Thames

si ...bucurestiul prin lentile micutze si colorate

intr-o zi de toamna cu soare poznash, parca nu ai cum sa nu iubesti micul paris...
mergi pe stradutze intortocheate, dai de muzee care te asteapta tricolore, fluturand in briza calda, vezi oameni mai surazatori si te lasi purtat de un zumzet infundat...orashul asta are povestea lui...








Mai vezi si cate un kitch din loc in loc...dar deh.. nu le poti avea pe toate.

nedless to say... wish u were here..or wish i was there :)

London thru the lenses

a venit...a venit... toamna.. acopera-mi inima cu ceva :)

a venit...
a venit cu picuri mari si reci de ploaie care iti curg pe umbrela...si iti ajung pe hainele groase... si se strang uite-asa una cate una si iti ajung direct la piele...
uf

am racit tare... si resimt asta cu fiecare celula..:) dramatic,nu?
Noroc ca nu ma lasa orasul asta sa ma depresez...
Bucurestiul a prins viata iar... sa fie din cauza francofoniei sau a faptului ca incepe anul universitar... eu as crede ca a 2 a cauza e pregnanta...
copii.. adolescenti ... si wannabes se tot plimba pe strazi in cautare de locuri faine unde sa gasesti o ceasca de ceai cald... sau o bere (dupa caz).
Pe unde sa te mai incalzesti in Bucuresti pe vremea asta... (Doamneeeeeeee....ce vreme-i afara...).. pai hai sa le luam pe rand: la o shueta poti sa mergi prin Fire, Cafeneaua Actorilor,hanu cu Tei(dar nu recomand asmaticilor),Mes Amis... ca sa iti faci incalzirea si sa si apuci sa te auzi in momentul in care vorbesti...
Ca sa continui.. ti-as recomanda un loc in care sa simti ca Bucurestiul e tanar si oameni entuziasti au invadat locul: ai de ales intre un A sau un Expi.. anyway B52, nu l-am vazut pana acum plin... dar in celelalte doua, nu prea ai cum sa te misti on a sathurday night...
si spre dimineata... iti recomand sa te mai uiti si la frumusetea stradutzelor pietruite pariziene... ca orice s-ar spune.. tot avem ceva de "Mic Paris"

printre servetele si plapumi pufoase...
urs truly

da mai...climbing mountains outside it's climbing mountains inside...

ieri am urcat 2507m outside si am parcus un drum infinit inauntrul meu...
e greu de descris senzatia... sa simti muntele la picioarele tale...sa patrunzi inauntrul lui printre frunze verzi si carnoase de brusture crud..ferigi pe coaja de copac, ciuperci colorate si stropite cu roua..
Sa urci ca un nebun si sa nu mai fi decat tu, tovarasii de drum si cerul..
Noi 4 am fost la munte in weekendul asta: eu, ram, dana si muntele:).. l-am infruntat, l-am urat si l-am iubit in acelasi timp...
Toata aventura a pornit de la poale, din busteni..unde am ajuns pe la 10, si la 11 eram la gura diham.. am strans bine ghiozdanele in spate si am deschis drumul spre doua zile de efort si nebunie curata.
La inceput nu am simtit urcusul, insa pe la diham...stiam ca am ceva greutate in spate:)
Ne-am gandit ca nu vrem sa ramanem acolo, pentru ca e o atmosfera tristan rau... beton, gaini si veceuri mirositoare... neee... in plus mai si vezi mashini cu numar de Bucuresti..care imagine that...ziua in amiaza mare in mijlocul muntelui au alarma pusa si piuie cand te apropii :)))
Am dat peste o turma de oi, si ala a fost momentul cheie in care am grabit pasul nu gluma..nu de alta, dar pe langa ele, erau asha...vreo 7 caini...unu' si unu'

