oameni dragi

a fost odata...

A fost odata ca niciodata… ca daca nu ar fi, nu s-ar mai povesti.
Demult…tare demult…peste mari albastre de ciolofan sclipicios in lumini ..pierduti in lumini era o imparatie.
O imparatie mare…mare…cum nu s-a mai vazut si cum nu s-a mai auzit pe lumea asta…
Imparatia lui verde imparat.. rege de soi al regatului verde, iubit de supusi si ascultat de osteni.
Si imparatul avea o fiica, frumoasa ca lumina lunii pline reflectata in ape de lacuri linistite, diafana ca prima ninsoare pe dealuri de argint cu miros de cetina, isteata ca sclipirile lemnelor uscate ce scot scantei spre infinit intr-o noapte cu cer pictat cu stele.
Si Imparatul era tare fericit cu fiica lui, dar intr-o zi o furtuna mare mare veni si o tornada maronie si ametitoare ii fura fiica din palat.
Verde imparat tare se necaji, si isi spuse ca nu va avea liniste pana ce fiica sa, printesa nu se va afla langa el…si va construe intrari in imparatie in lung si in lat ca sa fie sigur ca printesa isi va gasi calea inapoi acasa..
Si au trecut zile… si saptamani…si luni …si ani… si imparatul verde se ofilea pe zi ce trece… trist si abatut caci nimeni nu afla unde era frumoasa sa fiica…
Asta e doar inceputul…povesti cu labirinte si spiridusi… paduri fermecate si pasaje trasate cu creta
O sa tresariti la vederi de animale fantastice.. creaturi supranaturale, copaci fermecati, carti cu pagini goale care la o simpla deschidere iti dezvaluie viitorul…astea sunt cateva din scenele din filmul “el labirinto del fauno”… o combinatie bizara de poveste din copilariile noastre pline de mister si o realitate cruda a Spaniei din 1942..
Filmul e cel putin interesant, si daca erati mici fani de povesti la gura sobei, sorbite de gura bunicilor din carti mari, mai mari decat amandoua manutele voastre la un loc, cu miros de biblioteca veche… atunci cu siguranta o sa va faca placere sa il urmariti.
Visare…

lene

ce cuvant minunat...
astazi am sa scriu despre o duminica lenesha... atat de lenesha si frumoasa incat cu greu o pot descrie in cuvinte...
just give me a reason to wake up...
de la etajul 7 am o priveliste geniala un oras lin cu cer senin si avioane ce il survoleaza... norii de misca repede si pe geamul de langa mine se mai vad stropii de argint de azi de dimineata...
ma simt ca intr-un vis din "the science of sleep" ... parca vad norii aia de vata agatati cu itza de tavan... si barca alba cu copaci inauntru...
Filmul asta e unul extrem de bizar dar are un je ne sais quois incredibil... nu cred ca ar putea fi vazut de 2 persoane care sa aiba aceeasi parere despre el.
E vorba despre un tanar mexican care simte visele ca si realitate si de multe ori le confunda cu realitatea... o combinatie de suprarealism in cinema ... e pur si simplu mind blowing
Daca nu sunteti reticenti la excentricitatea suprarealista si puteti sa va lasati purtati de o poveste care are un sens-non-sens... daca va plac baloanele de sapun cu forme de girafe si fumul de tigara cu cercuri concentrice...si cartile roase de carii care au prin miros de biblioteca veche cu mister ... atunci va recomand sa luati o pauza de la realitate si sa va lasati mintea linstita... intr-un flow care sa va poarte aici, acolo si oriunde.... si uitati-va la the science of sleep.
O sa gasiti provocari vizuale si imaginative... o halucinatie ametitoare cu gust de fantastic pe varful limbii..a hip heartfelt lovestory...
Hai sa plutim intr-o barca de hartie pe o mare de ceolofan...e un trip excelent...

close your eyes
open your heart...

