Tuesday, January 30, 2007

noapte dementa

poze
albe...negre... rame... ochi.,..;lumini...sclipiri...muzica ... sunete... lumini diafane
stau pe o margine de simtire intr-un moment incapsulat in cristal de lacrima murdara.
aud sporadic scarrtzaieli si capul cum mi se izbeste de peretele de carton... fistic zdrobit in zinti albi de om cuminte...
vine...
vine incet dar tot vine si o simt din ce in ce mai aproape cum bate,,, pompeaza energie in trupul lipsit de vlaga .. secunde.. 1...2...2...2... se opresc aici... si merg incet , vin si ele spre mine.
tobarul cu par cretz si inchis ca un carbune nu mai canta.
se face liniste in zgomotul de aici. si linistea e un bas tribal de foc incins cu oameni si fluturi arsi ...de soare
suntem cu totii alternativi .. ce falsitate! ce senzatii indescrifabile in pauza asta de viata in care nu mai simti ci doar auzi si vezi.
vad o culoare roshie care imi invadeaza obrazul drept si incepe sa arda... e bine caci asa am sa mai simt.
de la placere la durere...

Saturday, January 27, 2007

arno rafael minkkinen

Eu... ca de obicei... poze poze si iar poze. Si apoi nu as vrea sa stric echilibrul, unul se ocupa de poze iar celalalt de texte.
Daca nu stiti cine e Arno Rafael Minkkinen nu-i nicio problema. Nici eu n-am stiut. Va spun doar ca e un fotograf si in continuare voi lasa sa vorbeasca portofoliul lui pe care il puteti vedea la adresa: http://www.arnorafaelminkkinen.org/


Thursday, January 25, 2007

azi

Azi mi s-au intamplat doua lucruri frumoase:..
azi am vazut prima zapada in londra si...
azi am mancat ceva bun
ceva mai bun...
am luat o portie de hrana spirituala caci am mers la teatru... mi-e dor de oameni care sa mai inteleaga asta...
am plans si am ras , infundata bine intr-un scaun cu tapiterie moale si roshie... a fost fantastic..
scena era destul de mare si decorurile impresionante... jocuri de lumini si fum, proiectii pe panze si pe fum, stele pe cer...
nu am mai vazut niciodata atatea stele in londra:)
au jucat "les miserables"... aw... de-a dreptul genial scenograful.. a facut din cel mai lung musical din lume .. o poveste misterioasa care te facea sa te pierzi printre personaje cu costume si masti diferite, cu si fara rol principal, fiecare dintre ele te ademenea sa il/o studiezi din cap pana in picioare... pana ce-ti aparea o lacrima in coltzul ochiului stang...si apoi treceai la un gavroche... la o cozette , un marius si un jean val jean...decorurile o data cu actorii iti spuneau si ele cel mai mic detaliu de poveste de 1800...si caramizile construiau spre centrul tavanului ba cladiri cu ferestre cu obloane trase, ba guri de canal prin care au scapat din revolutie...foarte tare!
la final... intre o stare de agonie si una de extaz nu am stiut cum sa reactionez...asa ca am urmarit localnicii care s-au manifestat relativ linistit...

*

Tuesday, January 23, 2007

pe drumuri

ro:
e 9.53 si tocmai ma gandesc la ultimile 20 de minute cand de abia faceam ochi si imi conturam ziua de azi in care parca mi-a amortit o ureche si parca o cafea aditionala nu o sa ma faca sa-mi doresc sa ajung blazata la birou, sa astept dupa liftul care face alte 10 minute pana sus si sa dau ochii cu secretara simona care munceste cu sarg, cu bogdan care este anagajat sa distribuie snaks-uri in compania fireasca a unui cyborg cu telefon in mana si casca handsfree wireless in capul ras milimetric .. cu fire de par echidistante, uniform colorate, uniform murdarite, uniform lucioase. de la geam se vede un flux constant de masini de toate culorile care urca dealul parca impinse dintr-o vointa discreta sa ajunga la implinire. eu una as urla in varful dealului.. acolo, in varful dealului e chiar tare.. citesc randurile scrise de plesu andrei dupa vizita lui din japonia, imi fac planuri, abandonez planuri.. am primit azi o insigna de la hr cu logo-ul firmei si am promis ca sa mi-l pun in ureche.

