a fost odata...
A fost odata ca niciodata… ca daca nu ar fi, nu s-ar mai povesti.
Demult…tare demult…peste mari albastre de ciolofan sclipicios in lumini ..pierduti in lumini era o imparatie.
O imparatie mare…mare…cum nu s-a mai vazut si cum nu s-a mai auzit pe lumea asta…
Imparatia lui verde imparat.. rege de soi al regatului verde, iubit de supusi si ascultat de osteni.
Si imparatul avea o fiica, frumoasa ca lumina lunii pline reflectata in ape de lacuri linistite, diafana ca prima ninsoare pe dealuri de argint cu miros de cetina, isteata ca sclipirile lemnelor uscate ce scot scantei spre infinit intr-o noapte cu cer pictat cu stele.
Si Imparatul era tare fericit cu fiica lui, dar intr-o zi o furtuna mare mare veni si o tornada maronie si ametitoare ii fura fiica din palat.
Verde imparat tare se necaji, si isi spuse ca nu va avea liniste pana ce fiica sa, printesa nu se va afla langa el…si va construe intrari in imparatie in lung si in lat ca sa fie sigur ca printesa isi va gasi calea inapoi acasa..
Si au trecut zile… si saptamani…si luni …si ani… si imparatul verde se ofilea pe zi ce trece… trist si abatut caci nimeni nu afla unde era frumoasa sa fiica…
Asta e doar inceputul…povesti cu labirinte si spiridusi… paduri fermecate si pasaje trasate cu creta
O sa tresariti la vederi de animale fantastice.. creaturi supranaturale, copaci fermecati, carti cu pagini goale care la o simpla deschidere iti dezvaluie viitorul…astea sunt cateva din scenele din filmul “el labirinto del fauno”… o combinatie bizara de poveste din copilariile noastre pline de mister si o realitate cruda a Spaniei din 1942..
Filmul e cel putin interesant, si daca erati mici fani de povesti la gura sobei, sorbite de gura bunicilor din carti mari, mai mari decat amandoua manutele voastre la un loc, cu miros de biblioteca veche… atunci cu siguranta o sa va faca placere sa il urmariti.
Visare…
Demult…tare demult…peste mari albastre de ciolofan sclipicios in lumini ..pierduti in lumini era o imparatie.
O imparatie mare…mare…cum nu s-a mai vazut si cum nu s-a mai auzit pe lumea asta…
Imparatia lui verde imparat.. rege de soi al regatului verde, iubit de supusi si ascultat de osteni.
Si imparatul avea o fiica, frumoasa ca lumina lunii pline reflectata in ape de lacuri linistite, diafana ca prima ninsoare pe dealuri de argint cu miros de cetina, isteata ca sclipirile lemnelor uscate ce scot scantei spre infinit intr-o noapte cu cer pictat cu stele.
Si Imparatul era tare fericit cu fiica lui, dar intr-o zi o furtuna mare mare veni si o tornada maronie si ametitoare ii fura fiica din palat.
Verde imparat tare se necaji, si isi spuse ca nu va avea liniste pana ce fiica sa, printesa nu se va afla langa el…si va construe intrari in imparatie in lung si in lat ca sa fie sigur ca printesa isi va gasi calea inapoi acasa..
Si au trecut zile… si saptamani…si luni …si ani… si imparatul verde se ofilea pe zi ce trece… trist si abatut caci nimeni nu afla unde era frumoasa sa fiica…
Asta e doar inceputul…povesti cu labirinte si spiridusi… paduri fermecate si pasaje trasate cu creta
O sa tresariti la vederi de animale fantastice.. creaturi supranaturale, copaci fermecati, carti cu pagini goale care la o simpla deschidere iti dezvaluie viitorul…astea sunt cateva din scenele din filmul “el labirinto del fauno”… o combinatie bizara de poveste din copilariile noastre pline de mister si o realitate cruda a Spaniei din 1942..
Filmul e cel putin interesant, si daca erati mici fani de povesti la gura sobei, sorbite de gura bunicilor din carti mari, mai mari decat amandoua manutele voastre la un loc, cu miros de biblioteca veche… atunci cu siguranta o sa va faca placere sa il urmariti.
Visare…
No comments:
Post a Comment