oameni dragi

a fost odata...

A fost odata ca niciodata… ca daca nu ar fi, nu s-ar mai povesti.
Demult…tare demult…peste mari albastre de ciolofan sclipicios in lumini ..pierduti in lumini era o imparatie.
O imparatie mare…mare…cum nu s-a mai vazut si cum nu s-a mai auzit pe lumea asta…
Imparatia lui verde imparat.. rege de soi al regatului verde, iubit de supusi si ascultat de osteni.
Si imparatul avea o fiica, frumoasa ca lumina lunii pline reflectata in ape de lacuri linistite, diafana ca prima ninsoare pe dealuri de argint cu miros de cetina, isteata ca sclipirile lemnelor uscate ce scot scantei spre infinit intr-o noapte cu cer pictat cu stele.
Si Imparatul era tare fericit cu fiica lui, dar intr-o zi o furtuna mare mare veni si o tornada maronie si ametitoare ii fura fiica din palat.
Verde imparat tare se necaji, si isi spuse ca nu va avea liniste pana ce fiica sa, printesa nu se va afla langa el…si va construe intrari in imparatie in lung si in lat ca sa fie sigur ca printesa isi va gasi calea inapoi acasa..
Si au trecut zile… si saptamani…si luni …si ani… si imparatul verde se ofilea pe zi ce trece… trist si abatut caci nimeni nu afla unde era frumoasa sa fiica…
Asta e doar inceputul…povesti cu labirinte si spiridusi… paduri fermecate si pasaje trasate cu creta
O sa tresariti la vederi de animale fantastice.. creaturi supranaturale, copaci fermecati, carti cu pagini goale care la o simpla deschidere iti dezvaluie viitorul…astea sunt cateva din scenele din filmul “el labirinto del fauno”… o combinatie bizara de poveste din copilariile noastre pline de mister si o realitate cruda a Spaniei din 1942..
Filmul e cel putin interesant, si daca erati mici fani de povesti la gura sobei, sorbite de gura bunicilor din carti mari, mai mari decat amandoua manutele voastre la un loc, cu miros de biblioteca veche… atunci cu siguranta o sa va faca placere sa il urmariti.
Visare…

lene

ce cuvant minunat...
astazi am sa scriu despre o duminica lenesha... atat de lenesha si frumoasa incat cu greu o pot descrie in cuvinte...
just give me a reason to wake up...
de la etajul 7 am o priveliste geniala un oras lin cu cer senin si avioane ce il survoleaza... norii de misca repede si pe geamul de langa mine se mai vad stropii de argint de azi de dimineata...
ma simt ca intr-un vis din "the science of sleep" ... parca vad norii aia de vata agatati cu itza de tavan... si barca alba cu copaci inauntru...
Filmul asta e unul extrem de bizar dar are un je ne sais quois incredibil... nu cred ca ar putea fi vazut de 2 persoane care sa aiba aceeasi parere despre el.
E vorba despre un tanar mexican care simte visele ca si realitate si de multe ori le confunda cu realitatea... o combinatie de suprarealism in cinema ... e pur si simplu mind blowing
Daca nu sunteti reticenti la excentricitatea suprarealista si puteti sa va lasati purtati de o poveste care are un sens-non-sens... daca va plac baloanele de sapun cu forme de girafe si fumul de tigara cu cercuri concentrice...si cartile roase de carii care au prin miros de biblioteca veche cu mister ... atunci va recomand sa luati o pauza de la realitate si sa va lasati mintea linstita... intr-un flow care sa va poarte aici, acolo si oriunde.... si uitati-va la the science of sleep.
O sa gasiti provocari vizuale si imaginative... o halucinatie ametitoare cu gust de fantastic pe varful limbii..a hip heartfelt lovestory...
Hai sa plutim intr-o barca de hartie pe o mare de ceolofan...e un trip excelent...

close your eyes
open your heart...

pace

un alt post

astazi am vrut sa scriu ceva pe blog... si m-am trezit cum am umplut o intreaga foaie si apoi am apasat instant delete...
poate ca era prea personal sau poate ca era prea plicticos...nu mai stiu
Uneori mi se pare ca nu mai scriu numai pentru mine ci si pentru oamenii care citesc... da..da... pentru tine care schitzezi acum un zambet in coltul gurii...te simti bine ca te mentionez aici, nu?:).. tu care dintr-o singura privire imi poti desfiinta simtirea pe care am asternut-o aici sau ma poti face sa mor de curiozitate cand vad mare "1 comment"....serios, ma incearca o satisfactie imbecila sa vad asta sub un post.
hai mai departe...
In ultima vremem am inceput sa mai citesc din bloguri...total necunoscute...aiurea...si organizate...Si pana la urma m-am gasit intr-o bucla cu toate ideile noastre care se repetau intr-cu o viteza ametitoare ametitoare... si asta pana la urma nu mai stiu daca ar trebui sa o cataloghez ca un fapt trist sau amuzant...

Riscam oare ca lumea asta sa devina o artista de varieteu, obosita si cu fardul intins pe obraz...cu cearcane verzui lasate pana in colturile gurii?...parca o vad..ha.. cu o tigareta fumegand prinsa de manusa de catifea roshie pe blanitza roz care s-a rupt de la prea multe reprezentatii... pravalita pe un scaun de lemn vechi pe o scena neagra si prafuita... noroc cu un relfector cu geam spart care ii da o palida lumina pe fata si pe fumul care o inconjoara...
reciclam idei?
mai avem idei?
:)

good topic to think of...

The difference between a mountain and a molehill is your perspective...

azi e o zi pufoasa

:)
desi afara ploua in continuu... exact genul ala de vreme londoneza...griiii...cu stropi mari, desi si reci, eu ma simt fff calda... eh poate o fi de la cafeaua pe care abia mi-am adus-o la birou...sau nu:)
sunt bine cu mine, sunt bine cu el, sunt bine cu voi:)
Caldura asta patrunde fix printre norii de sticla, printre valurile de un albastru inchis spre gri ale Tamisei, si urca pana la etajul 14 de sticla mata in care se oglindeste raul involburat, merge pe un coridor sherpuit si impecabil, un labirint de oameni concentrati si in acelasi timp senini...si ajunge direct la estul caldirii in coltul de extrema si ma izbeste dreeeeeeeeept in centru pieptului, pe mine :)
E bine aici, asta e senzatia pe care o am si sunt linistita si zambesc mai mult.
e bine sa stiu ca oriunde as fi, in oricare coltz al lumii asteia o sa gasesc intotdeauna oameni:) ...ca mine, ca tine (da..da... tu care citesti acum), oameni buni si frumosi care construiesc castelele de nisip spre cer, oameni sensibili care inteleg mai mult..oameni care o sa te inspire atunci cand ti-e dor si or sa te faca sa zambesti atunci cand colturile gurii tale au luat o forma convexa ( :( )... oameni care chiar daca sunt aproape sau incredibil de departe ii simti...Le simti respiratia in ceafa atunci cand ti-e frig:) si stii ca abia astepti sa mergi mai departe spre varful muntelui alaturi de ei.