Si hop-tzop...ne-am trezit in drum spre poiana izvoarelor...ca niste floricele, in pas voios..am apucat marcajul gresit :D hehe asha ca ne-am intors din drum peste ceva timp... si am descoperit dunga albastra care ne ducea unde trebuia...
:)
Ajunsi si la Poiana Izvoarelor, ne asteptam sa fie nush ce paradis...lume cu corturi...muzica de chitara...atmosfera tanara si libera ... hippies (bine, asta speram eu, hihihi) si nah, ghici ce am gasit: oameni cu praf in suflet, bucurestence cu fond de ten si cercei cu pietre sclipicioase...barbati cu inele pe maini si ochelari shucari in cap, erau genul ala de oameni care stau la o masa si vorbesc cat se poate de mult si de tare, mai ales cand rostesc cuvantul "BUCURESTI":))) ca deh...ce bine ca au venit din "BUCURESTI" :)) la munte.
Noi, copii rebel cu muzica in palme, ne-am gandit sa sfidam sistemul si ne-am ashezat cortul in mijlocul poienii si am plecat sa strangem lemne.
http://www.youtube.com/watch?v=vMoqPSl6uSE
Dupa doua drumuri prin padure, dai coboare-urca-coboara-urca dealul cu lemnele in bratze(o fericire) am decis sa trecem la activitatea noastra preferata...sa mancam :))



Era abia vreo 6 si incepea sa se lase frigul, asha ca am tras o raita pe la cabana, si am jucat o carte(desi ram nu suporta sa joace carti)...si dupa ce am terminat distractia am mai mers pe la cort... deja se facuse intr-atat de frig, incat ram dadea tarcoale cortului si tot batea apropouri sa mergem sa mai jucam o carte :))) (a se retine: ei nu ii place sa joace carti:))) )
Eh.. puteam sa o refuzam?:))
Cu fundu' inghetzat am plecat spre cabana si mai dai o carte, un ceai, o poveste, nu observam ca afara se innopteaza de-a binelea...
Heheh.. si iesi tu din cabana pe la 20:30 in toiu' intunericului, hmmm si du-te tiptil, tiptil spre cort ca sa aprinzi focul.
Norocu' a fost ca era o luna plina minunata care lumnia pajistea superb... nu am mai vazut demult asha de multa lumina noaptea.
Cu chiu cu vai si emotii (aveam doar 7 chibrite) am reusit sa aprindem focul si am inceput sa povestim si sa cantam, ca sa mai alungam teama care isi facea loc incet dar singur inauntrul nostru.:)





Dupa ceva karaoke si rasete ne-am mai linistit si se tot auzeau sunete...bizarele as spune...de prin padure.guess what?... aham..ursu':)
Pai nah..nu l-am vazut...dar de auzit, nici una din noi nu se indoieste ca nu l-ar fi auzit:)
Cu chiu cu vai, 3 rugaminti si multa insistentza ne-au primit la cabana (asta APROPO DE LEGEA MUNTELUI, of ce dezamagire sa intalnesti asha oameni pe munte) si inghetzate bocna, cu teama in oase..ne-am ahezat pe un hol sacii si ghemuite am adormit fericite ca eram safe :P
A doua zi, dis de dimineatza cu soarele in ochi si in simtiri, ne-am trezit am luat o gura proaspata de aer tare...de bucegi:) si am pornit-o inspre Malaiesti.
Drumul a durat 2 ore si a fost prin padure, asha ca am bagat din repertoriul de aseara toata cantecele cunoscute, sa fim zgomotoase, sa nu ne trezim cu prietenul urs de aseara.




Nush cum se nimerea, de tot pomeneam de el cand cantam " Si timpul nostru s-a dus...in umbra marelui URS":):):)


