ne pregatim de vacantza...

in weekend am stat asa in chillax mood cu niste prieteni dragi...hehe reintroducing the wide lens
stimabilul - dl Snow


mr. done


senor carlos :))


subsemnata

eser bey :))

maxim

Azi e o zi lenesha de vineri… e atat de lenesha incat de dimineatza cand mi s-au desprins genele una de langa am vazut norishori de hartie si le-am lipit repede la loc (inca 5 minute…)…
La 8 fix am zbughit-o spre baie- dulap-baie-un pup lui Dan-usha si fugi!!!! (run forest- run)
Cred ca deja incepe sa fie un lait motiv fuga asta dupa tren, dar se intampla in fiecare zi, e funny uneori si enervant cand ratez trenul… dar cand il ai atat de aproape de casa de fiecare data amani pana in utlima clipa plecarea… si o ratezi cele mai multe ori
Acum am sa inchei cu statisticile feroviare…si va duc spre o lume pe undeva pe un deal cu maci si iarba verde cu un cer incredibil de albastru si 2 biserici din piatra de rau…
E defapt o poza pe care am vazut-o astazi undeva intr-un ziar in timp ce eram in metrou,.. era facuta in Georgia… dar pe mine nu ma ducea cu gandul acolo ci la Valea Ariesului…
De mica am fost obisnuita de ai mei parinti cu calatoriile… mergeam in fiecare weekend la plimbari, drumetii scurte dar zile pline de peripetii… in vacanta de vara incarcam Dacia pana la refuz si plecam la tururi prin Tara… Moldova…Maramures…Ardeal…
Partea interesanta e ca din toate calatoriile astea imi amintesc imagini cheie, mirosuri si senzatii nu neaparat tot contextul si le am atat de vii intiparite intr-un coltz undeva incat ma trece un fior de fiecare data cand le revad…
APUSENI – Valea Ariesului
Un rau involburat…tocmai plouase…era miez de zi
Verde copleshitor de crud se intzesa in jurul raului si pe dealurile care ne inconjurau…
Drumul avea o culoare crem cu licariri de balti proaspete brodate cu pietrish de cale forestiera… neatinsa de civilizatie… curata si linistita ca oamenii pe care ii vedeam destul de rar mergand alene, uzi de la ploaie dar mandrii ca brazii…
Fum de la un foc stins de vijelie venind dinspre o casa…in jurul lui garduri de lemn ud si batran ca si locurile…cateva case.. nu multe 2-3 rasfirate pe langa rau…
Miros de ploaie de vara…puternica…cu stropi uriasi si calzi care te izbesc pe fatza…te fac sa zambesti si sa te infiori in acelasi timp… plante aplecate de greutatea picaturilor
Era caldura aia a pamantului ars de soare care dupa ploaie se ridica aproape de obraji si ti-I inroseste… si apoi vine un vuiet nebun de munte si iti ridica parul in cap…
Masina noastra, albastra… un drum in stanga si mai prost decat cel pe care circulasem pana sa inceapa ploaia… un semn arata “Pestera 15 km”.. si mama ingrijorandu-se ca raul o sa iasa din matca…

Am avut un click in momentele alea.. nu stiu… am stari maxime uneori, ma copleseste momentul..culoarea..si nu pot face nimic decat sa contemplu… sa tac intr-o betie de ganduri…
M-a marcat pur si simplu…
E ca in zilele alea in care ma intreaba cineva despre tara mea si ma inunda o caldura incredibila si zambesc… “e foarte tare…”
Acum incep sa descopar pas cu pas… cat de simply surprising e Romania noastra…si incerc sa ii fac si pe altii sa vada asta.. ;)

Clipu' zilei...

Clipul zilei... care mie-mi induce o stare de depresie.

cioc...cioc...