pace

un alt post

astazi am vrut sa scriu ceva pe blog... si m-am trezit cum am umplut o intreaga foaie si apoi am apasat instant delete...
poate ca era prea personal sau poate ca era prea plicticos...nu mai stiu
Uneori mi se pare ca nu mai scriu numai pentru mine ci si pentru oamenii care citesc... da..da... pentru tine care schitzezi acum un zambet in coltul gurii...te simti bine ca te mentionez aici, nu?:).. tu care dintr-o singura privire imi poti desfiinta simtirea pe care am asternut-o aici sau ma poti face sa mor de curiozitate cand vad mare "1 comment"....serios, ma incearca o satisfactie imbecila sa vad asta sub un post.
hai mai departe...
In ultima vremem am inceput sa mai citesc din bloguri...total necunoscute...aiurea...si organizate...Si pana la urma m-am gasit intr-o bucla cu toate ideile noastre care se repetau intr-cu o viteza ametitoare ametitoare... si asta pana la urma nu mai stiu daca ar trebui sa o cataloghez ca un fapt trist sau amuzant...

Riscam oare ca lumea asta sa devina o artista de varieteu, obosita si cu fardul intins pe obraz...cu cearcane verzui lasate pana in colturile gurii?...parca o vad..ha.. cu o tigareta fumegand prinsa de manusa de catifea roshie pe blanitza roz care s-a rupt de la prea multe reprezentatii... pravalita pe un scaun de lemn vechi pe o scena neagra si prafuita... noroc cu un relfector cu geam spart care ii da o palida lumina pe fata si pe fumul care o inconjoara...
reciclam idei?
mai avem idei?
:)

good topic to think of...

The difference between a mountain and a molehill is your perspective...

azi e o zi pufoasa

:)
desi afara ploua in continuu... exact genul ala de vreme londoneza...griiii...cu stropi mari, desi si reci, eu ma simt fff calda... eh poate o fi de la cafeaua pe care abia mi-am adus-o la birou...sau nu:)
sunt bine cu mine, sunt bine cu el, sunt bine cu voi:)
Caldura asta patrunde fix printre norii de sticla, printre valurile de un albastru inchis spre gri ale Tamisei, si urca pana la etajul 14 de sticla mata in care se oglindeste raul involburat, merge pe un coridor sherpuit si impecabil, un labirint de oameni concentrati si in acelasi timp senini...si ajunge direct la estul caldirii in coltul de extrema si ma izbeste dreeeeeeeeept in centru pieptului, pe mine :)
E bine aici, asta e senzatia pe care o am si sunt linistita si zambesc mai mult.
e bine sa stiu ca oriunde as fi, in oricare coltz al lumii asteia o sa gasesc intotdeauna oameni:) ...ca mine, ca tine (da..da... tu care citesti acum), oameni buni si frumosi care construiesc castelele de nisip spre cer, oameni sensibili care inteleg mai mult..oameni care o sa te inspire atunci cand ti-e dor si or sa te faca sa zambesti atunci cand colturile gurii tale au luat o forma convexa ( :( )... oameni care chiar daca sunt aproape sau incredibil de departe ii simti...Le simti respiratia in ceafa atunci cand ti-e frig:) si stii ca abia astepti sa mergi mai departe spre varful muntelui alaturi de ei.

Si uite cum o zi inchisa... cu cer sticlos... cu vant puternic care te rascoleste cu totul...pe dinafara... se trasforma in inimile noastre in cel mai cald paradis, cu raze blande de soare ce te gadila pe obraji...cu adieri timide de parfum...de viata...

Birmingham city :)

Birmingham weekend
I never thought that cities outside of London can be so different from the
Big City... well, my experience from last weekend in Birmingham proved
I was wrong.
Facts:
- 2 million people living in the "Venice of the north"
- among the students there only 2% are foreigners
- The city has more water channels than Amsterdam and Venice
- al 2 lEA oras ca marime din UK

And now my story begins...
Am ajuns in Birmingham vineri seara, destul de obosita dupa o zi de munca
si totusi cu inima stransa caci la TV se anuntasera arestari masive de
suspecti de terorism in cel de-al doilea oras ca marime din UK,
Ne-am intalnit cu multa lume in TC Pub care era un locshor stil irlandez
in care efectiv m-am simtit ca in filmele de gen.
Lumea bea multa bere la draught si veselia era asa de mare incat cu totii
dansau. Era a theme party si anume majoritatea tineretului era imbracat in
uniforme scolare... camasi albe, cravate, fuste destul de scurte...:)

