Farse... miez ;)

http://www.trilulilu.ro/cauta/maria

ploua...ploua...babele se oua...

de vreo sapt... si e innorat...azi au fost 12 grade... cand ploaie mocaneasca, cand nori, cand torentiala.... cand o raza timida de soare...
si uite ca fac ce fac si ajung sa conversez despre vreme...ca deh de 6 luni se tot vb de ea :))

si se zice ca pe o vreme ca asta poti face 2 lucruri:
poti numara bani... sau poti sa faci copii...
noi facem ce stim mai bine.................................................................................................................................................................................................................................................................................
poze
din ciclul...
casutza noastra... cuibushor de nebunii
prezentam colectia
ca la noi - la nimenea :)

La multi ani!!!

tigari cu miros de vin roze!

as fuma acum o tigara langa paharul cu picior cu vin roze...
...
una peste alta...
...am prins leapsha Oanei si m-am gandit sa va zic...cum gasiti blogul asta la un search pe google...
am ales unele dintre cele mai caraghioase si bizare expresii : 5 la numar (dupa cum era regula)
1.Fluturi si jam session

2.am innebunit cu totul

3.bas tribal de foc incins

4.cai verzi pe pereti cu oameni cu tot

5.demetza totala

bau
predau stafeta
rocks si prue!
sunteti pe faza?

scrie-ti 5 expresii ciudato-amuzante dupa care apar blogurile voastre pe google
cheers

UPDATE (26/06/2007) - top keywords used to find this blog
1. dan talpau
2. oameni si fluturi
3. fluturi
4. mancaruri rusesti
5. paginiweb
6. imagini q fluturi
7. ursul la gura diham
8. nico.nomadlife
9. step up muzicieni
10. rochite hippie hippie shake

him and her

she's russian, he's british... and they are a good match
they are one of our couple friends
:)
introducing nick and julia

ingerul pazitor

Se spune ca prostii si betivii au un inger pazitor…
Se pare ca eu azi (sau cine mai stie) am facut parte din categoria 1…
Si anume azi ingerica asta pazitor al meu m-a aparat sa nu ma fac cu totul de ras in intreaga banca:o)))
Imediat va spun si de ce..
Dimineata am pornit-o in verva (ca de obicei – alergand dupa tren)… pentru ca era trenul de 8:03 evidement ca nu am prins loc jos asa ca mi-am luat pozitia de sardea afumata bine (de somn) si mi-am pus in fata ochilor bulbucati una bucata revista (noroc cu revista ca era interesanta altminteri cum stateam eu sprijinita pe ushile care se deschideau periodic in statii tare mi-e ca m-as fi trezit la una din ele direct in gap in loc sa “mind the gap”)
Dupa 33 de minute de zgaltzaiala palpitanta si sport extrem de tinut revista jumatate pe umarul domnului din fatza / stanga (precizez) si celalata in capul domnisoarei crete fata/dreapta (care s-a urcat la un mom dat si mi-a ocupat pretiosul loc la usha)… dupa cele 33 de minute de pozitii gratioase (intr-un picior/ pe calcai, o mana in sus elegant) ajungem intr-un final apoteotic in gara Waterloo.
De aici incepe distractia numarul 2 – operatiunea schimbat in mers/ sarit peste tinerii care stau de obicei toalniti pe jos, ferit capul de izbituri in personae care merg cu viteza neregulamentara alergand dupa trenuri, alergat pe 3 bucati scari rulante care te coboara indeajuns cat sa ti se infunde urechile…scos abonament/bagat abonament... dupa acest traseu 4x4 garduri ajung victorioasa la statia de metrou in fix 3 minute – record personal (multumesc/multumesc)
Daca oamenii nu ar respecta aici – pe stanga se urca/ pe dreapta se sta – regula de baza la scarile rulante – cred ca as imbatrani asteptand sa cobor …
Povestea continua cu “the next train to Stratford will be arriving in 2 minutes/ passengers are asked to move right inside the carriages/ please move inside the carriages/ the train is ready to depart”
Cred ca metroul il pot asemana cu un mare borcan cu muraturi asortate – toate culorile pamantului se zgribulesc cat mai efficient ca sa move right inside the carriages – pentru ca e permanent plin peronul si desi trenurile vin la 1-2 min there’s neeeever room inside…
Eh… ce sa zic – te calesti – in metrou am invatat eu tactica cu revista sustinuta / 1 umar si un cap

Dupa 15 minute de extaz ajung victorioasa la 9:02 in lift… packed si el evident – caci lumea aici vine la 9 sau mai devreme…
Pfiuuu – apa, niste alune, si am ajuns la scaunul comod care imi permite sa ma relaxez pretz de cateva clipe – dar cateva clipe nu mai mult!!!
Vine prezentarea/ meetingul/ prezentarea 2… repede repede!!!!
Aaaaaaaaaa
La 12:30 fug la pranz - Julia, Carlos si Dilek ma asteapta – rontaim fericiti in cantina si revenim in fix o ora…
Urmeaza vesnicul ciclu meeting/prezentare/telefoane/mailuri…uuuu