Malaiesti..heaven on earth...am ramas paff cand am ajuns.. o priveliste incredibila, soare, munti si cer...ce poti sa iti doresti mai mult?
http://www.youtube.com/watch?v=7PgJhSTDRMY
era ora 10 si am decis ca pe la 11-12 sa pornim urcusul spre Omu, ne mai asteptau 4 ore de hardcore climbing, si aveam de ales 3 rute. La recomandarea unui cuplu de pensionari montaniarzi (super tari) am ales "Cararea de vara", care era mai ocolita dar sigura :P







ufaa...am tot urcat... si am admirat..am atins ceatza rece si umeda cu obrajii nostrii fierbintzi, ne-am pus flori in par si in inima..
Am gasit oameni cu suflet frumos pe drum, am vazut cu ei caprele negre, am atins cu privirea cerul de un albastru nebun, si am pastrat momente de reculegere pentru sufletele pe care muntele a decis sa le ia.
E trist sa vezi ca majoritatea celor care si-au pierdut viata pe munte se invart in jurul varstei de 25 de ani..si sa citesti pe cruci de fier cu ferigi in jur, povestea disparitiei lor :(
Si pana la urma am ajuns..
Am ajuns cu un zambet mare...mare cat o zi de duminica pe figuri. :)
Am macat o ciocolata cu rom si ne-am uitat la cerul cu nori de vata de zahar ars, cu varful coshtila semetz in fatza noastra..
Am decis la la 15:00 sa ne incepem coborarea de 4 ore jumi pe Valea Cerbului...oh...a fost intr-un mare fel... si acum simt febra musculara in picioare..
Dar fericirea de acolo...de sus...de langa ABSOLUT... a fost a noastra.






Am urcat muntii dinauntrul nostru...pana la varful cel mare,am simtit ca am stat mai aproape de nemurire, i-am zambit si am intinerit cu ea la bratz.
"Fericirea-i un lucru marunt...e o aripa care vibreaza...fericirea-i un lucru mic..un pitic! ce danseaza...:)"

ne schimbam?

Cand te arde pielea si ti se incretesc buzele de greatza pentru un sistem de rahat in care traiesti..iti vine sa plangi inauntru si sa blestemi viata.
iti este sila efectiv de mizeria de zi cu zi, de oameni cu par de aur si suflet mucegait demult, care se hranesc din energia celor din jur.
Monstrii astia flamanzi care te storc ca pe un burete de ultima picatura de viatza pe care o ai in tine..cu maini negre neingrijite si cu haine patate de uratzenia sufletului...ala mic si zbarcit care mai are o secunda si moare inauntru.
Nu mai vreau sa vezi lampi de cristal care lumineaza negrul dinauntrul lor, si te uiti la ele si ti se face frica si iti vine sa plangi si sa fugi undeva cat mai departe de nenorocirea asta...sa simti ca mai poti sa traiesti din cand in cand si sa te reanimezi din simtirea aia pe care nu vrei sa o lasi sa moara
Sa arda birourile din lemn de papua noua guineea cu un stil barocco-modernisto-de prost gust... de 2 bani, de arta de rahat pe care o vezi si trebuie sa zambesti cand te intreaba cum ti se pare...cu dulapuri inutilizabile si defecte ca si mintile lor. Sa arda!
Sa vina tornada si sa ia pe sus canapele fara uz si calculatoare albe cu miez stricat. Sa ia pe sus birou' ala cu tot cu ea sa o invarta si sa o arunce departe de noi astia vii, sa mearga in tara lor neagra cu gunoi la geam in loc de flori. Sa-si bea veninul din sange si sa nu ne mai ocarasca, sa sufere incet si sigur ..sa se intoarca roata...
Sa le moara sufletele mizerabile... macar asha le crutzam de chinul prin care trec zi de zi!
Sa arda... ca poate asha s-or purifica...poate ca in alta viatza
Sa lase omenirea sa supravietuieasca..sa se mai vada si un curcubeu dupa furtuna, nu un desen alb negru cu umbrele grii si oameni tristi.
Sa nu mai puna la intrare semne de bine ati veni ci fugitiiiii...fugitiiii... fugiti cum o sa fugim si noi cand ne eliberam.
Sa mergem pe campuri, sa sorbim din chemarea nebuna a sufletelor care nu mor.
Sa nu ii lasam sa ne ia tineretea si fericirea.
Pe nici unii!