uk:
e 9 si aici si azi nu am simtit timpul..
ma uit la un documentar despre jesse james si ma vad cum o legenda a devenit atat de comerciala...
azi am mers mai mult decat de obicei cu trenul si am citit mai mult.
mi s-au aprins niste beculetze si imi pare bine ca nu mai lucrez in publicitate... daca am reusi cu totii sa ne multumim cu bunurile care ne satisfac nevoile si nu placerile... cum ar fi?
daca nu ne-am mai uita la filme scurte cu oameni care rad pentru ca au in mana un suc de o anume culoare.. si daca nu am mai asculta vocile care ne spun ca acum cu noul... putem...blablabla
ei cum ar fi?
daca am cauta mai mult decat vanitate...?:)
nu sunt asa de reci englezii cum as fi crezut... dar nici calzi... sunt oameni obisnuiti,... care alearga dupa trenuri si metrouri...
care citesc mai mult decat noi in mijloacele de transport.. dar care sunt indubitabil parte din societatea de consum...
fetele pana in 18-19 ani sunt inzorzonate intr-un stil comun...la moda cu haine ieftine care sunt atragatoare si care se strica repede ca sa fie inlocuite cu altele.. de sezon!
Pe ele le vad mai mult seara cand ma intorc.
Dimineata ma intalnesc cu doamne bine... cu cafele in mana si cu genti mari de mana.
Barbatii au toti sacouri si fular "cu nod" la gar, in dungi... cum...absolut toti sunt eleganti
Cand merg spre casa ele se macheaza sau citesc the london paper(ziar de metrou).. ei se joaca la blueberry...
restul citesc...
cand ma duc la munca pe drum dorm,.. dorm cu capul pe geam sau cu putin noroc pe umarul sacoului de langa..
e bine
visez:)
ajung la waterloo apoi si imi pun bine castile in urechi pentru ca incepe distractia... 10 min cel putin de surf prin multime... si cand te ia valul... te rosogoleste cu totul si e greu sa iti pui placa la loc:) si dupa 3 scari rulante coborate ajung si la metrou...
lumea nu se impinge dar e destul de grabita si sunt fooarte multi, eu ma uit la ei toti... vreau sa ii vad asa cum sunt cu adevarat... cu casti in urechi si cu ochii atintiti in vreun material de lectura...
e frumos..toate natiile lumii ingramadite intr-un metrou care a plecat in goana nebuna.
ma gandesc mult in cele 2 ore de mers spre birou si spre casa.. sunt cele 120 de min de glorie si reflectare..
stele!

Saturday, January 20, 2007

maybe tomorrow

sa fie oare vorba de o mica mare melancolie?
e cu...stereophonics... si afara a plouat...
si am inceput sa vad pe geamul plin de amprente albastrui... siluete...strazi... lumini...
si m-am trezit la casa poporului... cu o lumina gaaalbena si calda in noaptea cu albastru si negru... si am vazut apoi auriu de la farurile unei masini albe... care m-a dus la o apa verde inchis... si am deschis o fereastra catre univers
si am stat
mi-e dor azi de bucuresti
si de oameni
si de sentimentele pe care le aveam acolo
si de strazi
si de culoarea calda
si de balti
si de frunze
asa ca imi iau inima intr-un buzunar de la spatele blugilor si imi pun adidasii gri cu shireturi verzi si pornesc la drum...
n-am cum sa ma opresc.
am inceput sa gonesc... si sa va vad pe toti
pe rand
zambiti...
ce frumos:)
ma vedeti? ma simtiti?
suntem atat de aproape...asa de aproape ca pot sa va ating obrazul stang... si atat
plec acum... ma duc la lumina mea...
noapte buna


x
alm

Friday, January 19, 2007

Wednesday, January 17, 2007

Hare Krishna...