Si… si… si… aici intervine si ingerul pazitor…
Dupa cum ati vazut mai sus- nu as putea afirma ca am avut cea mai linistita day ever… nu chiar…dar in acelasi timp nici una neobisnuita...asta daca nu ar fi fost cu...
...descoperirea despre care vorbeam in primele randuri…
Asadar intr-una din numeroasele incursiuni ale mele catre the rest room ce credeti ca am descoperit… (la ora 17:00)
Ca toata ziua – in tren – in cantina – in meetinguri – la birou…. Am avut camasa pe dos!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Si nimeni--- dar nimeni!!! Nu mi-a zis….
Of viatza!
Nu-mi ramane decat sa sper ca ingerul pazitor a facut o fapta buna si toti cei cu care am interactionat azi nu au observat… (right...)
Hmmm
Simteam eu ca imi sta gulerul o idee ridicat

Offfffffffffffffff viatza!

pentru ca irlanda m-a ushor marcat...

here goes ireland part 4 :)
ale lui :)




ale mele :P

ireland part 3

o zi somnoroasa

Hehe
Azi am innebunit cu totul… stau de vreo 15 minute in fata unei foi a4 dictando si desenez floricele… mai intai m-am gandit sa fac una… brusc stiloul mi-a zburat din mana si m-am trezit cum am umplut o pagina pe undeva pe la 1/3 de jos si shirul meu de floricele a urcat pana la inceputul paginii unde scrie mare “tasks - continued”… hehe uite cum isi rezolva madame task-urile… le bagam niste floricele si gata…parfumelu!

Cred ca se trage de la radio guerilla pe care il am in casti de pe net.
E bine asaa cu flori si pace si muzica :)
Lipseste marea

azi mi-am dat seama...

Azi mi-am dat seama de ce nu-mi mai place sa scriu pe blog. Da' nu va zic de ce.
Tot azi mi-am luat o cola la doza, pe care am baut-o de mai bine de 3 ore. Inca o mai ridic din cand in cand si o scutur in speranta ca poate mai pica ceva. Sper sa-mi pice pe limba ci nu pe camasa. O sa-mi para rau daca ma patez. Asa sunt eu. Ba nu sunt asa. Ba... ma mai gandesc, da' nu promit ca ma voi decide azi. Si nici maine. Ieri nu mi-am luat cola. Ieri nu mi-am luat nimic. Ba mi-am luat. O palma dupa ceafa... de la viata. V-am pacalit. Sa nu ma credeti. Ma duc... ca o dau in diverse. Ma duc... da' nu va zic unde.

pixeli de start

azi mi-e cald si mi-e frig
azi mi-e frig iar...
azi miros a cartofi prajiti!
si iar stau in varful patului...
azi vreau sa vad o piesa de teatru romaneasca... si citesc blogul catincai si imi imaginez dialoguri intre personaje care mai de care mai complicate si mai inzorzonate cu sentimente si idei bizare...
asa mi se pare ca e si viata mea...
viata mea e un zambet de fata, cu dintii albi si frumosi
viata mea e inzorzonata de ideile mele... complexe...fixe...fitze...
azi sunt alba si maine sunt neagra... si azi ma joc o piesa si maine alta...
eu sunt un actor care isi iubeste publicul.. pentru ei joc in fiecare secunda...ei sunt esenta mea...
cand publicul ma iubeste, rolul meu e de vis... cand nu mai am spectatori ma intristez si incerc sa nascocesc ceva nou..
viata mea se reinventeaza constant... simtirile sunt improspatate si amplificate...
dar viata mea nu e mereu stabila si asta nu ma face sa ma bucur pe deplin de succesul pieselor si reprezentatiilor.
sunt ok... nu va ingrijorati... publicul meu ma iubeste... maine ne punem peruca cu carliontzi roshiatici, bluzonul rococo si incepem povestea...
visam si mai mult si le spunem celor din jur de vise, daca ploua vedem soare si daca lumea e trista facem o tumba, doua... cadem in fund si ii facem pana la urma sa rada...
viata mea e ca o piesa la casandra, la care ajungi pe un drum cu pietre si balti ici-colo... actorii sunt noi, mai uita un cuvant...doua...improvizeaza...se inrosesc, se mai si balbaie dar au foc in priviri...dar sunt pasionali pana la ultima replica...asa pentru ca e prima lor piesa..
viata mea o sa fie mereu o prima piesa... cu decoruri noi si trac, cu inghitit in sec si priviri pe furisi de dupa cortina... cu descoperiri si inventii.. nu pot sa o fac altfel
ce sa fac?
iubesc inceputurile...


pentru inceputuri!

stop!.... refresh!

thursday thought...

