia deosebitelor...Pepete Factory:
RoboDelia – Client service HEADVERTISING
Moni- Planner Leo Burnett
Catainca – Client Service Grafitti BBDO

azi

azi a fost o zi cu zane si zmei...
a plouat si a fost ceata ...dar nu si in mintea noastra...
azi am gatit prima lui ciorbitza de salata, azi ne-am mai iubit putin...
azi m-am gandit la germania...
azi ascultam enya...

ce le mai trece prin cap

In gama larga de programe pe care le prindem la TV (hmm... 4)... ma tot invarteam cu telecomanda ca si o pisica in jurul cozii in weekendul trecut.
Reclame... multe reclame... anunturi de filme si... emisiuni.
Una din ele mi-a atras atentia... imagine that, pe langa clasicele emisiuni cu oameni suprapond...erali (difuzate deshtept la orele cinei), pe langa show-uri gen "cum sa arati bine dezbracata"...sau povesti horor cu barbati care isi vor barbatia pierduta...sau 100 cei mai sexy oameni de pe pamant (clasiscs...:)) am gasit...sunteti pregatiti??
Virgin school
se pare ca peste 80% din barbatii britanici isi pierd fecioria dupa 25 de ani... noroc cu channel 4 care ii invata:))
Virgin School follows the emotional and physical journey of 26-year-old virgin James as he embarks on a unique four month course for sexually inexperienced men, in Amsterdam. Situated at Aquarion, an established 'school for love and leadership', the course is designed by experienced professionals to boost his self confidence – both socially and sexually, and concludes with the opportunity for him to lose his virginity to one of the sex therapist coaches.
Partea cea mai interesanta este ca coaches - antrenoarele sunt doamne bine... foarte bine as zice... pe la 50-60 de anishori... experimentate parol!
Si asta e difuzata tot seara... ah adios chef de viata - renunt la televizor.

breaking some miths - this is 4 AIESEC people

de fiecare data cand imi amintesc despre cantece / role-call-uri AIESEC... nu pot sa nu ma gandesc la Mafikizolo ndihambanawe de undeva din Africa... o melodie pe care in momentul in care o dansam ma ducea la o stare asa de super pace si liniste...mister... nu stiu... cred ca dansul in sine era cel care facea totul sa merite...
dupa hmm... 2 ani de cand stiu despre melodia asta... i am breaking a mith...
nu e o melodie traditioanala ... e un hit
e din sud afica si..
Ndihamba Nawe (5:52)- a massive hit which was inspired by Sophie Mgcina's 1960s recording of Mmangwane.
Sophie Thoko Mgcina contributed immensely to South African arts as a composer, singer, actress and educationist.
In her popular 1960s song Mmangwane, she sings: ‘It’s raining outside/ Aunt open the door for me/ Please forgive me/ I was nearly murdered by tsotsis in the streets/I had to sleep in the veld twice/Aunt open the door for me/Please forgive me…’
o alta versiune pe care am descoperit-o este ca...
The song is based on a traditional wedding song, and the Xhosa expression “Ndihamba Nawe” is declared by a girl expressing her love for a boy. There is a soaring gospel chorus behind Nhlanhla's plaintive vocals, with a catchy African flavoured dance track in the background. This was such a huge hit, no one can spend long in South Africa without hearing it repeatedly. Even if you can't understand the words, it will get you singing along.

hmm...
si cui ii mai placea la nebunie role-call-ul asta?

chillax in gery,,,it's all about the people

multumesc alexandra

astazi am ascultat un speech destul de... hmmm... ce cuvant caut?...
impresionant...
http://www.ted.com/talks/view/id/11

basescu.ro

genial website-ul...ma intreb daca tot GMP se ocupa de el...