Oare asa sa fie?...
O cladire albastra inalta de vreo10 etaje, cu o coloana galbena in partea dreapta, o cladire de birouri care obisnuia sa fie o biserica demult.. eu nu stiu cum era…nu eram aici …atunci… candva…
Masini… masini colorate cu stopuri roshii si portocalii… o autostrada a gandurilor rapide cu zeci de cai putere…care alearga inaintea acelor de ceasornic…
Felinare…felinare cu miros de iasomie pe care uneori il simt si alteori nu…
Cum miroase iasomia pentru tine?
Si iar ajung la mare…de ce e acest subiect unul inepuizabil in imaginatia din coltul drept al mainii stangi?
Marea care te rupe in doua…care te face sa simti ca nu mai simti si sa resimti…nu am mai vazut-o de ceva timp..
De ce marea se leaga indistructibil de Vama? De ce acolo marea are o alta culoare si un alt gust?..
O bicileta pictata cu vopsea imaculata pe asphalt care a luat-o la goana pe o carare ascunsa… alerg dupa ea… e mai rapida decat ,mine… dar nu ma copleseste… o fac din priviri in intunericul zgomotos… ma duce cu gandul departe …
Unde?
La mare silly… la marea cea mare cu cerul cel mare si valul cel mic… mic cat un pitic… cat lucruri marunte si se patrunde… se patrunde in mine si face orbire… in apele tulburi in care m-am visat intoarsa pe-o mie de fetze si revenind la mal cu o scoica talpa .
Talpa imi sangereaza si vad o picatura verde care iese la iveala..poate ca nu sangereaza si doar se scurge vopseaua cu care m-am pictat azi de dimineatza cand am vrut sa fiu o frunza cu roua.
Cine mai sunt?
Nu stiu… ca ma transform …si ma confund…si ma afund si revin…
Revin…
Ma mai stii?
Sunt eu… ne-am cunoscut acum o vara, cand era asa de cald incat simteam cum curg apele pe noi si radeam aiurea in tramvaie pictate cu alb si galben ca toropeala aia…
Iti amintesti acum?
Stateam pe randul 2 in amfiteatrul I din Bastiliei, ca ma ridicase profu; in picioare si ma chemase in primele banci…eu nu vroiam sa plec.. dar tu m-ai lasat.
Iti suna cunoscut?
Hai ca iti mai zic…
Sunt eu… piticul de pe umarul drept care iti stergea lacrima cand imi povesteai despre iubirea ta pierduta in detalii frumos pictate pe un perete negru… plangeam si eu cu tine…
Mai stii?
Era miros de betishoare de santal pe care le aprindeam cand ne uitam la stele si auzeam muzica beata de emotii si universuri paralele cu lumi imposibile si drumuri necunoscute pe care ne aventuram in noaptea absoluta cu taceri haotice si haluciogene…
Da..da… noi … noi eram in lumea mare si mica intr-o boaba de cafea cu miros de carte din anticariatul de la Universitatii,,, Cu mine beai Berea aia Ursus la pahar de plastic…
Da…
Eu sunt…
Uf…
Credeam ca m-ai uitat…
eu mai uit uneori de mine… macar tu sa ma tii minte…

the six blind men and an elephant

Pentru ca de multe ori in munca noastra devenim extrem de plastici...si buni moralishti...hihi
Azi impreuna cu seniorul cu care lucrez am ajuns la concluzia ca multe din proiectele globale sunt atat de asemanatoare cu povestea asta...
:)

John Godfrey Saxe's ( 1816-1887) version of the famous Indian legend,

It was six men of Indostan,
To learning much inclined,
Who went to see the Elephant
(Though all of them were blind),
That each by observation
Might satisfy his mind.

The First approach'd the Elephant,
And happening to fall
Against his broad and sturdy side,
At once began to bawl:
"God bless me! but the Elephant
Is very like a wall!"

The Second, feeling of the tusk,
Cried, -"Ho! what have we here
So very round and smooth and sharp?
To me 'tis mighty clear,
This wonder of an Elephant
Is very like a spear!"

The Third approach'd the animal,
And happening to take
The squirming trunk within his hands,
Thus boldly up and spake:
"I see," -quoth he- "the Elephant
Is very like a snake!"

The Fourth reached out an eager hand,
And felt about the knee:
"What most this wondrous beast is like
Is mighty plain," -quoth he,-
"'Tis clear enough the Elephant
Is very like a tree!"

The Fifth, who chanced to touch the ear,
Said- "E'en the blindest man
Can tell what this resembles most;
Deny the fact who can,
This marvel of an Elephant
Is very like a fan!"

The Sixth no sooner had begun
About the beast to grope,
Then, seizing on the swinging tail
That fell within his scope,
"I see," -quoth he,- "the Elephant
Is very like a rope!"

And so these men of Indostan
Disputed loud and long,
Each in his own opinion
Exceeding stiff and strong,
Though each was partly in the right,
And all were in the wrong!

MORAL,

So, oft in theologic wars
The disputants, I ween,
Rail on in utter ignorance
Of what each other mean;
And prate about an Elephant
Not one of them has seen!



Suna cunoscut?

guess what?