Si uite cum o zi inchisa... cu cer sticlos... cu vant puternic care te rascoleste cu totul...pe dinafara... se trasforma in inimile noastre in cel mai cald paradis, cu raze blande de soare ce te gadila pe obraji...cu adieri timide de parfum...de viata...

Birmingham city :)

Birmingham weekend
I never thought that cities outside of London can be so different from the
Big City... well, my experience from last weekend in Birmingham proved
I was wrong.
Facts:
- 2 million people living in the "Venice of the north"
- among the students there only 2% are foreigners
- The city has more water channels than Amsterdam and Venice
- al 2 lEA oras ca marime din UK

And now my story begins...
Am ajuns in Birmingham vineri seara, destul de obosita dupa o zi de munca
si totusi cu inima stransa caci la TV se anuntasera arestari masive de
suspecti de terorism in cel de-al doilea oras ca marime din UK,
Ne-am intalnit cu multa lume in TC Pub care era un locshor stil irlandez
in care efectiv m-am simtit ca in filmele de gen.
Lumea bea multa bere la draught si veselia era asa de mare incat cu totii
dansau. Era a theme party si anume majoritatea tineretului era imbracat in
uniforme scolare... camasi albe, cravate, fuste destul de scurte...:)

Ne-am integrat destul de repede in peisaj caci mie atmosfera imi spunea
un lucru destul de clar... Club A:). E o senzatie tare faina sa fii in tara gan-
daceilor Beatles, a pietrelor rotitoare si a pistoalelor ( tema de gandire pentru
copywriteri – cum se traduce appropriately Sex pistols?:) ) si sa vezi o multime
vesela tare care fredoneaza cantecele vechi si noi... care nu au sa moara...
yesterday...
Slip inside the eye of your mind Don't you know you might find A better place to play ...
Ah...ce frumos... si am continuat cu regina... don't stop me now... I'm
having such a good time...I'm having a blast...
Si toot asa... pana s-a inchis pub-ul ce respira studentie... apoi ne-am luat
cu mic cu mare rucsacii in spinare si am plecat spre casa cu nr 179, cu
o usa mare si albastra, din Sally oak... cartierul cu cea mai multa viata
din Birmingham.
Aici mergi pe stradute luuuungi...extrem de lungi, ticsite pe o parte si alta cu
un shiruri parca mai lungi decat stradutele in sine, de case lipite unele de
altele.
Astfel de case se numesc back to backs si erau populare in perioada
Industrializarii masive din UK (1830 – 1920...).
Intr-un asha cuibushor de nebunii stau pana la 5 studenti, fiecare cu camera
sa, cu bucatarie, living si baie la comun.
Tipa la care am stat, Anne, are vreo 21 de ani, si e studenta la economie la
Birmingham University si e de 2 ani in orasul asta. Provine dintr-o umbra
de orasel din apropierea Londrei si e tare zambareata... uneori ma sperie prin
faptul ca nu imi dau seama exact daca are emotii ca stam la ea sau pur si
simplu rasul nervos e o trasatura caracteristica...
Intr-o camera micutza cu un pat, birou, sifonier si cateva rafturi, adica in
cateva cuvinte exact ce ai nevoie, ne-am intins frante de oboseala eu si Elin,
o tipa blonda cu trasaturi aspre si totusi foarte frumoase... suedeza 100%...
Noaptea nu se anunta prea lunga caci a doua zi incepand de la ora 9 aveam
program de hoinarit prin oras asa ca ne-am grabit sa adormim afundate in
sacii mari si pufosi...Ce-i drept...un frig mai mare decat in noaptea cu pricina
nu am mai tras de cand am ajuns in UK... :)
Dimineata jumatate amortita m-am trezit cu o aroma de ceai specific zonei
(cica) :), invartit pe la nas de tanara Anne... v-am spus ca era emotionata sa
ne aiba la ea caci ne-a pregatit si micul dejun si ne-a tratat regeste :)


Pe la 9:30 eram in centru gata sa reintregim grupul vesel.. eram dinnou asa cum ne place: un peisaj international format din: Romania, UK, Germania, Brazilia, Polonia, Cehia, Venezuela, Turcia, Ungaria, Tunisia, Cambogia, Africa de Sud, Suedia, Olanda, India...
Tot programul a fost organizat de membrii AIESEC din Birmingham care vroiau sa ne dea o aroma cat mai autentica a orasului...
Asadar, am mers pe malul apei care strabatea orasul, am trecut podulete si am ramas efectiv masca sa vedem cat de bine e imbinat stilul modernist cu cel clasic inauntrul unui oras cu multa istorie...
Birmingham era cel mai important centru industrial din UK, aici prelucrandu-se in mare parte fierul.
O parte foarte interesanta a zilei a fost vizita la back to backs museum care era practic o calatorie in timp, intr-un sir de case lipite, reconstruite perfect in asa fel incat sa iti dea o aroma deosebita a vremurilor respective. Politica in interiorul acestui muzeu era "hands on", adica ghidul te incuraja sa atingi obiectele din casa pentru a simti cat mai bine stilul de viata...