Dreams… ideas …plans are not only an escape from actress with dark rings around her eyes (which gets to be called life…)… they give a purpose…a reason…to hang on…
Hang on to a mission , hang on to that rope that has a strong tied knot on the top of the mountain…
Today I just realized that I miss looking up… these days I was looking around…and not giving myself enough personal space for my mountain peak reflections…
I used to see it… now all I sense is a foggy cloud that is somehow making it difficult to see the peak…
It was snowing and sometimes sunny on my mountain peak… I could see ideas like black goats jumping from one cardinal point to the others… they were marking mind maps and hidden paths that I never explored before… and it was simply fascinating to follow them around with glittering eyes … imagining…feeling…sensing…what I might find at the end of this serpentine roads…
Now I simply see a gap out there… there is a whole in my time, I see it and I am so close to it but I will firmly refuse to get inside…
I feel as if my brain is stuck somewhere and I have to give it a big push…
I have to swipe the eye windows and make it crystal clear …to be able to see…

Yeah… I guess indeed…the different between a mountain and a molehill is your perspective…
Maybe this is the right answer…maybe this is the way to get closer to my peak… or at least start by seeing it again… :o))
I’ll have a think on that..

londra zambeste

cred ca v-am mai spus asta de 1000 de ori...dar da... e pe bune...
londra zambeste...
daca iesi pe strada si ai cateva clipe in care sa te uiti la oamenii din jur...cu totii iti vor zambi...
e frumos... e incurajator si senin...
nu vezi umbre pe figuri ci doar pace asha... la inceput m-a speriat asta pentru ca imi imaginam ca merg printre niste robotzi setatzi pe happy mood care ranjesc si cand dorm... insa dupa 6 luni... ce pot sa zic?... se ia
:)
e tare
azi am mers la cantina sa imi iau veshnica salata la pranz si pe drum eram putin frustrata...ma gandeam la cai verzi pe pereti... nah ca m-au prins vreo 10-20 de priviri si mi-au tras niste zambete...de... adios mellon collie...adios frustrari... si hello smile and happy faces :)
:)
e foarte ...foarte tare
trebuie vazut

am invatat sa gatesc!!!!

mi-e dor de ceva esenta… si ma macina de ceva timp ca nu iese esentza in engleza
cum iese esentza?.. pai hai sa va dau o reteta…
Ingrediente:
1 kg de pasiune
1 kg de simtiri / se pot adauga si idei dupa preferintza
200g de nebunie curata
100g de ceolofan
1 foaie de ratiune
si intelepciune dupa gust

Modalitate de preparare:
Se curatza problema, se spala bine, se presara cu putina melancolie si se bate bine pana se face roze.
Pasiunea si simtirile (ideile dupa gust) se taie marunt si se inabusha intr-o cratitza cu talent incalzit pana se inmoaie si se obtzine o pasta omogena.
Apoi se adauga nebunia curate taiata cubuletze si se amesteca usor, se lasa la foc potrivit in atemporal…
Cand simti ca e gata se adauga foaia de ratiune si se imprastie pe deasupra intelepciune dupa gust, cand se racoreste putin se impacheteaza frumos si se serveste intr-o foaie de ciolofan, pe intelesul tuturor.
Va uram pofta buna!

ciocarlia

s-auzi una...s-auzi doua...prrrrrrrrrrrrr
We are a bunch of colorful people... the Balkan people...:)
the other day i had another big revelation- I love my country, our traditions, our crazy culture and I can say it again and again.
We went to see fanfara Ciocarlia in the Barbican Hall... It was an explosion of color and light.
Imagine a happy red cheeks band playing trumpets, saxophone, drums, the people standing on their feet and screaming like crazy, dancing in circles and claping non-stop.
they had along with them special guests from Macedonia, Bulgaria, Hungary...it was 3 hours of permanent movement, dances and excitement...our lautari did their best and managed to turn the whole hall upside down in happines and joy of living.
Their short sleeves shirts...orange....blue...white...red...black...with some big bellies hidden behind...with their "tenc iu, tenc iu veri maci" (thank you...thank you very much) - probably the only word in english they knew ...where coming from deep down inside.
these simple people... these nomads are the ones that show our country to the world around...they are one of our labels and everyone goes simply mad about...
a bunch of smiley, happy folks... yes!
My Romania was smiling that night and dancing in circles like crazy fairies of the forest (ielele)...My Romania is beautiful inside...and it has so much more to give...
I believe!

Ireland - Howth sea side

Ireland - Howth sea side, originally uploaded by dan.talpau.

Ce ti-e si cu tehnologia asta domne'... se integreaza una (flickr) cu alta (blogger - google) cum numa' la microsoft am mai vazut.

Am imbatranit...

ireland part 2

I'm in a wide open space, it's freezing
You'll never get to heaven with a smile on your face from me

I'm in a wide open space, I'm staring
There's something quite bizarre I cannot see



Wide open space, I'm standing
I'm all alone and staring into space

It's always quiet thru' my ceiling
The roof comes in and crashes in a daze