Hare Krishna Hare Krishna
Krishna Krishna Hare Hare
Hare Rama Hare Rama
Rama Rama Hare Hare ...
imi tot vine sa cant melodia asta dupa weekendul care tocmai a trecut...
intr-adevar am avut parte de 2 zile pline de internationalism:)
totul a inceput sambata.. pe la pranz cand am pornit spre Trafalgar Square sa inchin si eu in cinstea anului nou rusesc (dupa vechiul calendar ortodox)... era plinnn .. mancaruri rusesti aburinde te luau pe sus intr-o aroma izbitoare si te trageau catre kioshc-urile ticsite cu bunatati.. nelipsita era vodka..:))) si toata lumea din piatza Tr. era ushor imbujorata... (i wonder why...)
Tot programul a fost pregatit de rusi si a constat in concerte, dansuri, fanfare... nebunie mare... la ora 17:00 ora Angliei s-a zis La multi ani!! (nu as putea sa va spun si in rusa):) si a pornit o rafala de fulgi...pufoshi...albi... de spuma:D
Probabil ca este prima si ultima "zapada" pe care am sa o vad in Londra anul asta..
Prin puzderia de fulgi au pornit baloane catre cerul albastru sticlos si o ploaie de lumina... cu roshu, alb si albastru...
Am cantat incercand sa ii imitam pe tinerii rusnaci..dar nu prea am avut sorti de izbanda :)
Eram mandra ca sunt singura romanca intr-un grup urias de tineri ca mine de prin: Rusia, India, Elvetia, Turcia, Brazilia, Australia, Slovacia, Ungaria, Cehia, Malaezia, Polonia, Germania.. pfiu.. si cam astea cred ca erau tarile.
Toti erau veniti sau aveau o oarecare legatura cu AIESEC :)
Si de ce ma simteam mandra?
Ca's romanca domne! in marea aia de natzii ma simteam fericita ca sunt romanca si ca imi pot reprezenta tzara!
A urmat un periplu prin diferite locatii din Leicester Square (centrul cu majoritatea teatrelor) si acolo am avut ocazia sa ii cunosc si mai bine pe tineri.
Cele mai interesante au fost discutiile cu indienii care m-au facut sa ma reindragostesc de India..
Am aflat multe despre ei.. dar parca nu indeajuns... si mi-am facut o promisiune.. si anume ca am sa merg acolo! clar!
India e un tinut atat de misterios incat pare ca niciodata nu ai sa ii gasesti capatul.. Lumea asta infinita cu pete de culoare in inimi si straie, cu portocaliu si violet, efectiv pare sa respire pasiune..e impartita in atatea feluri incat oamenii astia veniti din aceeasi tara, nu se intelegeau in aceeasi limba...(in India se vorbesc 800 de limbi si 2000 de dialecte:) )
Ca sa fie treaba treaba, in momentul in care am iesit din restaurantul mexican Chiquito.. (ai ai che nachos buenos!!!.. ariba ariba...andre!) am dat peste un grup bizar...
Se auzeau sunete de darbucha..(tobe) si o zdranganeala de copotzei placuta...lumea se misca aiurea si in acelasi timp foarte organizat..
Efectiv am inceput si eu sa ma batzai pe sunetele diafane si sa cant.. era un refren cunoscut si totusi greu de identificat.. mi-am amintit ca il auzisem candva in copilarie la televizor...
Hare Krishna Hare Krishna
Krishna Krishna Hare Hare
Hare Rama Hare Rama
Rama Rama Hare Hare ...
hehe... efectiv m-a imbolnavit de placere momentul asta... adeptzii hare krishna aveau frezuri bizare si pareau mici budhishti alternativi :)..ne zbantzuiam de nebuni pe strada si zambeam.
Exista International Society for Krishna Consciousness (stiuti ca si hare Krishnas)care aduc o stare de conshtiinciozitate sporita prin practicile lor care includ acest dans haotic si cantecul..:)
Nu va ganditi la MISA...:) nu are legatura:P
Prin practicile astea vesele ... Hare Krishnas se vad mai aproape de Krishna (GOD) si de armonia universala.
Am atins energia fiintzei vii :)...mi-a dat o stare incredibil de pozitiva...
genial!:)
Puteti sa vedetzi o mostra a dansului "haotic" pe you tube :P daca op sa cautati Hare Krishna:)
Eh si cum e vorba de atata libertate la mijloc, practica a fost preluata si de Hippies... care nu o fac tocmai "ca la carte" caci nu trebuie sa fi sub influentza de halucinogene cand practici Hare Krishna... :)
Weekendul s-a terminat fulminant u o lectie de salsa! ai muchacho!!:P
Intr-un club ca in filme...incredibil efectiv... la lectia de incepatori eram vreo 50 de oameni care dansam pe un ring de lemn.. cu lumini difuze si culori calde..
In fatza erau o tipa si un tip (eram separati fete baieti) care ne dadeau simultan indicatii referitoare la pashi.
Ne-am invartit si am numarat un ./.dos..tres... pana am ametit complet..asa ca ne-am refacut rapid cu o corona.. 2 la pretz de 1
asha da weekend:)
va pup ca am scris destul si iarashi dau in romane!
til next time!:)
q. alm