Because youuuu’re gorgeous….
I’d do anything for you…because you’re gorgeous!…

Nu imi vine sa cred… astazi cand m-am trezit afara burnitza…ceatza… gri… brrrr… uraaaattt…
mi-am luat avant pionieresc pe usha dupa ce m-am infofolit din cap pana in picioare si am plecat depresata spre gara…fleoshc…fleoshc….fleoshc…
Este “vara” de ceva timp insa nu cred ca am iesit in vreo zi din casa fara sa imi iau si geaca la mine…
Si iata-ma in micul meu cubicle pe care l-am colorat cu poze, refuzand sa imi mai arunc privirea pe fereastra… cu radio guerilla in casti… si supradoza de muzica si amintiri in minte…
Hah imagine me … dau din gard in gard cu emotiile astea…acum rad cu gura pana la urechi, peste 2 min mai aud un anuntz la guerilla la vreun event fain si imi pica fatza… chit ca incerc sa ma abtin…se intampla sa ma mai uit afara pe fereastra si haha va imaginati reactia… ma mai uit pe peretii cublicle-ului si mai vad o fatza prietenoasa din vreo poza – ma mai incalzesc cu un zambet… si tooot asa…

Ne-am facut mari… acum cica rezistam la shocuri mentale din astea :o))…
Oare e vremea asta pentru ca azi e Sf. Ilie?
Hihi

PS…Cine merge la Delta music fest?

Clipu' zilei

Mika - Grace Kelly lyrics

te astept ca pe painea calda...

hehe
intotdeauna mi-am dorit sa folosesc expresia asta pe blog...:)
cert e ca tanarul Dan a fost pe meleaguri romanesti in ultimele 5 zile si e incredibil sa simiti un dor acut...asa o ploaie de melancolie semanata cu mirosuri, senzatii, emotii si o dorintza neasemuita de a-l vedea cat mai repede...
hihi
stia el ce stia Emi cu durerea dureros de dulce...