Sa nu uiti ca tu... esti IMPORTANT, ca tu ai licarire in ochi si soare in inima... sa cureti cu guma de sters dungile negree, sa iei o carioca si sa le faci verzi, cu raze galbene si mari, cu flori si fluturi si un orizont albastru si larg...sa respiri si sa nu mai tusesti... ca nu asa erai.. ca ai viata in tine si nu ura...ca iubesti si d'asta esti iubit!

Vreau sa simti cum o sa arda iarasi focul viu inauntrul tau si sa te aud razand si sa fii ca inainte...
vreau sa vad cerul albastru deasupra ta si nu o lampa scumpa si atat de lipsita de sens, care iti vegheaza fiecare pas, fiecare soapta, care te sufoca si te urmareste neincetat.

Vino copile si razi la soare!
Vino si zboara ca tu poti !
Fugi de oamenii rai si stai langa ai tai, si uniti-va si schimbati lumea, si faceti din negrul mortii... iubire, si din ploaie, cer senin, si din vipere pasari maiastre, si din nimic, frumusetze.. si numai atunci o sa fim fericiti si o sa transmitem asta si la altii....

today I'll catch my golden fish again....

Azi vreau sa scriu despre mine si lucrurile pe care nu am reusit pe deplin sa le descopar inauntrul meu.

Ma uit in jur...si va valori..oameni care vorbesc despre valorile personale...companii care incearca sa creeze valori universale pentru ca o mana de angajati sa se poata alinia la ele.
Si pana la urma care sunt valorile noastre?
Am stat destul de mult sa ma gandesc la asta si nu sunt sigura ca am gasit inca un raspuns.
E vorba de
- trust the others (inca un paradox :)) valorile suna altfel in engleza...dar la naiba..noi suntem romani)...deci
- incredere in cei din jur (desi la valoarea asta mi-am cam luat plasa de multe ori :P )
- libertatea mintii si a spiritului... fara asta eu nu cred ca as putea functiona ... Numai ideea de a fi privata de libertate ma doare... imi imaginez instant o cushca ce ma inconjoara si o lacrima sarata pe obrazul stang
- sa traiesc diversitatea in jur... valoarea asta recunosc ca am prins-o de pe vremea cand eram studentzel si visam la schimbarea lumii...poate ca inca mai visez;)
- proces continuu de invatzare. Asta vine si din faptul ca incerc sa asimilez repede...si oricat de mult as invata din carti/web.. cel mai bine mi se intipareste in minte in momentul in care informatia imi este spusa de o persoana. Asta poate pentru ca tind sa asociez informatii cu emotii... poate ca aici avem de a face cu putina inteligentza emotionala
- excelenta in activitati. La asta imi doresc sa ajung

Poof
Mi se pare greutz sa iti poti defini un set de valori... poate ca astea nu sunt toate din cele pe care le am... dar am sa ma gandesc bine si am sa le structurez pana la urma...
inceputul e mai greu.
Fascinant e insa sa vezi si sa intelegi si valorile celor din jurul tau.
Tu ce valori ai?

simt linistea ta...in nelinistea mea...

lumea viseaza...