Tuesday, January 09, 2007

Monday, January 08, 2007

Salvador Felipe Jacinto Domènech

Din numele din titlul post-ului lipseste ceva....dar inainte de asta...
Tin sa va avertizez ca post-ul asta e ushor lung...:D asa ca daca aveti curajul luati-va inima in dintzi si... bagatzi:)
Azi am sa vorbesc despre, cu, pentru, contra, inainte, in stanga, in sus, la ora 18:00 fix prin intuneric si lumina, prin zgomot si liniste mormantala despre una din experientele pe care le rumegi bine... si le mai rumegi odata ca sa ajungi la mare departare de insemnatatea lor...
si mai simplu...azi am sa va povestesc despre DALI ...:)
Each morning when I awake, I experience again a supreme pleasure - that of being Salvador Dali.
Ieri am mers la expozitia Dali, langa London Eye...si timpul s-a topit vreme de 4 ore...:)
You have to systematically create confusion, it sets creativity free. Everything that is contradictory creates life.
Intr-adevar CoNfUzIe e unul din sentimentele pe care ti le insufla intreaga galerie din inima Londrei... intrii pe coridoare intunecate, cu furnici gravate si bule colorate...
Have no fear of perfection, you'll never reach it.
M-am lovit de picturi si schitze de explicatii existentiale, carje, elefantzi, scene biblice, semintze, sertare ale mintii, furnicutze, fluturi, Alice in tara minunilor...erotism... si Picasso la parter:)
I have Dalinian thought: the one thing the world will never have enough of is the outrageous.
Dali e considerat a fi primul suprarealist, miscare ce promoveaza eliberarea mintii, urmata de eliberarea individualitatii si a societatii. Starea suprarealista, creatoare poate fi atinsa prin exercitarea abilitatilor de "minte inconstienta", o stare de intre-visare considerata la un moment dat, mai apropiata de adevar decat realitatea cotidiana. Suprarealistii o vad mai adevarata decat realitatea , stare ce duce la o revolutie personala, culturala si sociala si o viata libera, cu poezie si sexualitate neinhibata.
There are some days when I think I'm going to die from an overdose of satisfaction.
Dali a facut pictura, fotografie, sculptura, design, desene animate, a scris si a facut... film
In toata opera sa se observa o atractie catre ciudat, inedit... shocant, pot spune chiar ca Dali a avut o pasiune nebuna pentru lucruri neobisnuite menite sa atraga atentia asupra persoanei sale...ceea ce a dus inevitabil la controverse "stil excentric vs opera... ce atrage atentia pana la urma asupra lui Dali?"
Dali a lasat in urma piese din cubism, dadaism (care era practic un protest impotriva barbarismului WWI; Tristan Tzara, "God and my toothbrush are Dada, and New Yorkers can be Dada too, if they are not already."... btw Tristan Tzara era roman...:) si numele curentului vine chiar de la afirmatia "da" )Si mi-a cam sarit inima in sus de mandrie cand am vazut negru pe alb scris in expozitie cum Tristan Tzara si dna Ghica.. l-au inspirat pe Dali.

