a venit...a venit... toamna.. acopera-mi inima cu ceva :)

a venit...
a venit cu picuri mari si reci de ploaie care iti curg pe umbrela...si iti ajung pe hainele groase... si se strang uite-asa una cate una si iti ajung direct la piele...
uf

am racit tare... si resimt asta cu fiecare celula..:) dramatic,nu?
Noroc ca nu ma lasa orasul asta sa ma depresez...
Bucurestiul a prins viata iar... sa fie din cauza francofoniei sau a faptului ca incepe anul universitar... eu as crede ca a 2 a cauza e pregnanta...
copii.. adolescenti ... si wannabes se tot plimba pe strazi in cautare de locuri faine unde sa gasesti o ceasca de ceai cald... sau o bere (dupa caz).
Pe unde sa te mai incalzesti in Bucuresti pe vremea asta... (Doamneeeeeeee....ce vreme-i afara...).. pai hai sa le luam pe rand: la o shueta poti sa mergi prin Fire, Cafeneaua Actorilor,hanu cu Tei(dar nu recomand asmaticilor),Mes Amis... ca sa iti faci incalzirea si sa si apuci sa te auzi in momentul in care vorbesti...
Ca sa continui.. ti-as recomanda un loc in care sa simti ca Bucurestiul e tanar si oameni entuziasti au invadat locul: ai de ales intre un A sau un Expi.. anyway B52, nu l-am vazut pana acum plin... dar in celelalte doua, nu prea ai cum sa te misti on a sathurday night...
si spre dimineata... iti recomand sa te mai uiti si la frumusetea stradutzelor pietruite pariziene... ca orice s-ar spune.. tot avem ceva de "Mic Paris"

printre servetele si plapumi pufoase...
urs truly

da mai...climbing mountains outside it's climbing mountains inside...

ieri am urcat 2507m outside si am parcus un drum infinit inauntrul meu...
e greu de descris senzatia... sa simti muntele la picioarele tale...sa patrunzi inauntrul lui printre frunze verzi si carnoase de brusture crud..ferigi pe coaja de copac, ciuperci colorate si stropite cu roua..
Sa urci ca un nebun si sa nu mai fi decat tu, tovarasii de drum si cerul..
Noi 4 am fost la munte in weekendul asta: eu, ram, dana si muntele:).. l-am infruntat, l-am urat si l-am iubit in acelasi timp...
Toata aventura a pornit de la poale, din busteni..unde am ajuns pe la 10, si la 11 eram la gura diham.. am strans bine ghiozdanele in spate si am deschis drumul spre doua zile de efort si nebunie curata.
La inceput nu am simtit urcusul, insa pe la diham...stiam ca am ceva greutate in spate:)
Ne-am gandit ca nu vrem sa ramanem acolo, pentru ca e o atmosfera tristan rau... beton, gaini si veceuri mirositoare... neee... in plus mai si vezi mashini cu numar de Bucuresti..care imagine that...ziua in amiaza mare in mijlocul muntelui au alarma pusa si piuie cand te apropii :)))
Am dat peste o turma de oi, si ala a fost momentul cheie in care am grabit pasul nu gluma..nu de alta, dar pe langa ele, erau asha...vreo 7 caini...unu' si unu'

Si hop-tzop...ne-am trezit in drum spre poiana izvoarelor...ca niste floricele, in pas voios..am apucat marcajul gresit :D hehe asha ca ne-am intors din drum peste ceva timp... si am descoperit dunga albastra care ne ducea unde trebuia...
:)
Ajunsi si la Poiana Izvoarelor, ne asteptam sa fie nush ce paradis...lume cu corturi...muzica de chitara...atmosfera tanara si libera ... hippies (bine, asta speram eu, hihihi) si nah, ghici ce am gasit: oameni cu praf in suflet, bucurestence cu fond de ten si cercei cu pietre sclipicioase...barbati cu inele pe maini si ochelari shucari in cap, erau genul ala de oameni care stau la o masa si vorbesc cat se poate de mult si de tare, mai ales cand rostesc cuvantul "BUCURESTI":))) ca deh...ce bine ca au venit din "BUCURESTI" :)) la munte.
Noi, copii rebel cu muzica in palme, ne-am gandit sa sfidam sistemul si ne-am ashezat cortul in mijlocul poienii si am plecat sa strangem lemne.
http://www.youtube.com/watch?v=vMoqPSl6uSE
Dupa doua drumuri prin padure, dai coboare-urca-coboara-urca dealul cu lemnele in bratze(o fericire) am decis sa trecem la activitatea noastra preferata...sa mancam :))