Si uite asa... am stat la masa cu iz de duminica in care se citeste din cartea sfanta , cu candelabrul cu 7 brate luminandu-ne chipurile... in anul 1830 intr-o familie de evrei, cu vreo 5 copii si un chirias, in care tatal era ceasonicar desi spatiul din casa era mic, familia a primit si chiriasul ca sa mai scoata un ban, acesta statea in camera baietilor in care spatiul personal era delimitat de o copertina intr-o camera in care abia aveai loc sa pasesti... dupa experienta evreiasca am ajuns in 1860 la vecinii de langa, care erau britanici si el era un mester iscusit ce producea ochii de sticla...atat pentru oameni cat si pentru animalele imapaiate... sa nu va mire meseria acestuia, caci la vremea respectiva, din cauza conditiilor subrede de munca si lipsei de masuri de precautie, era des intalnita situatia in care un individ isi pierdea un ochi si trebuia sa apeleze la un astfel de mester... familia asta avea o poveste mai trista si anume din cele 2 fete si 3 baieti, una dintre fete a trebuit sa plece de acasa din cauza lipsei de spatiu si cum la vremea respectiva fetele din familii de muncitori nu primeau educatie, tanara a ajuns house maid ceea ce era foarte comun... remanca ghidului a fost ca macar asa a ajuns intr-un loc in care avea ce sa manance... cealalta fata a familiei, dupa traditie a ramas in casa sa isi ajute mama. Din cauza vremurilor tulburi, mama a murit la scurta vreme de TBC dupa care capul familiei s-a recasatorit cu o vaduva care insa nici ea nu a avut parte de viata prea lunga, gasindu-si sfarsitul din aceeasi cauza... se pare ca in interiorul acestei case minuscule, cu cca 8 suflete traind sub un acoperis a ramas virusul. Bizar
Si in acelasi timp cu noroc a fost faptul ca nici un alt membru al familiei nu a preluat virusul desi in camera cu muribunda au trait 3 alti oameni...
am trecut si de 1860 cu povestile lui si am ajuns prin 1920 acasa la un burlac bogat care insa niciodata nu a facut uz de pozitia sa si prin afacerea mostenire de familie a cautat sa ajute cat mai multi oameni... dupa al 2 lea razboi mondial insa afacerea a inceput sa scartaie si nu pentru ca nu ar fi fost bine condusa ci din cauza vremurilor precare, dl. James a ajuns sa isi plateasca muncitorii din propriul buzunar pentru a le pastra slujbele...si asta pana in momentul in care toate resursele s-au epuizat si a trebuit sa renunte la afacere... eroul casei asteia mici... dezordonate... cu vizibile influente masculine ... trasaturi dure si culori inchise... si-a gasit sfarsitul intr-un loc deloc prietenos dar specific oamenilor in pozitia sa, la vremea respectiva...
Dl. James a ajuns intr-o casa de batrani in care trebuia sa munceasca din greu pentru a isi castiga dreptul de a locui acolo... inchipuiti-va un loc in care batranii inainte de a muri nu erau menajati ci dinpotriva erau munciti pana la ultima farama de energie...
dupa ce turul prin cele 3 case s-a terminat ma simteam incredibil.. efectiv am simtit cum era pe atunci...

Acest muzeu mi se pare o idee geniala si ma gandeam deja cum ar fi in romania o poveste de genul asta... la istoria noastra zbuciumata... as plange , as juca si as simti cum mi se inrosesc obrajii de mandrie intr-un asemenea muzeu.
Poate ca si din cauza firii boeme a locului am ramas cu asa un gust placut dar definitiv si irevocabil asta a fost unul din highlights-urile weekend-ului.
Seara am mers la un local cu live band si am chitzait cat ne-au tinut plamanii pana pe la vreo 3 ca a doua zi...matinali cum ne sade bine sa merem sa vizitam si o rezevatie naturala...
am vazut multe din venetia nordului insa am inteles ca mai e inca pe atat de vazut asa ca imi rezerv timp in calendar sa mai dau o raita...
cheers mates!

noapte dementa

poze
albe...negre... rame... ochi.,..;lumini...sclipiri...muzica ... sunete... lumini diafane
stau pe o margine de simtire intr-un moment incapsulat in cristal de lacrima murdara.
aud sporadic scarrtzaieli si capul cum mi se izbeste de peretele de carton... fistic zdrobit in zinti albi de om cuminte...
vine...
vine incet dar tot vine si o simt din ce in ce mai aproape cum bate,,, pompeaza energie in trupul lipsit de vlaga .. secunde.. 1...2...2...2... se opresc aici... si merg incet , vin si ele spre mine.
tobarul cu par cretz si inchis ca un carbune nu mai canta.
se face liniste in zgomotul de aici. si linistea e un bas tribal de foc incins cu oameni si fluturi arsi ...de soare
suntem cu totii alternativi .. ce falsitate! ce senzatii indescrifabile in pauza asta de viata in care nu mai simti ci doar auzi si vezi.
vad o culoare roshie care imi invadeaza obrazul drept si incepe sa arda... e bine caci asa am sa mai simt.
de la placere la durere...

arno rafael minkkinen

Eu... ca de obicei... poze poze si iar poze. Si apoi nu as vrea sa stric echilibrul, unul se ocupa de poze iar celalalt de texte.
Daca nu stiti cine e Arno Rafael Minkkinen nu-i nicio problema. Nici eu n-am stiut. Va spun doar ca e un fotograf si in continuare voi lasa sa vorbeasca portofoliul lui pe care il puteti vedea la adresa: http://www.arnorafaelminkkinen.org/

azi

Azi mi s-au intamplat doua lucruri frumoase:..
azi am vazut prima zapada in londra si...
azi am mancat ceva bun
ceva mai bun...
am luat o portie de hrana spirituala caci am mers la teatru... mi-e dor de oameni care sa mai inteleaga asta...
am plans si am ras , infundata bine intr-un scaun cu tapiterie moale si roshie... a fost fantastic..
scena era destul de mare si decorurile impresionante... jocuri de lumini si fum, proiectii pe panze si pe fum, stele pe cer...
nu am mai vazut niciodata atatea stele in londra:)
au jucat "les miserables"... aw... de-a dreptul genial scenograful.. a facut din cel mai lung musical din lume .. o poveste misterioasa care te facea sa te pierzi printre personaje cu costume si masti diferite, cu si fara rol principal, fiecare dintre ele te ademenea sa il/o studiezi din cap pana in picioare... pana ce-ti aparea o lacrima in coltzul ochiului stang...si apoi treceai la un gavroche... la o cozette , un marius si un jean val jean...decorurile o data cu actorii iti spuneau si ele cel mai mic detaliu de poveste de 1800...si caramizile construiau spre centrul tavanului ba cladiri cu ferestre cu obloane trase, ba guri de canal prin care au scapat din revolutie...foarte tare!
la final... intre o stare de agonie si una de extaz nu am stiut cum sa reactionez...asa ca am urmarit localnicii care s-au manifestat relativ linistit...