Clar nu o sa il confund niciodata pe Dali gratzie mustatei ushor incovoiate si bine fixate...inspirata de la pictorul Diego Velasquez plus privirea rascolitoare.
Punct si de la capat...
Gala.... am sa o scriu cu verde caci e femeia din spatele lui Dali... rusoaica ce a schimbat fatza suprarealismului prin influentza sa... muza a lui Dali dar si a altor suprarealisti, Gala a fost prima FEMEIE din viata lui Dali, cu 11 ani mai in varsta ca el... femeia care l-a facut sa devina straight, caci pana la ea acesta avusese o alta relatie amoroasa...cu un barbat... poetul Federico García Lorca.


Gala era elementul cerebral din intreaga existenta a lui Dali, femeia puternica, in stare sa ii tina in spate afacerile...Gala se pare ca a fost singurul medicament pentru nebunia lui Dali... si pot spune ca putina parte expozitia pe care am vazut-o eu... inspira Gala... oriunde exista un mic simbol al ei... in picturi, in sculpturi...in filme...


Ce a fost interesant astazi era ca Gala era prezenta in picturi cu o coafura ushor de remarcat, patratzoasa...Am citit despre Gala ca s-a fi potrivit clar cu Dali din perspectiva dementzei... caci din pricini de nepotriviri sexuale Gala apela des la foste relatii si avea o evidenta atractie fata de tinerii artisti carora le facea cadouri periodice si impreuna cu care isi satifacea placerile sexuale caci din acest punct de vedere suprarealistul nebun si rusoiaca nu se potriveau.
Dar el o iubea... CA uN nEEEbun