noi suntem romani....:(

Astazi am avut parte de o peripetie tare interesanta...
totul a inceput pe la ora 20:00 cand eram in Picadilly Circus, mergeam sa ma vad cu o prietena... pana sa ajung la hotelul ei, trebuia sa traversez piata si sa ma orientez..(tot eram cu capul pe sus incercand sa dibui niste steaguri verzi care mi-ar fi indicat intrarea in hotel)...in fine...
Cum stateam linistita la stop, aud limba romana in jur... ma uit mai bine si vad un nene cam pe la 30 si de ani, intr-un tricou in dungi cu burta bine conturata care se tot invartea, m-am uitat spre el si dupa ce l-am studiat ma asteptam ca de undeva sa ii apara sotia, machiata grosolan si cu ceva aur la gat...cand colo nu a aparut sotia ci un alt prieten...de data asta ceva mai pestritz, inalt de vreo 1.80m cu un tricou lalai alb peste burti si cam necioplit... mi-am zis... eh... romani in vacantza... nimic nou...
Cum asteptam linistiti la stop observ ca cei 2 se impacienteaza...mai mult grosolanul in tricou alb "ba, uite-o ba..." facandu-ma ca nu inteleg ma asez tacticos intr-o pozitie in care sa pot studia mai bine scena...
Apare personajul numarul 3... care avea o figura de cocalar de-a binelea..cu shapca niche pusa in varful capului, si pantalonii de trening reidicati cat mai sus... mai ramanea sa isi ridice tricoul si sa se scarpine pe burta dupa dulcele stil clasic...
Ceva incepea sa miroasa bizar in toata povestea asta...
Asa ca, mic detectiv cum m-a facut mama mi-am implantat microfoanele in spatele lor casa aud cat mai bine (a se citi: mi-am ciulit urechile) si am stat la o distantza destul de apropiata ca sa pot vedea si actiunea...
Asadar ii observ pe cei 3 la stop cum se ingramadesc in spatele unei domnisoare care ii ocoleste discret si merge mai departe... "hai ba mai repede ca s-a dus pe partea cealalta" si ii zaresc pe cei 3 mushchetari cum grabesc pasul pana la urmatorul stop.
Eu... motz cocotz in spatele lor...
La al 3 lea stop ii aud "ba, fi atent acum merge hai mai repede" si cei trei se ingramadesc in spatele ei si o inconjoara... pentru o secunda mi-a fost teama ca vor sa o rapeasca sau cine stie ce grozavie are sa se intample asa ca am grabit si eu pasul... cand nu mi-a fost de mirare sa observ cum pampalaul inalt si burtos isi indreapta carnaciorii slinoshi direct spre posheta domnisoarei pe cand ceilalti o incurcau la mers...
Cand i-am vazut atacul perfid si nespalat mi s-au aprins toate beculetele de avarii si am inceput sa strig
"excuse me... excuse me!!!" si am alergat spre fata
"Ba...baga-mi-as p**a ne-a vazut asta"
"Ba asta ne-a vazut sa mor io"
Eu intr-o panica totala o opresc pe tanara si o intreb cat e ceasul, o vad super dezorientata - era o asiatica,toata un zambet si o naivitate de speriat... Ma fac ca nu inteleg ca sa prelungesc momentul... stau vreo 40 de secunde langa ea, timp in care imi aud romanasii injurand in jur. M-am gandit pentur o secunda sa ii spun ce se intampla dar am vazut ca nu prea le rupe cu engleza... se poticnise in a-mi spune cat este ceasul, iar eu ca sa mai trag de timp m-am prefacut ca nu inteleg si ma uit la mana ei sa vad cat este ora...
Stau absolut calma ca si cum nu inteleg nimic...
Tipa pleaca si eu ii tin paravan ca sa ia distanta...
Nu ma uit la cocalari pentru ca ii aud si mi-e indeajuns...
Ii simt impacientatzi...
Dumnezeule.. carnaciorii magadanului in alb erau pe jumatate introdusi in posheta domnisoarei pana sa se auda strigatele mele disperate din spate...
Acum nu mai aveti prada baietzi... nu v-a iesit!... imi spun...
incepuse sa imi tremure putin vocea si nu stiam exact ce am sa fac dar i-am vazut amatori si vlajgani prostalai asa ca nu aveau cum sa ma faca...
Am aplicat planul B... am intrat grabit in primul magazin si am inceput sa ma uit la suveniruri... cred ca am luat toate zdranganelele la rand... cocalarul cu shapca niche de implantase la iesire...
Nu avea cum sa ma prinda! in magazin mai erau oameni...si strada colcaia de turisti.
Astept 5 minute si ii vad cum pleaca... stiam ca hotelul unde trebuia sa ajung era la 2 minute si politia pe strada... in plus eu ma purtam ca si cum nu vazusem nimic.
Intr-adevar...se speriasera si plecasera... si eu fuga dupa politie...
Insa n-a fost chip sa intalnesc un politist in cele 2 minute de suspans a la James Bond pana la hotel...dupa ce m-am agitat vreo 20 de minute prin fata hotelului a venit prietena mea si am renuntat :(
In fine... poate ca am fost imprudenta...defapt da am fost...dar impasibila nu as putea fi.
Intamplarea a facut ca in cele 2 minute de strecurat spre hotel sa dau peste asiatica - i-am explicat ce s-a intamplat... mi-a fost jena dar am recunoscut :"I speak their language so I know what they were saying"... tipa nu stia ce sa creada...probabil ca sunt nebuna... cand a realizat toata faza mi-a multumit...
Bine ca s-a terminat asa...
Nenorociti ca astia ne fac noua tara de ras:(
sadly yours,
alm

Playing with light

"This is not strobe, but it is some of the most creative use of off-camera lighting I have ever seen... They shoot still-camera time exposures of themselves drawing with flashlights, and animate the still frames to absolutely beautiful effect." (David)

Japonezii astia... sunt niste mieji (pika-pika).



Other links:
http://tochka.jp/pikapika/
http://onemansblog.com/2006/08/03/lightning-doodle-project-pika-pika-style/


UPDATE 20/07/07

cronica zilei:

azi...
- am stat la work pana la 7 jum
- am mers la un training genial despre un program de voluntariat: Financialy speaking in care vreau sa ma implic
- am mai citit ceva...
- am lucrat la niste proiecte faine
- am realizat ca seful meu vrea sa ma dezvole pe mine ca si individ mai mult decat pe
mine in contextul organizatiei in care lucrez...
- am facut planuri de viitor
- am vorbit cu bunica mea la telefon
- am avut un debate interesant pe blogul ctr :)
- am mers la biliard cu dan,joe & bags - our lovely brit couple

azi a fost o zi buna...
a ta cum a fost?...

eti pufi...