*

pe drumuri

ro:
e 9.53 si tocmai ma gandesc la ultimile 20 de minute cand de abia faceam ochi si imi conturam ziua de azi in care parca mi-a amortit o ureche si parca o cafea aditionala nu o sa ma faca sa-mi doresc sa ajung blazata la birou, sa astept dupa liftul care face alte 10 minute pana sus si sa dau ochii cu secretara simona care munceste cu sarg, cu bogdan care este anagajat sa distribuie snaks-uri in compania fireasca a unui cyborg cu telefon in mana si casca handsfree wireless in capul ras milimetric .. cu fire de par echidistante, uniform colorate, uniform murdarite, uniform lucioase. de la geam se vede un flux constant de masini de toate culorile care urca dealul parca impinse dintr-o vointa discreta sa ajunga la implinire. eu una as urla in varful dealului.. acolo, in varful dealului e chiar tare.. citesc randurile scrise de plesu andrei dupa vizita lui din japonia, imi fac planuri, abandonez planuri.. am primit azi o insigna de la hr cu logo-ul firmei si am promis ca sa mi-l pun in ureche.

uk:
e 9 si aici si azi nu am simtit timpul..
ma uit la un documentar despre jesse james si ma vad cum o legenda a devenit atat de comerciala...
azi am mers mai mult decat de obicei cu trenul si am citit mai mult.
mi s-au aprins niste beculetze si imi pare bine ca nu mai lucrez in publicitate... daca am reusi cu totii sa ne multumim cu bunurile care ne satisfac nevoile si nu placerile... cum ar fi?
daca nu ne-am mai uita la filme scurte cu oameni care rad pentru ca au in mana un suc de o anume culoare.. si daca nu am mai asculta vocile care ne spun ca acum cu noul... putem...blablabla
ei cum ar fi?
daca am cauta mai mult decat vanitate...?:)
nu sunt asa de reci englezii cum as fi crezut... dar nici calzi... sunt oameni obisnuiti,... care alearga dupa trenuri si metrouri...
care citesc mai mult decat noi in mijloacele de transport.. dar care sunt indubitabil parte din societatea de consum...
fetele pana in 18-19 ani sunt inzorzonate intr-un stil comun...la moda cu haine ieftine care sunt atragatoare si care se strica repede ca sa fie inlocuite cu altele.. de sezon!
Pe ele le vad mai mult seara cand ma intorc.
Dimineata ma intalnesc cu doamne bine... cu cafele in mana si cu genti mari de mana.
Barbatii au toti sacouri si fular "cu nod" la gar, in dungi... cum...absolut toti sunt eleganti
Cand merg spre casa ele se macheaza sau citesc the london paper(ziar de metrou).. ei se joaca la blueberry...
restul citesc...
cand ma duc la munca pe drum dorm,.. dorm cu capul pe geam sau cu putin noroc pe umarul sacoului de langa..
e bine
visez:)
ajung la waterloo apoi si imi pun bine castile in urechi pentru ca incepe distractia... 10 min cel putin de surf prin multime... si cand te ia valul... te rosogoleste cu totul si e greu sa iti pui placa la loc:) si dupa 3 scari rulante coborate ajung si la metrou...
lumea nu se impinge dar e destul de grabita si sunt fooarte multi, eu ma uit la ei toti... vreau sa ii vad asa cum sunt cu adevarat... cu casti in urechi si cu ochii atintiti in vreun material de lectura...
e frumos..toate natiile lumii ingramadite intr-un metrou care a plecat in goana nebuna.
ma gandesc mult in cele 2 ore de mers spre birou si spre casa.. sunt cele 120 de min de glorie si reflectare..
stele!

maybe tomorrow

sa fie oare vorba de o mica mare melancolie?
e cu...stereophonics... si afara a plouat...
si am inceput sa vad pe geamul plin de amprente albastrui... siluete...strazi... lumini...
si m-am trezit la casa poporului... cu o lumina gaaalbena si calda in noaptea cu albastru si negru... si am vazut apoi auriu de la farurile unei masini albe... care m-a dus la o apa verde inchis... si am deschis o fereastra catre univers
si am stat
mi-e dor azi de bucuresti
si de oameni
si de sentimentele pe care le aveam acolo
si de strazi
si de culoarea calda
si de balti
si de frunze
asa ca imi iau inima intr-un buzunar de la spatele blugilor si imi pun adidasii gri cu shireturi verzi si pornesc la drum...
n-am cum sa ma opresc.
am inceput sa gonesc... si sa va vad pe toti
pe rand
zambiti...
ce frumos:)
ma vedeti? ma simtiti?
suntem atat de aproape...asa de aproape ca pot sa va ating obrazul stang... si atat
plec acum... ma duc la lumina mea...
noapte buna


x
alm

Ce zici... ar fi timpul sa spalam geamurile alea?

Hare Krishna...