Ne-am integrat destul de repede in peisaj caci mie atmosfera imi spunea
un lucru destul de clar... Club A:). E o senzatie tare faina sa fii in tara gan-
daceilor Beatles, a pietrelor rotitoare si a pistoalelor ( tema de gandire pentru
copywriteri – cum se traduce appropriately Sex pistols?:) ) si sa vezi o multime
vesela tare care fredoneaza cantecele vechi si noi... care nu au sa moara...
yesterday...
Slip inside the eye of your mind Don't you know you might find A better place to play ...
Ah...ce frumos... si am continuat cu regina... don't stop me now... I'm
having such a good time...I'm having a blast...
Si toot asa... pana s-a inchis pub-ul ce respira studentie... apoi ne-am luat
cu mic cu mare rucsacii in spinare si am plecat spre casa cu nr 179, cu
o usa mare si albastra, din Sally oak... cartierul cu cea mai multa viata
din Birmingham.
Aici mergi pe stradute luuuungi...extrem de lungi, ticsite pe o parte si alta cu
un shiruri parca mai lungi decat stradutele in sine, de case lipite unele de
altele.
Astfel de case se numesc back to backs si erau populare in perioada
Industrializarii masive din UK (1830 – 1920...).
Intr-un asha cuibushor de nebunii stau pana la 5 studenti, fiecare cu camera
sa, cu bucatarie, living si baie la comun.
Tipa la care am stat, Anne, are vreo 21 de ani, si e studenta la economie la
Birmingham University si e de 2 ani in orasul asta. Provine dintr-o umbra
de orasel din apropierea Londrei si e tare zambareata... uneori ma sperie prin
faptul ca nu imi dau seama exact daca are emotii ca stam la ea sau pur si
simplu rasul nervos e o trasatura caracteristica...
Intr-o camera micutza cu un pat, birou, sifonier si cateva rafturi, adica in
cateva cuvinte exact ce ai nevoie, ne-am intins frante de oboseala eu si Elin,
o tipa blonda cu trasaturi aspre si totusi foarte frumoase... suedeza 100%...
Noaptea nu se anunta prea lunga caci a doua zi incepand de la ora 9 aveam
program de hoinarit prin oras asa ca ne-am grabit sa adormim afundate in
sacii mari si pufosi...Ce-i drept...un frig mai mare decat in noaptea cu pricina
nu am mai tras de cand am ajuns in UK... :)
Dimineata jumatate amortita m-am trezit cu o aroma de ceai specific zonei
(cica) :), invartit pe la nas de tanara Anne... v-am spus ca era emotionata sa
ne aiba la ea caci ne-a pregatit si micul dejun si ne-a tratat regeste :)


Pe la 9:30 eram in centru gata sa reintregim grupul vesel.. eram dinnou asa cum ne place: un peisaj international format din: Romania, UK, Germania, Brazilia, Polonia, Cehia, Venezuela, Turcia, Ungaria, Tunisia, Cambogia, Africa de Sud, Suedia, Olanda, India...
Tot programul a fost organizat de membrii AIESEC din Birmingham care vroiau sa ne dea o aroma cat mai autentica a orasului...
Asadar, am mers pe malul apei care strabatea orasul, am trecut podulete si am ramas efectiv masca sa vedem cat de bine e imbinat stilul modernist cu cel clasic inauntrul unui oras cu multa istorie...
Birmingham era cel mai important centru industrial din UK, aici prelucrandu-se in mare parte fierul.
O parte foarte interesanta a zilei a fost vizita la back to backs museum care era practic o calatorie in timp, intr-un sir de case lipite, reconstruite perfect in asa fel incat sa iti dea o aroma deosebita a vremurilor respective. Politica in interiorul acestui muzeu era "hands on", adica ghidul te incuraja sa atingi obiectele din casa pentru a simti cat mai bine stilul de viata...