Nu stiu altii cum sunt.. dar eu cand ma gandesc la locul copilariei mele... parca imi salta si acum inima de bucurie ;)
Astazi am gasit intr-un magazin turcesc, undeva prin Nordul Londrei ...sunteti pregatiti?... oh da: ETI PUFI :))
Eu in copilarie aveam 2 prieteni buni la blocul 23 de pe Calea Bucuresti:) - Faouzi (jumatate libanez)care statea la aceeasi scara si etaj cu mine... si Cristinutza de la etajul 3.. noi trei eram nedespartiti... asa am ajuns la un moment dat sa devenim si frati de cruce...cu legaminte...juraminte si tot tacamul.
Cristinica era monitorizata permanent de bunica "Mama" (mentionez ca la bloc aveam 4 tipuri de bunici "mama"; "mami"; "mamiciu" si "mamina") care o striga toata ziua buna ziua de la geamul bucatariei si o corecta "nu sta acolo.. nu fa aia...treci imediat in casa..."

Pe langa biata Cristinica eu si Faouzi eram pui de lele caci mama lui avea mare incredere in mine si mama mea era indeauns de rationala sa ma lase sa cresc frumos...
Tin minte si acum momentul istoric... de mare emotie in care am fost lasati sa mergem impreuna la alimentara... drumul era lung ce-i drept... vreo 10 minute, pe o strada cu case multe si trotuare largi ;)
Dar noi reusisem... eram in al 9 lea cer...incepeam sa "ne facem mari"...
Asadar in scurt timp una din traditiile personale devenise sa mergem la alimentara sa ne cumparam ETI PUFI... ah si ce dezbateri pe drum... ce arome sa incercam de data asta...de ce a asta mai buna si nu cealalta... pentru ca apoi la intoarcere in prima jumatate a drumului sa fie liniste intre noi caci trebuia sa savuram ambrozia...
mmmmmmmmmmmmmmmmm

ah ce vremuri
ETI PUFI made my day...:)
PS: recunosc...sunt un om slab... mi-am luat 5 si le-am ras pe toate pana acasa :))

live earth

zilele astea Londra geme a "Wimbledon" si acum "Live earth"...
Utimul este un eveniment global - o serie de concerte care promoveaza awareness asupra incalzirii globale...
Intre cantarile unor nume gen Red Hot..., Foo fighters, Chemical Broders, Madonna, Shakira, James Blunt... pe ecranele uriase apar "solutii"... filmulete.. faina organizarea...desi dupa parerea mea ar fi trebuit sa "lead by example" si sa faca mai multa economie de energie ;)

una peste alta... un proverb african spune ca...
tomorrow belongs to the people who prepare for it today

noi ce facem azi>?...

you must be the change you want to see in the world...
Mahatma Ghandi

ps: filmul asta l-am pus pentru ca imi place ideea din imagini si nu neaparat vocea madonnei ;)

melodia zilei :)

povesti cu zmei si balauri...

dupa 6 luni de lucru in invesment banking ajungi sa cunosti anumite tipologii de bANCHERI...

Azi am analizat la sange cateva personalitati spre sfarsitul unei shedintze obositor de aglomerate care a mai si durat 2 ore...
- se incepe in mare verva
- se repeta idei intr-un stil maretz... de fiecare data spuse prin alte cuvinte si alte tonalitati
- oamenii folosesc fix aceleasi cuvinte/ expresii ca sa desemneze ceea ce vor sa exprime: "my personal nirvana", "on my side of the world", "wearing 2 hats","that is brilliant" ...blablabla... totul are ceva de a face cu financial nirvana bulls**T... in u can imagine that :)))
- dupa ce si-au terminat speech-urile li se pare ca vocea lor suna destul de bine asa ca intrerup cat mai multi colegi, pentru a mai oracai putin...
- the boss is always "absolutely" right :))
- daca cineva inalt in grad vorbeshte... dai ca idiotul din cap si zici "da...da...da...da...da...da...(...)...da... you're absolutely right"
- cei din partea de corporate au impresia ca sunt niste zei :))
Nu ma intelegeti gresit... discutiile sunt de cele mai multe ori interesante... pentru ca oamenii astia vb si din experienta... nu numai din carti...
dar dupa 1 ora jum in care deja de 30 min lumea incepe sa vb aiurea si se repeta intr-un stil fantastic...incepi sa devii imun la zarva din jur...
in momente ca astea eu ma distrez cel mai tare...
:)))
mi se pare atunci... ca sunt intr-o gradina zoo... si ma gandesc ce fel de animale sunt in jurul meu...
azi in meeting room am avut:
- o morsa (un tip asa fff fluffy, care se tolaneshte pe toate scaunele pe care le prinde)
- un balaur cu clopotzei (o gagica size 0, cu o claie uriasa de par cretz prins undeva in varful caputul care isi incolacea degetele luuuungi in cretzofolini intr-un stil nervos si extreeeem de sec, asa ca in mom in care imi tragea o privire... incepeam sa ma intreb cat timp mai are pana ne linsheaza pe toti)
- o hiena (un tip care ranjea tamp si vroia sa dea replici amuzanto-inteligente...numai ca nu ii ieseau la fix...)
- un rechin (un turc care la un mom dat mai avea putin si dadea cu pumnul in masa... haha... mama lor de otomani)
si restul erau asa... shoparlet... sssssssss