Hare Krishna Hare Krishna
Krishna Krishna Hare Hare
Hare Rama Hare Rama
Rama Rama Hare Hare ...
imi tot vine sa cant melodia asta dupa weekendul care tocmai a trecut...
intr-adevar am avut parte de 2 zile pline de internationalism:)
totul a inceput sambata.. pe la pranz cand am pornit spre Trafalgar Square sa inchin si eu in cinstea anului nou rusesc (dupa vechiul calendar ortodox)... era plinnn .. mancaruri rusesti aburinde te luau pe sus intr-o aroma izbitoare si te trageau catre kioshc-urile ticsite cu bunatati.. nelipsita era vodka..:))) si toata lumea din piatza Tr. era ushor imbujorata... (i wonder why...)
Tot programul a fost pregatit de rusi si a constat in concerte, dansuri, fanfare... nebunie mare... la ora 17:00 ora Angliei s-a zis La multi ani!! (nu as putea sa va spun si in rusa):) si a pornit o rafala de fulgi...pufoshi...albi... de spuma:D
Probabil ca este prima si ultima "zapada" pe care am sa o vad in Londra anul asta..
Prin puzderia de fulgi au pornit baloane catre cerul albastru sticlos si o ploaie de lumina... cu roshu, alb si albastru...
Am cantat incercand sa ii imitam pe tinerii rusnaci..dar nu prea am avut sorti de izbanda :)
Eram mandra ca sunt singura romanca intr-un grup urias de tineri ca mine de prin: Rusia, India, Elvetia, Turcia, Brazilia, Australia, Slovacia, Ungaria, Cehia, Malaezia, Polonia, Germania.. pfiu.. si cam astea cred ca erau tarile.
Toti erau veniti sau aveau o oarecare legatura cu AIESEC :)
Si de ce ma simteam mandra?
Ca's romanca domne! in marea aia de natzii ma simteam fericita ca sunt romanca si ca imi pot reprezenta tzara!
A urmat un periplu prin diferite locatii din Leicester Square (centrul cu majoritatea teatrelor) si acolo am avut ocazia sa ii cunosc si mai bine pe tineri.
Cele mai interesante au fost discutiile cu indienii care m-au facut sa ma reindragostesc de India..
Am aflat multe despre ei.. dar parca nu indeajuns... si mi-am facut o promisiune.. si anume ca am sa merg acolo! clar!
India e un tinut atat de misterios incat pare ca niciodata nu ai sa ii gasesti capatul.. Lumea asta infinita cu pete de culoare in inimi si straie, cu portocaliu si violet, efectiv pare sa respire pasiune..e impartita in atatea feluri incat oamenii astia veniti din aceeasi tara, nu se intelegeau in aceeasi limba...(in India se vorbesc 800 de limbi si 2000 de dialecte:) )
Ca sa fie treaba treaba, in momentul in care am iesit din restaurantul mexican Chiquito.. (ai ai che nachos buenos!!!.. ariba ariba...andre!) am dat peste un grup bizar...
Se auzeau sunete de darbucha..(tobe) si o zdranganeala de copotzei placuta...lumea se misca aiurea si in acelasi timp foarte organizat..
Efectiv am inceput si eu sa ma batzai pe sunetele diafane si sa cant.. era un refren cunoscut si totusi greu de identificat.. mi-am amintit ca il auzisem candva in copilarie la televizor...
Hare Krishna Hare Krishna
Krishna Krishna Hare Hare
Hare Rama Hare Rama
Rama Rama Hare Hare ...
hehe... efectiv m-a imbolnavit de placere momentul asta... adeptzii hare krishna aveau frezuri bizare si pareau mici budhishti alternativi :)..ne zbantzuiam de nebuni pe strada si zambeam.
Exista International Society for Krishna Consciousness (stiuti ca si hare Krishnas)care aduc o stare de conshtiinciozitate sporita prin practicile lor care includ acest dans haotic si cantecul..:)
Nu va ganditi la MISA...:) nu are legatura:P
Prin practicile astea vesele ... Hare Krishnas se vad mai aproape de Krishna (GOD) si de armonia universala.
Am atins energia fiintzei vii :)...mi-a dat o stare incredibil de pozitiva...
genial!:)
Puteti sa vedetzi o mostra a dansului "haotic" pe you tube :P daca op sa cautati Hare Krishna:)
Eh si cum e vorba de atata libertate la mijloc, practica a fost preluata si de Hippies... care nu o fac tocmai "ca la carte" caci nu trebuie sa fi sub influentza de halucinogene cand practici Hare Krishna... :)
Weekendul s-a terminat fulminant u o lectie de salsa! ai muchacho!!:P
Intr-un club ca in filme...incredibil efectiv... la lectia de incepatori eram vreo 50 de oameni care dansam pe un ring de lemn.. cu lumini difuze si culori calde..
In fatza erau o tipa si un tip (eram separati fete baieti) care ne dadeau simultan indicatii referitoare la pashi.
Ne-am invartit si am numarat un ./.dos..tres... pana am ametit complet..asa ca ne-am refacut rapid cu o corona.. 2 la pretz de 1
asha da weekend:)
va pup ca am scris destul si iarashi dau in romane!
til next time!:)
q. alm

street culture... what do you understand by that???

Salvador Felipe Jacinto Domènech

Din numele din titlul post-ului lipseste ceva....dar inainte de asta...
Tin sa va avertizez ca post-ul asta e ushor lung...:D asa ca daca aveti curajul luati-va inima in dintzi si... bagatzi:)
Azi am sa vorbesc despre, cu, pentru, contra, inainte, in stanga, in sus, la ora 18:00 fix prin intuneric si lumina, prin zgomot si liniste mormantala despre una din experientele pe care le rumegi bine... si le mai rumegi odata ca sa ajungi la mare departare de insemnatatea lor...
si mai simplu...azi am sa va povestesc despre DALI ...:)
Each morning when I awake, I experience again a supreme pleasure - that of being Salvador Dali.

Ieri am mers la expozitia Dali, langa London Eye...si timpul s-a topit vreme de 4 ore...:)

You have to systematically create confusion, it sets creativity free. Everything that is contradictory creates life.

Intr-adevar CoNfUzIe e unul din sentimentele pe care ti le insufla intreaga galerie din inima Londrei... intrii pe coridoare intunecate, cu furnici gravate si bule colorate...

Have no fear of perfection, you'll never reach it.

M-am lovit de picturi si schitze de explicatii existentiale, carje, elefantzi, scene biblice, semintze, sertare ale mintii, furnicutze, fluturi, Alice in tara minunilor...erotism... si Picasso la parter:)

I have Dalinian thought: the one thing the world will never have enough of is the outrageous.

Dali e considerat a fi primul suprarealist, miscare ce promoveaza eliberarea mintii, urmata de eliberarea individualitatii si a societatii. Starea suprarealista, creatoare poate fi atinsa prin exercitarea abilitatilor de "minte inconstienta", o stare de intre-visare considerata la un moment dat, mai apropiata de adevar decat realitatea cotidiana. Suprarealistii o vad mai adevarata decat realitatea , stare ce duce la o revolutie personala, culturala si sociala si o viata libera, cu poezie si sexualitate neinhibata.

There are some days when I think I'm going to die from an overdose of satisfaction.

Dali a facut pictura, fotografie, sculptura, design, desene animate, a scris si a facut... film

In toata opera sa se observa o atractie catre ciudat, inedit... shocant, pot spune chiar ca Dali a avut o pasiune nebuna pentru lucruri neobisnuite menite sa atraga atentia asupra persoanei sale...ceea ce a dus inevitabil la controverse "stil excentric vs opera... ce atrage atentia pana la urma asupra lui Dali?"

Dali a lasat in urma piese din cubism, dadaism (care era practic un protest impotriva barbarismului WWI; Tristan Tzara, "God and my toothbrush are Dada, and New Yorkers can be Dada too, if they are not already."... btw Tristan Tzara era roman...:) si numele curentului vine chiar de la afirmatia "da" )Si mi-a cam sarit inima in sus de mandrie cand am vazut negru pe alb scris in expozitie cum Tristan Tzara si dna Ghica.. l-au inspirat pe Dali.