Si uite asa... am stat la masa cu iz de duminica in care se citeste din cartea sfanta , cu candelabrul cu 7 brate luminandu-ne chipurile... in anul 1830 intr-o familie de evrei, cu vreo 5 copii si un chirias, in care tatal era ceasonicar desi spatiul din casa era mic, familia a primit si chiriasul ca sa mai scoata un ban, acesta statea in camera baietilor in care spatiul personal era delimitat de o copertina intr-o camera in care abia aveai loc sa pasesti... dupa experienta evreiasca am ajuns in 1860 la vecinii de langa, care erau britanici si el era un mester iscusit ce producea ochii de sticla...atat pentru oameni cat si pentru animalele imapaiate... sa nu va mire meseria acestuia, caci la vremea respectiva, din cauza conditiilor subrede de munca si lipsei de masuri de precautie, era des intalnita situatia in care un individ isi pierdea un ochi si trebuia sa apeleze la un astfel de mester... familia asta avea o poveste mai trista si anume din cele 2 fete si 3 baieti, una dintre fete a trebuit sa plece de acasa din cauza lipsei de spatiu si cum la vremea respectiva fetele din familii de muncitori nu primeau educatie, tanara a ajuns house maid ceea ce era foarte comun... remanca ghidului a fost ca macar asa a ajuns intr-un loc in care avea ce sa manance... cealalta fata a familiei, dupa traditie a ramas in casa sa isi ajute mama. Din cauza vremurilor tulburi, mama a murit la scurta vreme de TBC dupa care capul familiei s-a recasatorit cu o vaduva care insa nici ea nu a avut parte de viata prea lunga, gasindu-si sfarsitul din aceeasi cauza... se pare ca in interiorul acestei case minuscule, cu cca 8 suflete traind sub un acoperis a ramas virusul. Bizar
Si in acelasi timp cu noroc a fost faptul ca nici un alt membru al familiei nu a preluat virusul desi in camera cu muribunda au trait 3 alti oameni...
am trecut si de 1860 cu povestile lui si am ajuns prin 1920 acasa la un burlac bogat care insa niciodata nu a facut uz de pozitia sa si prin afacerea mostenire de familie a cautat sa ajute cat mai multi oameni... dupa al 2 lea razboi mondial insa afacerea a inceput sa scartaie si nu pentru ca nu ar fi fost bine condusa ci din cauza vremurilor precare, dl. James a ajuns sa isi plateasca muncitorii din propriul buzunar pentru a le pastra slujbele...si asta pana in momentul in care toate resursele s-au epuizat si a trebuit sa renunte la afacere... eroul casei asteia mici... dezordonate... cu vizibile influente masculine ... trasaturi dure si culori inchise... si-a gasit sfarsitul intr-un loc deloc prietenos dar specific oamenilor in pozitia sa, la vremea respectiva...
Dl. James a ajuns intr-o casa de batrani in care trebuia sa munceasca din greu pentru a isi castiga dreptul de a locui acolo... inchipuiti-va un loc in care batranii inainte de a muri nu erau menajati ci dinpotriva erau munciti pana la ultima farama de energie...
dupa ce turul prin cele 3 case s-a terminat ma simteam incredibil.. efectiv am simtit cum era pe atunci...

Acest muzeu mi se pare o idee geniala si ma gandeam deja cum ar fi in romania o poveste de genul asta... la istoria noastra zbuciumata... as plange , as juca si as simti cum mi se inrosesc obrajii de mandrie intr-un asemenea muzeu.
Poate ca si din cauza firii boeme a locului am ramas cu asa un gust placut dar definitiv si irevocabil asta a fost unul din highlights-urile weekend-ului.
Seara am mers la un local cu live band si am chitzait cat ne-au tinut plamanii pana pe la vreo 3 ca a doua zi...matinali cum ne sade bine sa merem sa vizitam si o rezevatie naturala...
am vazut multe din venetia nordului insa am inteles ca mai e inca pe atat de vazut asa ca imi rezerv timp in calendar sa mai dau o raita...
cheers mates!