atentie animale periculoase ar trebui sa scrie la intrarile in meeting rooms...
hatzzzzzzzzzz

si in incheiere - am sa copiez stilul unui starlet in ale blogingului si am sa postez poze care nu au absolut nici o legatura cu postul (sunt facut in COTSWEL - in the countryside weekendul trecut)

bufnitza asta era tare periculoasa... la vreo 15 cm inaltime era un mic terorist...

a quick thought

se pare ca expresia favorita a oamenilor care graviteaza in jurul meu este "food for thought"
astazi am mers la un meeting cu tema social entrepreneurship hosted by Pionners of change in London (pioneersofchange.net).
POC par a fi o mana de tineri entuziashti care vor sa aiba un impact in lume...
bun...toate bune si frumoase, fluturei si fluffy stuff , ideea e ca unul din lucrurile cu care m-am intors de acolo au fost niste adrese de mail ale unor persoane care at a first view pareau a fi interesante...
i'll follow up on this one and check if my assumption is true or ...not

Am vorbit despre idei, despre potentiale proiecte si colaborari ceea ce a fost destul de incurajator.
M-a dezamagit in schimb faptul sa speakerii nu au fost relevantzi, ci mai multa esentza am gasit in discutii random cu oameni veniti acolo din pura curiozitate ...ca si mine.
ne-a fost introdus un joint venture de 7 NGOs care au primit un grant de 100MM lire pentru a finantza la randul lor tineri antreprenori...
Nu mi s-a parut a fi o substantza pentru ca reprezentantii entitatii de 100MM lire nu au dat exemple concrete si date despre proiectele pe care le-au finantat... in schimb ne-au inshirat niste povesti pufoase , repet - fara date si nume, despre oameni care au primit finantari pentru ideile lor.
Mi-ar placea la sf zilei sa intalnesc pana la urma un antreprenor social pe bune care sa aiba ceva clar in minte si nu doar idei despre "happy people"...
There is still hope, dupa cum spuneam caci am sa contactez 2 tipe care mi-au parut faine, dintre care una are propria ei firma care vrea sa se axeze pe emisiile de carbon.
Business idea este de a promova carbon footprint "friendly" products, in detrimentul celora care au un impact negativ asupra mediului.
Tipa este la inceput asa ca momentan e la stadiul de "o idee frumoasa pe hartie" si cauta entuziasti caRE vor sa se implice/ sa dea idei/ sa faca ceva concret...
Daca sunteti interesati - give me a buzz si va dau contactele ei.

A 2 a persoana interesanta - Julia, a british girl care lucreaza in research pe social entities in UK ... de la ea am sa incerc sa iau niste informatie relevanta hehe "food for thought" cum ne place sa ii spunem- si daca gasesc ceva util am sa share-uiesc cu voi...

Seara frumoasa de pe frontul de vest...

PS: azi nu a plouat asa mult - yuhuu progresam
;)

incepe sa sune clisheistic dar...iar...

Lucrez…
Si muzica suna… aiurea…in aerul care sta compresat in capul meu…
Stau la masa asta de o saptamana… proiectele se aduna… poate am sa fac o gluma…
Tu esti din ce in ce mai frumoasa…mie chiar imi pasa… nici o fata nu mai este grasaaaa…iar mie chiar imi pasa…
Dau 2 beri goale pt una plina…
:)
cine se combina? La la la se aude … se aude… la mine in cap…
Poate am sa scriu in ppt in loc de revenue – beer si la supply chain sa ma gandesc direct la retzelele din vama… de corturi cu miros de apa sarata si alge …mii de alge care iti raman in cap , in slip si in priviri verzi
Hehe
Cine a zis ca vama nu e si la etajul 14 in canary warf la mail drop 14-55? :o))
Cheers