Clar nu o sa il confund niciodata pe Dali gratzie mustatei ushor incovoiate si bine fixate...inspirata de la pictorul Diego Velasquez plus privirea rascolitoare.

Punct si de la capat...

Gala.... am sa o scriu cu verde caci e femeia din spatele lui Dali... rusoaica ce a schimbat fatza suprarealismului prin influentza sa... muza a lui Dali dar si a altor suprarealisti, Gala a fost prima FEMEIE din viata lui Dali, cu 11 ani mai in varsta ca el... femeia care l-a facut sa devina straight, caci pana la ea acesta avusese o alta relatie amoroasa...cu un barbat... poetul Federico García Lorca.

Gala era elementul cerebral din intreaga existenta a lui Dali, femeia puternica, in stare sa ii tina in spate afacerile...Gala se pare ca a fost singurul medicament pentru nebunia lui Dali... si pot spune ca putina parte expozitia pe care am vazut-o eu... inspira Gala... oriunde exista un mic simbol al ei... in picturi, in sculpturi...in filme...

Ce a fost interesant astazi era ca Gala era prezenta in picturi cu o coafura ushor de remarcat, patratzoasa...Am citit despre Gala ca s-a fi potrivit clar cu Dali din perspectiva dementzei... caci din pricini de nepotriviri sexuale Gala apela des la foste relatii si avea o evidenta atractie fata de tinerii artisti carora le facea cadouri periodice si impreuna cu care isi satifacea placerile sexuale caci din acest punct de vedere suprarealistul nebun si rusoiaca nu se potriveau.

Dar el o iubea... CA uN nEEEbun

In multe din tablourile lui Dali, Gala apare nud caci asta era o forma de satisfacere sexuala a artistului (numita candaulism : Dali isi gasea placerea prin prisma privitorilor nudurilor Galei din picturi)Dali a fost intotdeauna PRO aventurilor extramaritale ale Galei :)..

I am painting pictures which make me die for joy, I am creating with an absolute naturalness, without the slightest aesthetic concern, I am making things that inspire me with a profound emotion and I am trying to paint them honestly

Spunea ca este impotriva barbatilor si femeilor si pro Gala si el...La randul sau, Dali a fost sursa de inspiratie... si unul din cele mai mari curente pe care le-a influentat este pop art.EH... si guess what? Dali a adus added value si in logos caci logoul Chupa Chups e al sau...:) ca si logo-ul concursului Eurovision din 1969.
Foarte tare in expozitia asta era faptul ca te introducea inca de la primul pas in ceea ce insemna nebunie..EXTRAGAGANTZA...agonie si extaz... intrai pe un coridor destul de stramt si intunecat cu neoane fosforescente care luminau gravuri in pereti... care erau furinicile lui dali... pe peretii negrii erau poze cu el in cele mai inedite ipostaze cu multe.. multe citate care te lasau sa il descoperi... cand omul teribilist... cand profundul neinteles (citatele se pare ca erau din cartea lui autobiografica... pe care vreau musai sa o citesc acum :P ).

Fotografiile erau lipite in diferite pozitii, la inaltimi diferite si multe erau postate in "scobituri" in pereti
... In a doua camera in care erau sculpturile erotice si picturile simbolistice erau proiectii din filmele lui si se repetau obsesiv niste fraze gen "je suis...Dieux meme" foarte apasat rostite... asa de parca un fior te patrundea pana in maduva oaselor...
Mergeam printre sculpturi si simteam cum m-a prins virusul... clar incepusem sa caut in mod obsesiv cate un simbol acuns... fie pe un picior... fie pe abdomen... sunt cheile lui pe care le lasa spre interpretare... ai fi putut sta ore in sir discutand despre ideile cu care ai fi putut umple sertarele mintii lui Dali...
Daca aveti rabdare, va spun si cateva din simbolurile la care ma refeream:
*furnicile = mortalitate... se pare ca fiind copil, Dali avea un liliac ca si animal de casa... l-a gasit intr-o zi mort, acoperit de furnici*carjele = care sunt efectiv omniprezente... si ma gandesc ca sunt punctul de sprijin...*ceasurile topite...aratand ora 18:00 = timpul nu este rigid si determinist.. si se pare ca ideea ceasurilor topite i-a venit intr-o zi torida de august cand se uita la o bucata de branza Camembert*elefantzi cu picioare lungi = distorsiuni in spatiu*oua= fertilitate, sperantza si dragoste*crengi = reincarnare*melci= antiteza moale - tare (corp - carapace)*Gala...
Genial!

Foarte tare era ca Dali... in putinele lui momente de "luciditate" afirma ca nici el nu stia exact ce vroia sa creeze cand se apuca de treaba.. si mai tare era ca nici in momentul in care termina respectiva piesa nu stia exact cum sa o interpreteze...
Eu una cred ca acest "je ne sais quois" l-a ajutat mult pe Dali sa sublinieze un mister... sa creeeze revolta interioara a omului privitor... sa te faca sa urlii si sa zambesti shterngar in acelasi timp... pana la urma cine crede ca il intelege... e nebunul....
Incertitudine! da... asta e un cuvant bun, atunci cand ma gandesc la Dali... Mi s-a parut genul de om care in mod definitiv a vrut sa epateze si sa iasa in evidenta sub orice chip fapt ce i-a si reusit...dar nu sunt insa convinsa ca nevoia asta de "outrageous" ar veni dintr-un usor sentiment de nesigurantza... pe care pana la urma Gala mi se pare ca i l-a diminuat, caci din cate am citit pe acolo... ea a fost motorashul care a scos la iveala adevaratul Dali... Sunt atatea pareri care imi vin acum in minte... pro si contra incat as mai scrie 3 mailuri de marimea astuia (...glumeam :):) )
Mi-au placut asocierile cu melci si ceasurile topite... nu am inteles exact ce era in inima lui in momentul in care termina ideea din starea vis-reverie, caci multe din sculpturi par brutale...Mi-au placut terbili in schimb sertarele care ieseau din trupuri caci lasau loc de mii de idei si imagini... defapt asta era motivul pentru care erau goale...ca sa TE lase sa le umplii cu imaginatie.

Nu mi-a placut spirala Shit and Eat Again, caci mi-a parut o exagerare lipsita de cea mai mica farama de inteligentza.
Pana la urma... cred ca si asta a vrut in dementza lui suprarealista.. sa ne placa si sa nu ne placa sa il uram si sa il iubim... sa ne plictisim si sa ramanem clipe in shir in extaz langa o piesa de-a sa... sa starneasca mai presus de orice... o REACTIE...