Dragi romani,

Nomenclatura de tranzitie ar vrea sa ramanem blocati in societatea pe care ne-a pregatit-o in cei 17 ani de tranzitie. Numai ca, din locul unde m-a adus votul romanilor, am inteles ca trebuie sa spargem acest sistem. Sa facem altul, valabil pentru noul ciclu istoric al Romaniei europene. Cei pe care actiunea mea politica ii ameninta au intrat in alerta. Si-au dat seama ca voi merge pana la capat, pentru ca sansele acestui popor sa nu fie jucate la ruleta coruptiei. Daca nu terminam, prin justitie libera, cu acest sistem putred, atunci murdaria acumulata in tranzitie o sa ne sufoce vietile, drepturile, bucuria de a trai. Numai daca facem curat in clasa politica vom avea institutii care functioneaza european, cu oameni pregatiti sa serveasca interesul cetateanului.
cititi continuarea aici
http://www.basescu.ro/index.php?o=mesaj

cum arata PHI Advertising reloaded

dupa vreo 2 ani asha...

cam astia sunt membrii echipei:

PHI Advertising

Slogan: 99% din oameni cred in limite. Descrierea echipei: O combinatie mortala si aparent total ilogica intre oameni ciudati... Noi! Daca aveti impresia ca v-ati distrat vreodata, inca nu ati facut advertising cu noi! In aceasta perioada de creatie pura, fluxul de idei a atins cote inimaginabile. Si ca sa fim o secunda seriosi, noi suntem chiar mandri de campania si echipa noastra. ... Si ele sunt mandre de noi ... 99% din oameni cred in limite...
Membrii echipei PHI Advertising

Costin Blideanu Acum 22 de ani, timpul nu a mai avut rabdare: perfectiunea a luat o forma umana. Nu credem ca exista undeva in acest univers o persoana mai creativa, ineligneta, simpatica, epitetica, enigmatica decat Costin. Pana aici m-au descris colegii. Eu defapt sunt modest.

Vlad Bodea Inalt. Roscat. Bine facut. Pufos. Dornic. Scund. Brunet. Atras de brunete dulci si de publicitate. Reflexia mea e o reclama buna. Oamenii spun ca sunt uituc... si scund. Eu nu ii cred... Eu sunt o reclama buna. Dar ei nu stiu... INCA...

Diana Andreea Cojocariu In fiecare dimineata, toti luam "o gura" zdravana din viata. Mi-am dat seama ca mie imi place dulce-acrisoara si de aceea spun ca-mi place aventura si ca sunt perseverenta...pentru ca in fiecare dimineata nu ma mai satur si vreau mai mult!

Iulius Vladimir Sover Sunt tanar, Doamna! Sunt tanar, si ce-mi pasa?! Sunt tanar, mi-s viu, si traiesc!

Raluca Visan Ea-l asculta pe copilas Uimita si distrasa, Si rusinos si dragalas, Mai nu vrea, mai se lasa, Si-i zise-ncet: - "Inca de mic Te cunosteam pe tine, Si guraliv si de nimic, Te-ai potrivi cu mine...

Arde Londra baaaa....

hmmm...cate chestii trebuie sa fac sa va atrag atentia asupra scrierii asteia :)

hah...cat de tare poate sa fie sa stai si sa scrii tot ce iti trece prin cap si lumea din jurul tau se uita in ecran insa nu intelege nimic.

Bun! Azi am sa scriu iar din tren fiind ca m-a nimicit oboseala si vreau sa ma las rapusa intr-un pat moale si curat cand ajung acasa.
Cum a fost?...

a fost intr-un mare fel... a fost asa cum nu mi-am imaginat...si pana la urma, la naiba, cine s-ar fi gandit ca ajung in Germania si merg

• la plaja

• dorm in hamac

• stau cu picioarele in nisip ...

(asta a fost mini vama mea de mai tarzior)

tema excursiei a fost chillax...adica o combinatie maxima de chill si relax...

prima zi a fost totala... am ajuns pe la 12 cu emotii si avioane prinse cu 5 min inainte ...dupa un drum de peste 1 ora cu autobuzul de la aeroportul Frankfurt Hahn (care nu.... nu este in Frankfurt, sa nu va lasati pacaliti...ci la mama naibii – la 50 de km de Mainz si la vreo 70 de Frankfurt).

Prima imagine: un camp urias galben cu verde... un cer maaaare cat o zi de post...cristal clar (cum ar zice englezul), si cu mori de vant...

liniste, natura, oameni simpli, o rata ca aia de la Brasov la Bran, cu oameni multi care nu vorbesc engleza... cu multi batrani cu bluze inflorate si cu parul pus pe bigudiuri.