Era abia vreo 6 si incepea sa se lase frigul, asha ca am tras o raita pe la cabana, si am jucat o carte(desi ram nu suporta sa joace carti)...si dupa ce am terminat distractia am mai mers pe la cort... deja se facuse intr-atat de frig, incat ram dadea tarcoale cortului si tot batea apropouri sa mergem sa mai jucam o carte :))) (a se retine: ei nu ii place sa joace carti:))) )
Eh.. puteam sa o refuzam?:))
Cu fundu' inghetzat am plecat spre cabana si mai dai o carte, un ceai, o poveste, nu observam ca afara se innopteaza de-a binelea...
Heheh.. si iesi tu din cabana pe la 20:30 in toiu' intunericului, hmmm si du-te tiptil, tiptil spre cort ca sa aprinzi focul.
Norocu' a fost ca era o luna plina minunata care lumnia pajistea superb... nu am mai vazut demult asha de multa lumina noaptea.
Cu chiu cu vai si emotii (aveam doar 7 chibrite) am reusit sa aprindem focul si am inceput sa povestim si sa cantam, ca sa mai alungam teama care isi facea loc incet dar singur inauntrul nostru.:)





Dupa ceva karaoke si rasete ne-am mai linistit si se tot auzeau sunete...bizarele as spune...de prin padure.guess what?... aham..ursu':)
Pai nah..nu l-am vazut...dar de auzit, nici una din noi nu se indoieste ca nu l-ar fi auzit:)
Cu chiu cu vai, 3 rugaminti si multa insistentza ne-au primit la cabana (asta APROPO DE LEGEA MUNTELUI, of ce dezamagire sa intalnesti asha oameni pe munte) si inghetzate bocna, cu teama in oase..ne-am ahezat pe un hol sacii si ghemuite am adormit fericite ca eram safe :P
A doua zi, dis de dimineatza cu soarele in ochi si in simtiri, ne-am trezit am luat o gura proaspata de aer tare...de bucegi:) si am pornit-o inspre Malaiesti.
Drumul a durat 2 ore si a fost prin padure, asha ca am bagat din repertoriul de aseara toata cantecele cunoscute, sa fim zgomotoase, sa nu ne trezim cu prietenul urs de aseara.




Nush cum se nimerea, de tot pomeneam de el cand cantam " Si timpul nostru s-a dus...in umbra marelui URS":):):)


Malaiesti..heaven on earth...am ramas paff cand am ajuns.. o priveliste incredibila, soare, munti si cer...ce poti sa iti doresti mai mult?
http://www.youtube.com/watch?v=7PgJhSTDRMY
era ora 10 si am decis ca pe la 11-12 sa pornim urcusul spre Omu, ne mai asteptau 4 ore de hardcore climbing, si aveam de ales 3 rute. La recomandarea unui cuplu de pensionari montaniarzi (super tari) am ales "Cararea de vara", care era mai ocolita dar sigura :P







ufaa...am tot urcat... si am admirat..am atins ceatza rece si umeda cu obrajii nostrii fierbintzi, ne-am pus flori in par si in inima..
Am gasit oameni cu suflet frumos pe drum, am vazut cu ei caprele negre, am atins cu privirea cerul de un albastru nebun, si am pastrat momente de reculegere pentru sufletele pe care muntele a decis sa le ia.
E trist sa vezi ca majoritatea celor care si-au pierdut viata pe munte se invart in jurul varstei de 25 de ani..si sa citesti pe cruci de fier cu ferigi in jur, povestea disparitiei lor :(
Si pana la urma am ajuns..
Am ajuns cu un zambet mare...mare cat o zi de duminica pe figuri. :)
Am macat o ciocolata cu rom si ne-am uitat la cerul cu nori de vata de zahar ars, cu varful coshtila semetz in fatza noastra..
Am decis la la 15:00 sa ne incepem coborarea de 4 ore jumi pe Valea Cerbului...oh...a fost intr-un mare fel... si acum simt febra musculara in picioare..
Dar fericirea de acolo...de sus...de langa ABSOLUT... a fost a noastra.






Am urcat muntii dinauntrul nostru...pana la varful cel mare,am simtit ca am stat mai aproape de nemurire, i-am zambit si am intinerit cu ea la bratz.
"Fericirea-i un lucru marunt...e o aripa care vibreaza...fericirea-i un lucru mic..un pitic! ce danseaza...:)"

ne schimbam?