Asadar...Dali... o experientza...care te lasa intr-un aer misterios si usor nelamurit... cred ca cel mai bine i-am intelege creatia in starea aia dintre vis si reverie... acea exaltare a sufletului, izvor al suprarealismului...da...DA...dA...Da.... DALI....

S***I***R***A****P read me backwards

Dragi moshului dragi....
Iaca a venit si mailul in care e vremea sa va relatez ce s-a mai intamplat pe frontul de vest...
Vremea pe aici nu te ajuta prea mult sa simti sarbatorile asha ca trebuie sa ne multumim cu stelutze desenate pe foi de caiet dictando...:)
craciun..
Vremea aia in care stai cu ai tai... la caldurica... mananci bunataturi...mmm... te uiti la bradul multicolor si la filme cu moshu...
de data asta a fost altfel..:)
A inceput de sambata dimi la ora 9 cand eram ashezati pe locurile 21 si 22(din pacate nu erau la geam)... in vagonul 18 (ultimul) al eurostarului...
drumul a fost scurt caci la 12 eram dans la ville lumiere!:) iar oceanul l-am traversat in 20 de minute...
Ajunsgi...cu bagaje putine si cu 2 harti ale orashului ne-am invartit ceva pe la metroul incurcat si am dibuit intr-un final apoteotic linia corecta... incepusem sa ma simt ca in Bucuresti... lumea grabita, ushor nervoasa... mizerie...oameni care vorbesc tare si bombane..:)) yuhuu home sweet home!
am ajuns in final la statia les halles care e situata undeva in apropiere de Luvru...
Uh i was missing this city....
Porumbei... biciclete...copilashi multi... par cretz strans de berete colorate...esharfe...multe esharfe si miros de tigara:)... baghete bine rumenite care iti faceau cu ochiul de langa croissantele de la geamul brutariilor (boulangerie)
Paris... nous sommes ici!
Pana la cartierul latin unde se afla hostelul "young and happy" am mai facut vreo ora caci dupa ce am trecut Sena, prin fata Notre Dame-ului ne-am pierdut pe stradute intortochiate...dar pana la urma ni s-a aratat si rue de Mouffetard!
notre petite rue!
Am lasat bagajele repede si am plecat in explorari...
Am apucat sa vad de data asta partea "vie" de-a dreptul a Parisului... stradutze pietruite cu zeci de culori in ferestre ticsite cu fel de fel de podoabe... un furnicar de lume care se plimba dintr-un loc in altul... care mai de care mai atragatoare ochilor curiosi...
bd. Saint Germain era cel mai bun prieten al nostru caci in momentul in care ajungeam acolo gaseam aproape orice... insa aventura tumultoasa incepea cand ne avantam pe stradutze infinite...fiecare cu poezia ei... cu oamenii care iti strigau "bonjour madame" cu zeeeci de cafenele mici... mici de tot, in care pe un coridor erau inghesuite 10 masutze... toate pline cu francezi ciufulitzi cu tigara si cafeaua in mana... cu multe lucruri de spus!:)
Era foarte amuzant caci ori de cate ori ne pierdeam ne invarteam intr-un cerc urias care ne ducea catre intersecia "Buci" :)si cand ajungeam acolo ne simteam ushuratzi caci eram on safe ground :))
24 seara m-a prins la o tacla cu moshu prin turnul luminat... eh si dupa ce i-am spus ce mi-as dori... m=am ales cu o esharfa de toata frumusetea..indiana:)
de la 300 m inaltime se vede totul la picioarele tale... Panteonul...Sacre Coeur... Arcul de Triumf... Champs Elysees...Notre Dame, Le Louvre, l'Hotel des invalides... foarte tare!
Am prins si un scurt metraj cu istoria turnului... cu imagini vechi..expozitii de fotografie si imagini de-a lungul anilor:)
in spiritul francais am inchinat un vin roshu si am mancat niste president in camarutza de hostel care era de 2.5 ori mai mica decat camera mea de camin din buc:)..
"Le grande Bucuresti" ce-i drept isi merita toata lauda... caci spre deosebire de Londra... orasul asta parca are mai multa poveste... o boemie nespusa care pluteste in aer... in priviri de ochi negrii cu zulufi castanii...care te insotesc pe stradute cu pietrish alb... prin parcuri cu fantani si sculpturi incredibile... fiecare cu alt detaliu ... cu scaune de metal ashezate random pe care te poti asheza in voie si poti inghetza clipa...
Lumini...
asa e...
sunt zeci...sute...mii....sute de mii de lumnini jucause care te ghideaza prin labirintul de minuni ce ti se dezvaluie...
paris?...
it's a definetly yes! sau mai bine zis... biensure que oui ;)
Sarbatori fericite mes amis!
Bisous!!!

cand nu ai ce face... gandesti

ma intreb acum daca pentru mine pana la urma un an este mult...
astazi a fost o zi destul de amortita caci dupa escapada de la paris am ajuns tare obosita acasa si nici pana acum nu am reusit sa ma refac... si uite cum, intr-o zi ca asta in care simti ca nu mai ai chef de mai nimic si incepi sa cauti random pe net...orice...
uite in momente ca astea iti lipseste "acasa"... acasa cu o vreme mohorata si catzei pe strada... si cu locuri in care stii ca poti sa te duci caci ai sa gasesti pe cineva cu care sa iti inneci amarul la o cana de vin fiert..
acum imi lipseste acasa mai mult decat oricand, dupa ce am citit bloguri de liceeni cu exces de personalitate.. povesti despre poli si concerte luna amara... acum imi e dor..
Imi dau seama ca poate ati mai citit randurile astea de 100 de ori in blogurile oamenilor plecati de acasa insa e asa de bine sa "let it all out" incat ..chiar nu imi pasa daca va plictisesc sau nu.
Interesant e ca in momente ca astea iti dai seama cel mai bine care sunt imaginile pe care le asociezi cu tara ta...
eu m-am gandit la drumuri pietruite (respectiv blanari si gabroveni)... la cainii vagabonzi... la copacii aia de pe marginea trotuarului care acum arata un pic devastator asa goi si gri... la lumina aia galbuie-oranj din cafeneaua actorilor, in care intrii inghetzat tun dupa ce ai dat o raita pe magheru... si suni repede un prieten sa vina la o palavra.. de vorbele alea spuse in ...ROMANA:))
si dupa ce mananci o salata actul 3.... share-uita..caci altfel e prea mare si prea scumpa... te gandesti ca ar merge si o bere in laptarie... asa ca ceri rapid nota... si o shtergi misheleste pana sa isi dea seama ospatarul ca nu i-ai lasat cei 15% bacshish :))
In laptarie ii vezi pe nelipsitii barmani cu tricouri negre, probabil cu ceva branding Tuborg care varsa de zor in pahare..carlsberg...ursus...guiness...skol... si in mijloc e tipul ala cu coada si strungareatza care e acid de fel si care te intreaba grabit ce vrei...
iti iei cu bucurie halba jumate umpluta cu spuma din mana junelui pletos si iti tragi un scaun destul de inalt si de lemn crem spre marginea culoarului si te sprijini cu coatele pe masa improvizata...
fumezi... fumezi... si te pierzi in perdeaua violeta groasa de o tai cu cutitul...
si mai vin o droaie de prieteni care te iau in brate cand te vad si carora le simti obrajii reci bine lipiti de obrazul tau care e deja rumen de la caldura emisa de caloriferul de langa...
cu putin noroc prinzi si un concert pe la 8-9... si stai si il savurezi beat de fericire si pace..
pace!...
nu vreau sa trag concluzii din povestirea de mai sus.
daca as spune ca nu mi-e dor de voi... ash mintzi...
si daca as spune ca nu imi place aici... tot ash mintzi...
va tin aproape.. si stiti deja unde.. (in buzunarul de la piept)
sunteti ai mei...