Ora 1 a venit oamenii albi ca branza au sosit.. in Mainz- ne-am lasat bagajele si am prins viteza pana la plaja unde ne-am intins ca niste shoparle la soare cu cate un Becks gold in mana si o tigara...
foarte tare plaja- pe malul rihnului, cu nisip, shezlonguri, mese, palmieri (pe bune) si chill...ax!
Dupa vreo 2 ... (Dan 2+ 1 pahar cu lapte – va spun mai tarziu rezultatul) ne-am intreptat mutritzele pe jumatate parlite de un soare dogoritor (pe partea pe care adormisem in hamac), asadar oamenii jum albi jum roshii si-au balansat dosurile catre centrum.

Ja ja
nu a durat prea mult atmosfera turistica...si ne-am mai oprit la o inghetata, o bere, o maslina , o atentie...
ok... pentru cei care deja s-au plictisit de aberatii: Mainz are cca 250.000 de locuitori, e genul de oras tipic german – cu partea veche (geniala) si partea noua (reconstruita dupa bombardamente), cu Rhinul de toata frumusetea trecand prin el, cu oameni draguti si multi...dar multi turci cu ale lor doner kebab – uri.

Stina (traiasca gazda) – sta intr-un fel de camin studentesc, ushor foarte tare asa, intr-un fel de garsoniera mica si cocheta, si sunteti gata?... pe acoperisul cladirii are... mda... o piscina :)))
ei na... asta cat de tare e?
Eh, ca sa make the long story short- a doua zi am mers in Frankfurt unde am mers intr-un restaurant traditional adica o “gradina cu vin” (in traducere mot a mot), care arata asa ca un fel de garaj, cu prelata deasupra, cu plante agatatoare , multi tinerei pe la vreo 50 de ani (media de varsta) veselie nevoie mare si bauturaaa cat cuprinde: bere si vin de mere.

Muhahaha... si sa nu uitam de atractia serii: wurst cu varza acra... ahhhh numai cand ma gandesc la minunatia aia imi ploua in gura:)

a 3 a zi... a fost cu printi si printese... adica printesele Stina, Alma si printesa Dan pe malul Rinului, in Bachara, un orashel medieval in care am nimerit un targ cu tematica...si inchipuiti-va – rin la mijloc,deal in stanga cu vita de vie, deal in dreapta (da,...ati ghicit- tpot cu vita de vie) castele medievale pe dealuri si un satuc de toata frumusetea...inchipuiti=va ca ma frecam la ochi ca sa nu zic ca sunt intr-o poveste...
asa tare m-a impresionat ca as fi stat zile intregi acolo sa ma uit la fiecare casa, la fiecare om vesel cu obraji rosii si cu costum de cavaler, domnita, fierar, muzicant...si cate si mai cate.

Targul era pe malul apei si avea multe corturi cu tot felul de nebunii medievale si jocuri, mancaruri, muzicanti, si evident haine ale vremii si tot felul de ustensile de cumparat.

Ultima zi a fost tot din tema chillax... si daca ar fi sa va zic un loc tare in care sa mergeti in Germania - mergeti in oraselul ala de poveste Bachara... pe malul Rhinului... genial

in 3 ore plecam

stiti cum e senzatia aia cand nu mai ai stare pana la plecare...?
e ora 01:06...la 03:45 o sa luam autobuzul pana la heathrow...si de acolo un express pana la stanstead...
la 07:20 decolam...
am fluturei... nu am mai avut de ceva timp inainte sa plec...
asa ma simteam cand eram mica si stiam ca plecam la mare...
mama ma trimtea obligat fortat la culcare ...asta dupa ce imi terminam ritualul de alergat in jurul geamantanului...
- colacul cu ratza... checked! umflat - desumflat... nu fasaie... booon..il bagam
- mingea de plaja... checked! umflat - desumflat.. nu fasaie.. pwerfect
- palariutza - booon e curata
- ochelarii de plastic verde, castigati la sarata monteoru la concursul de innot (in apa sarata!!!) - checked

inca 2-3 ture de alergat prin jur...si reusesc sa adun toate nimicurile..sa le pun la pachet, si mama descarca din partea cealalta a geamantanului.
Incepe distractia... eu vreau sa iau aia... nu nu o iei..mamaaaaaaaaaaaa... almaaaaa
:):):)
vine tata...
ne linistim.
incep cu tata sa umflu salteaua... dupa ce suntem amandoi roshii ca doi gogoshari ne linistim...nici asta nu fasaie...
mama incepe sa ma fugareasca prin casa... e momentul sa dorm
nuuuu
daaaaaaaa
nuuuuuuuuuu
daaaaaaaaaaaaaa
bine bine....
ma culc... defapt incerc sa tin ochii inchisi....
vad valurile si scoicile... incep sa miros nisipul... ma mai uit si la cerul albastru...ih... imaginea perfecta ...si vad un...doi...trei....zzzzzzzzzzzzzzzz
dorm