Marti... 3*6...dreapta fantana arteziana luminata, apoi facultatea inalta, impunatoare de un galben pal de medicina umana...drumul din fata este negru si drept si pot sa zaresc doar o linie alba si discontinua pe mijlocul sau.
Viram iar dreapta, in stanga avem casutza rezindentiala, AKA cuibushor de nebunii a unui fost marinar, inainte gradina botanica...mare si cu un gard gri shobolan.
Viram iarasi. De data asta spre dreapta...
Pe jos vezi baltzi unduinde in lumni galbene, portocalii si albe de felinare stradale reci si ele ca si atmosfera de afara.
Vad rosu in fata ochilor...acum verde s-am pornit iar. Se mai urca doi oameni.
Simt cum mi-au inghetzat definitiv si irevocabil picioarele.
M-a plouat tare astazi...
Urcam dealul incet dar sigur si vad un leu pe partea dreapta...defapt doi :)
Unul e din piatra inchisa la culoare si celalalt inalt...cu multe ferestre luminoase, cu vreun geam spart pe ici-colo si camasi de student rebel agatzate cu carlige de plastic rosii...pe sarma de la geam.
Ma opresc iar, pe sticla umeda si cu condens vad figuri triste si sarace ce dorm pe banca galbena de vis a vis. Si-au creat acolo micul lor univers si poate sunt fericiti...poate n-am sa stiu niciodata nimic mai mult despre ei si existentza lor efemera.
Iar stam...si urca patru.
Patru Doamne si toti patru!
Deja nu mai vad in jur dar disting o succesiune de firme luminoase ce se deruleaza rapid caci acum avem viteza pe un drum drept.
Vad galben iar in fatza ochilor, pe partea dreapta, dar nu ne oprim...nu era un semafor ci un furnizor de carburant pentru vehicule grabite.
iar am oprit!
N-a mai urcat nici unul. muzica-mi canta in continuare prin cascutze si slava Domnului ca mai vede shoferul un roshu, ca sa-mi trag si eu sufletul si sa inchei istorioara asta caci aici e statia mea.
Hardcore exploring,
Bovary

se zice ca fluturii....

Ok... punem punct si o luam de la capat...
E racoare azi...si margaretele de pe cearceaful shifonat ma gadila.
Simt mirosul tau, conservat de vreo luna in spirit...E proaspat si-mi zambeste de sub sprancene negre cu ochi mari... verzi linistitzi...
Asta esti tu...the first...the last...my everything. Si iar apare, maricica si sarata...si se scurge pe obrazul destul de palid. Scot repede la inveala maneca neagra a tricoului si o sterg.
"Zoe fi barbata!" se aude din strafunduri gri cu dungi verzi.
Te-ai gandit vreodata ca izolarea duce la reactii psihopato-paranoice?nici eu...:) si totusi pun punct si ma invart de pe o parte pe alta, intr-un pat care e alternativ, ori prea mare, ori prea mic...cu margarete.
Stiu ca lumea asta nu e atat de mare...e doar o problema de perceptie...se stereotipie si setari automate ale mintii.
Stiu ca am sa ajung acolo departe...si mai stiu ca acest departe e al naibii de aproape.
Inchid ochii si ei zambesc pentru mine. Inot in neant si vin mai aproape.
Ma simti?
Ah!...iar m-ai tras de par...
Hai... intoarce-te cu fatza la mine!
Tut...? :)

levis commercial...

"You're the one who's always choking trojan
You're the one who's always bruised and broken
Drunk on immorality
Valium and cherry wine
Coke and ecstasy
You're gonna blow your mind

I understand the fascination
I've even been there once or twice or more
But if you don't change your situation
Then you'll die, you'll die, don't die, don't die
Please don't die"

E seara iar... si sunt luminitze multe in jur care clipesc cu precizia acelor de ceasornic.
Vantul de azi dimineatza a uitat sa bata dar in schimb din loc in loc mai vezi cate o balta. E o aroma ciudata in aer...de parca a mirosi a vara...hmmm... defapt e vara!
:) dar pana la urma parfumul asta vine de la tipa de langa mine, care a sters bine banca inainte sa se aseze...
Sunt pe langa Caragiale...pe la TNB si ma uit curioasa in timp ce scriu, la fetze aiurite de pusti alternativi care merg spre "La motoare"...
Sau poate ca am imbatranit eu :) hihih
Lately am stat cu oameni mai mari ca mine prin preajma si cu toate astea nu m-am simtit mai tanara ca azi... Cred ca azi-noapte, cand eram cufundata intr-un somn profund... un spiridus a venit tiptil si mi-a furat energia... si mi-a zis "Ei nah... acum sa vad ce faci"
poof... fara energie intr-o zi lunga de joi... poate fi destul de obositor...daaaar nu mi-a furat the teen spirit i have inside...
HA!

Si acum ..pot sa stau la ora 21.00 pe o banca... si sa ma uit la luminite... si la oameni...

Piatra dulce Piatra...