In multe din tablourile lui Dali, Gala apare nud caci asta era o forma de satisfacere sexuala a artistului (numita candaulism : Dali isi gasea placerea prin prisma privitorilor nudurilor Galei din picturi)Dali a fost intotdeauna PRO aventurilor extramaritale ale Galei :)..
I am painting pictures which make me die for joy, I am creating with an absolute naturalness, without the slightest aesthetic concern, I am making things that inspire me with a profound emotion and I am trying to paint them honestly
Spunea ca este impotriva barbatilor si femeilor si pro Gala si el...La randul sau, Dali a fost sursa de inspiratie... si unul din cele mai mari curente pe care le-a influentat este pop art.EH... si guess what? Dali a adus added value si in logos caci logoul Chupa Chups e al sau...:) ca si logo-ul concursului Eurovision din 1969.
Foarte tare in expozitia asta era faptul ca te introducea inca de la primul pas in ceea ce insemna nebunie..EXTRAGAGANTZA...agonie si extaz... intrai pe un coridor destul de stramt si intunecat cu neoane fosforescente care luminau gravuri in pereti... care erau furinicile lui dali... pe peretii negrii erau poze cu el in cele mai inedite ipostaze cu multe.. multe citate care te lasau sa il descoperi... cand omul teribilist... cand profundul neinteles (citatele se pare ca erau din cartea lui autobiografica... pe care vreau musai sa o citesc acum :P ).
Fotografiile erau lipite in diferite pozitii, la inaltimi diferite si multe erau postate in "scobituri" in pereti
... In a doua camera in care erau sculpturile erotice si picturile simbolistice erau proiectii din filmele lui si se repetau obsesiv niste fraze gen "je suis...Dieux meme" foarte apasat rostite... asa de parca un fior te patrundea pana in maduva oaselor...
Mergeam printre sculpturi si simteam cum m-a prins virusul... clar incepusem sa caut in mod obsesiv cate un simbol acuns... fie pe un picior... fie pe abdomen... sunt cheile lui pe care le lasa spre interpretare... ai fi putut sta ore in sir discutand despre ideile cu care ai fi putut umple sertarele mintii lui Dali...
Daca aveti rabdare, va spun si cateva din simbolurile la care ma refeream:
*furnicile = mortalitate... se pare ca fiind copil, Dali avea un liliac ca si animal de casa... l-a gasit intr-o zi mort, acoperit de furnici*carjele = care sunt efectiv omniprezente... si ma gandesc ca sunt punctul de sprijin...*ceasurile topite...aratand ora 18:00 = timpul nu este rigid si determinist.. si se pare ca ideea ceasurilor topite i-a venit intr-o zi torida de august cand se uita la o bucata de branza Camembert*elefantzi cu picioare lungi = distorsiuni in spatiu*oua= fertilitate, sperantza si dragoste*crengi = reincarnare*melci= antiteza moale - tare (corp - carapace)*Gala...
Genial!
Foarte tare era ca Dali... in putinele lui momente de "luciditate" afirma ca nici el nu stia exact ce vroia sa creeze cand se apuca de treaba.. si mai tare era ca nici in momentul in care termina respectiva piesa nu stia exact cum sa o interpreteze...
Eu una cred ca acest "je ne sais quois" l-a ajutat mult pe Dali sa sublinieze un mister... sa creeeze revolta interioara a omului privitor... sa te faca sa urlii si sa zambesti shterngar in acelasi timp... pana la urma cine crede ca il intelege... e nebunul....
Incertitudine! da... asta e un cuvant bun, atunci cand ma gandesc la Dali... Mi s-a parut genul de om care in mod definitiv a vrut sa epateze si sa iasa in evidenta sub orice chip fapt ce i-a si reusit...dar nu sunt insa convinsa ca nevoia asta de "outrageous" ar veni dintr-un usor sentiment de nesigurantza... pe care pana la urma Gala mi se pare ca i l-a diminuat, caci din cate am citit pe acolo... ea a fost motorashul care a scos la iveala adevaratul Dali... Sunt atatea pareri care imi vin acum in minte... pro si contra incat as mai scrie 3 mailuri de marimea astuia (...glumeam :):) )
Mi-au placut asocierile cu melci si ceasurile topite... nu am inteles exact ce era in inima lui in momentul in care termina ideea din starea vis-reverie, caci multe din sculpturi par brutale...Mi-au placut terbili in schimb sertarele care ieseau din trupuri caci lasau loc de mii de idei si imagini... defapt asta era motivul pentru care erau goale...ca sa TE lase sa le umplii cu imaginatie.
Nu mi-a placut spirala Shit and Eat Again, caci mi-a parut o exagerare lipsita de cea mai mica farama de inteligentza.
Pana la urma... cred ca si asta a vrut in dementza lui suprarealista.. sa ne placa si sa nu ne placa sa il uram si sa il iubim... sa ne plictisim si sa ramanem clipe in shir in extaz langa o piesa de-a sa... sa starneasca mai presus de orice... o REACTIE...
Asadar...Dali... o experientza...care te lasa intr-un aer misterios si usor nelamurit... cred ca cel mai bine i-am intelege creatia in starea aia dintre vis si reverie... acea exaltare a sufletului, izvor al suprarealismului...da...DA...dA...Da.... DALI....