Cand te arde pielea si ti se incretesc buzele de greatza pentru un sistem de rahat in care traiesti..iti vine sa plangi inauntru si sa blestemi viata.
iti este sila efectiv de mizeria de zi cu zi, de oameni cu par de aur si suflet mucegait demult, care se hranesc din energia celor din jur.
Monstrii astia flamanzi care te storc ca pe un burete de ultima picatura de viatza pe care o ai in tine..cu maini negre neingrijite si cu haine patate de uratzenia sufletului...ala mic si zbarcit care mai are o secunda si moare inauntru.
Nu mai vreau sa vezi lampi de cristal care lumineaza negrul dinauntrul lor, si te uiti la ele si ti se face frica si iti vine sa plangi si sa fugi undeva cat mai departe de nenorocirea asta...sa simti ca mai poti sa traiesti din cand in cand si sa te reanimezi din simtirea aia pe care nu vrei sa o lasi sa moara
Sa arda birourile din lemn de papua noua guineea cu un stil barocco-modernisto-de prost gust... de 2 bani, de arta de rahat pe care o vezi si trebuie sa zambesti cand te intreaba cum ti se pare...cu dulapuri inutilizabile si defecte ca si mintile lor. Sa arda!
Sa vina tornada si sa ia pe sus canapele fara uz si calculatoare albe cu miez stricat. Sa ia pe sus birou' ala cu tot cu ea sa o invarta si sa o arunce departe de noi astia vii, sa mearga in tara lor neagra cu gunoi la geam in loc de flori. Sa-si bea veninul din sange si sa nu ne mai ocarasca, sa sufere incet si sigur ..sa se intoarca roata...
Sa le moara sufletele mizerabile... macar asha le crutzam de chinul prin care trec zi de zi!
Sa arda... ca poate asha s-or purifica...poate ca in alta viatza
Sa lase omenirea sa supravietuieasca..sa se mai vada si un curcubeu dupa furtuna, nu un desen alb negru cu umbrele grii si oameni tristi.
Sa nu mai puna la intrare semne de bine ati veni ci fugitiiiii...fugitiiii... fugiti cum o sa fugim si noi cand ne eliberam.
Sa mergem pe campuri, sa sorbim din chemarea nebuna a sufletelor care nu mor.
Sa nu ii lasam sa ne ia tineretea si fericirea.
Pe nici unii!


Sa nu uiti ca tu... esti IMPORTANT, ca tu ai licarire in ochi si soare in inima... sa cureti cu guma de sters dungile negree, sa iei o carioca si sa le faci verzi, cu raze galbene si mari, cu flori si fluturi si un orizont albastru si larg...sa respiri si sa nu mai tusesti... ca nu asa erai.. ca ai viata in tine si nu ura...ca iubesti si d'asta esti iubit!

Vreau sa simti cum o sa arda iarasi focul viu inauntrul tau si sa te aud razand si sa fii ca inainte...
vreau sa vad cerul albastru deasupra ta si nu o lampa scumpa si atat de lipsita de sens, care iti vegheaza fiecare pas, fiecare soapta, care te sufoca si te urmareste neincetat.

Vino copile si razi la soare!
Vino si zboara ca tu poti !
Fugi de oamenii rai si stai langa ai tai, si uniti-va si schimbati lumea, si faceti din negrul mortii... iubire, si din ploaie, cer senin, si din vipere pasari maiastre, si din nimic, frumusetze.. si numai atunci o sa fim fericiti si o sa transmitem asta si la altii....

today I'll catch my golden fish again....

Azi vreau sa scriu despre mine si lucrurile pe care nu am reusit pe deplin sa le descopar inauntrul meu.

Ma uit in jur...si va valori..oameni care vorbesc despre valorile personale...companii care incearca sa creeze valori universale pentru ca o mana de angajati sa se poata alinia la ele.
Si pana la urma care sunt valorile noastre?
Am stat destul de mult sa ma gandesc la asta si nu sunt sigura ca am gasit inca un raspuns.
E vorba de
- trust the others (inca un paradox :)) valorile suna altfel in engleza...dar la naiba..noi suntem romani)...deci
- incredere in cei din jur (desi la valoarea asta mi-am cam luat plasa de multe ori :P )
- libertatea mintii si a spiritului... fara asta eu nu cred ca as putea functiona ... Numai ideea de a fi privata de libertate ma doare... imi imaginez instant o cushca ce ma inconjoara si o lacrima sarata pe obrazul stang
- sa traiesc diversitatea in jur... valoarea asta recunosc ca am prins-o de pe vremea cand eram studentzel si visam la schimbarea lumii...poate ca inca mai visez;)
- proces continuu de invatzare. Asta vine si din faptul ca incerc sa asimilez repede...si oricat de mult as invata din carti/web.. cel mai bine mi se intipareste in minte in momentul in care informatia imi este spusa de o persoana. Asta poate pentru ca tind sa asociez informatii cu emotii... poate ca aici avem de a face cu putina inteligentza emotionala
- excelenta in activitati. La asta imi doresc sa ajung

Poof
Mi se pare greutz sa iti poti defini un set de valori... poate ca astea nu sunt toate din cele pe care le am... dar am sa ma gandesc bine si am sa le structurez pana la urma...
inceputul e mai greu.
Fascinant e insa sa vezi si sa intelegi si valorile celor din jurul tau.
Tu ce valori ai?

simt linistea ta...in nelinistea mea...