gataaaa trezireaaaaaaaaaaaaa.... cine nu e gata il iau cu lopataaaa
almaaaa pleaca trenul fara noooi

aaaaaaaaaa
sar ca arsa din pat... ma mai invart de 5 ori in jurul geamantanului...ca sa completez tura de dimineata... ma imbrac repede cu haine lejere "de drum" si fuga.
tata saracul cara ditamai geamantanul si noi divele, cate o gentuta usoara.
ciu ciuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu ciuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu

hehe ...mamaia here we come..
uite asa era... ce vremuri...ce oameni :)))...ce vacantze...
eh uite asa sunt acum... numai ca nu am facut inca bagajul... nu am facut ture prin casa... stau in varful patului...cu laptopul in brate, am facut o dezordine de zile mari in camera... ma scarpin in varful capului si visez la cai verzi pe pereti...
cred ca m-am facut mare...

azi nu o sa scriu mult...daaaaaaaaaaaar

ieri am mers la institutul de arta contemporana si am vazut un super film - the puffy chair
vi-l recomand...clar!
eu una am avut niste revelatii dupa ce l-am vazut...
e genul de film, care dupa cum spunea un mare critic... (bags) creeaza reactii gen:
"aaaaaaaaa....hmmmmmmmmmmmm"
:)
e un roadtrip...oameni care mint...dragoste nebuna... trezirea din betia dragostei...lacrimi...zambete...si mai ales...super multa realitate si simtiri pe care le confunzi cu ale tale...bine de tot, nu oricum.

cine are...are...

de data asta, e lentila wide, care scoate super poze, partea funny e ca oamenii ies deformati.
va dau 2 exemple:
1. aria surprinsa in fotografie - in ex: royal exchange (coborati la bank tube station)

2. figurile deformate - haha (me)

PoRtoBeLLo MaRkEt :)

Pentru ca nu am terminat de relatat plimbarea de weekend...revin cu un post despre un loc ushor FOARTE TARE - pOrTObello MaRkeT, din Notting Hill
Piata de sambata portobello market, este una din cele mai renumite din Londra... vuieste lumea cand vine vorba de recunoscutele magazinele de second hand si antichitati.
Cand ajungi la Notting Hill Tube station trebuie sa te iei dupa puhoi... si te trezesti la intrarea din targ sa-i spunem... mie faimoasa piata mi-a semanat a fi un maaaare targ...asa de mare incat puteai petrece lejer ore bune prin el... la inceput vedeai tot felul de barulete gen "the lazy daisy" (how cool is that?), urmau tarabele cu postere si zdranganele si apoi o mare de tejghele cu antichitati care vindeau de la banuti, masini de scris, bibelouri...pana la nasturi... ca in orice targ englezesc care se respecta nu lipseau zeci de mii de margele si margelutze, cercei, bratzarele si toate accesoriile necesare unei fete dichisite :)) ... bine bine.. trebuie sa admit ca prin marea de gablonturi vedeai si tone de shtifturi.
dan mai avea putin si innebunea prin multimea agitata asa ca l-am lasat sa se racoreasca la o bere si am continuat cu alex si claudia expeditia... piata s-a cam terminat dupa ce am descoperit tarabele cu mancaruri de toate felurile... peshte...dulciuri...fructe...clatite si Dumnezeu cu mila ce mai gaseai...
Nu am avut timp sa iau nimic pentru ca ai mei dragi prieteni de drum erau vizibil deranjati de imbulzeala...
eu innotam prin multime elegant si m-as fi oprit la fiecare cotetz de porc sa cercetez oferta si sa casc gura... insa rabdarea unora are limite :))) hihih
ca sa dovedesc nebunia am tras si cateva pozne sa va delectati.
enjoy!
introducing the LAAzzzyyy daisy :)

afishe ...pamflete si alte nebuneli

the great beauties...

antiques...


street music...antiques...crowds...crazy times
portobello...