happy birthday

Chinatown....the british experience...

Chinatown... roshu...peshte...roshu...galben....dragoni...ochi migdalatzi si micutzi....iarasi roshu...
Chinatown respira aer asiatic...asta e cert.
Intrii pe Shaftesbury Avenue si pasesti timid oarecum prin multimea cu aparate si blitzuri in noapte(stiti bancurile cu japonezii/chinezii care se nasc cu aparatele de fotografiat in mana :o) )...
Intrii pe stradutza pietruita si treci pe sub o poarta traditionala... roshie, cu motive tipice asiatice.. eu una m-am simtit oarecum complesita de noutatea din jur, de atatea ferestre cu ratze afumate si caracatitze atarnand deasupra rotisoarelor, cu litere mari si rosii chinezeshti care anuntza probabil numele restaurantelor.
Mancarea chinezeasca a devenit extrem de populara in UK dupa cel de-al 2 lea razboi mondial, cand s-a produs o mica invazie de omuletzi cu ochii migdalati... care vorbesc apasat si repede. Indivizii in cauza venind majoritatea de prin Hong Kong au deschis apetitul englezilor si nu cred ca exagerez spunand ca au creat un veritabil trend care se numeste "chinese cuisine"...
Chinatown este a 2 a asezare de acest fel din Londra, prima fiind situata undeva pe la Limehouse. Prezenta a fost construita prin 1970, pana atunci fiind considerata zona Soho.
Ce este Soho?
Prin 1800 Soho era zona prostituatelor, a artistilor si a music hal-urilor si a teatrelor mici...pe la inceputul anilor 1900 devenise zona rezidentiala a emigrantilor ajunsi prin Londra, o pata de culoare si aer exotic in orasul gri, dichisita cu restaurante mici si ieftine,cu specific.
Devenise o zona de-a dreptul la moda pentru tinerii intelectuali, scriitorii si artistii vremii.
Se pare ca prin 1930-1960 daca mergeai in Soho, aveai mari sanse sa dai peste pub-uri cu scriitori si poeti beti, multi dintre ei insa se pare ca nu au ajuns niciodata faimosi...
Soho cu poezie si boemie. (dar despre asta am sa vorbesc mai mult dupa ce am sa gust savoarea zonei pe deplin)
Back to Chinatown...
In zona rosie-galbejie traiesc practic foarte putini oameni... pulsul este luat majoritar de turisti si multimea de illegal workers care din cate se stie, astiga mult sub salariul minim londonez (care se invarte in jurul sumei de 5 pounds/ hour).
In cultura locala se spune ca Chinatown este spatiul de actiune al "triazilor" care fac parte din lumea interlopa si se ocupa cu comercializare de droguri, protitutie, spalare de bani si tot felul de afaceri de genul asta.
Cand am ajuns noi acolo, locul parea destul de safe si packet up with tourists...Prin geamurile aburinde vedeam lume care infuleca cu sau fara faimoasele betzishoare mancaruri apetisante... asa ca dupa ce ne-am invartit de 2-3 ori pe stradutza pietruita am ales la intamplare un restaurant care era populat dar nu arata prea fancy.. caci ne-am gandit si la partea financiara:)
Ne-a intampinat un tanar care ne-a dus la table for two... si ne-a zis "sit down!"grabit...si-a chemat un coleg care ne-a pus rapid o hartie alba pe masa cu mushama verde... si 2 meniuri :)) (omuletii astia parca au baterii duracell undeva prin spate...caci miscarile rapide sunt inconfundabile)
Din multitudinea de mancaruri... toate cu denumiri interesante si necunoscute noua... am ales un meniu de minim 2 persoane cu supa gelatinoasa dulce cu bucatzele de peshte si boabe de porumb, si la felul 2 cu pui cu lamaie, ratza cu ananas si avocado, beef cu ceapa si sos dulce, o salata bizareanu care avea ceva morcovi, castravetzi si un fel de ceapa invelite in sos gelatinos insa nu am distins leguma respectiva... toate garnisite cu faimosul bol cu orez care avea si ceva ou prin el.
Mancarea a fost... interesanta cel putin... dar nu stiu daca m-as putea declara dupa experientza asta culinara un fan al mancarurilor chinezesti...
Am observat predominanta consistentza gelationasa a sosurilor si gustul dulceag...dar in acelasi timp nu as putea pune mana in foc cum ca astea ar fi caracteristice caci nici unul dintre noi nu era super maestru in ale mancarurilor de gen:))
Wrap up...
Ar fi ca... da! as mai incerca daca stau bine sa ma gandesc cateva soiuri de mancaruri ciudatzele... chit ca e un caine sau o pisica la mijloc:))) ele nu au gust asa rau... insa cu sigurantza ca am sa intreb care din felurile de mancare nu e dulceag...:) si am sa ma asigur ca inteleg ce contin...
Dupa Chinatown ne-am mai invartit prin Soho de unde si pozele... in Chintown nu am facut poze...peseme ca foamea era prea mare...:)
'til then...
cheers,
urs truly traveler!