Uitasem aproape ce verde e iarba de la munte si cum se vede cerul ala plin de stele ...
Miros de brad, rauri repezi si oameni simplii care isi muncesc pamantul cu drag.
Foarte tare...
Am dat un munte weekendul asta dar a fost asha fast and furiouss ca nu aveam timp sa zabovim prea mult only in one place. Am mers asha: Bucuresti-Brasov-Zarnesti-Plaiu Foii-Zarnesti-Bran-Brasov-Bucuresti :)
Hai sa incercam sa make this one short:
Ce mi-a placut la nebunie:
-cerul
-oamenii pe care i-am intalnit
-focul pe care l-am facut din lemne ude
-berea ursus la cutie :))

Ce nu mi-a placut:
-papanasii pe care i-am comandat in Plai.. blih
-ca nu am stat mai mult
-manelari si cocalari care tineau sa share-uiasca cu noi muzica lor de kk

Overall...merita!
Next stop...
seaside

alm

the Placebo Effect

It's an English Summer Rain outside...
Always stays the same ...nothing ever changes...
I'm in the basement... you're in the sky...
I'm in the basement baby...drop on by...

Un concert incredibil... 3 omuletzi dintre care unul de cca 1.60 m dar un spectacol impresionant...ce-i drept vocea lui Molko...are that certain something...that perfect something..
Citeam zilele atea in Dilema Veche despre ei..se pare ca fiecare are ceva deosebit..sa incepem cu:...
- solist/chitarist Molko Brian- scotiano-american bisexual
- bassist Stefan Olsdal, suedez gay
- tobe Steve Hewitt - hetero british

Au facut un show de zile mari..spectacolul de lumini nu s-a comparat cu cel de la Depeche...dar band-ul s-a apropiat mult mai tare de public...pornind de la cum se adresau (expresia favorita a lui molko era "Thank you Ladies and Gentlemen") si pana la faptul ca Stefan a luat-o la fuga prin multime printre tipete de fete extaziate (poate cele care nu stiau ca e gay) si atingeri grabite :)

Sex appeal cat cuprinde...gay...hetero...bi... nu mai conta.. toata lumea ii dorea si se manifesta cat mai tare cu putintza...auzeai plansete, tipete si mai presus decat orice versuri... stiam cu totii toate versurile si in oboseala placuta ne miscam in tandem.

Bestial..genial efectiv...au cantat de pe jos, in genunchi in fatza noastra...au alergat pe scena, s-au miscat ca si cum ar fi putut canta melodiile cu ochii inchisi anytime...anyplace:)
Multimea a fost pe masura...
S-au cerut 3 bisuri pe care le-au onorat..
Dementza totala...
Placebo rocked my world..

I would do it again...anytime...anyplace..in a blink of an eye...you just name it.
Maybe London ?:)

mas que nada...

pitesti ville... sweet urbe natala...
am ajuns ieri... pe la pranz, inarmata cu "dilema veche" si cu o pereche de ochelari de soare.. nu imi trebuie mai mult...sunt acasa...pot sa dorm in chilotzi si sa mananc cu mana...nimeni nu se uita la mine:)
anyway, sentimentul e fain mai ales ca nu ma incearca senzatia asta in fiecare zi...
pitesti...
200.000 de locuitori, shiny faces and happy people (are they?...)
si totutsi... e bizar sa spun asta, dar desi casa iti lipseste de obicei (legea firii...) i still...
"cat te urasc orasul meu iubit.../cat te ravnesc cand nu sunt langa tine/ caci cu o alba lama de cutzit/ otrava ta mi-ai incrustat-o-n vine" (pentru Bucuresi...micul meu Paris...)

it's just right...

poezie cu inger

Eu stau în casa de oglinzi şi- argint.
Acolo unde bate vântul
Şi cerul plânge trist.
Totul e plin de oglinzi..
Unii spun că am înnebunit…
Nu ştiu de ce.

Dar eu am văzut un înger.
Îngerul. L-am vazut.
Avea o rană de cer în palma dreaptă,
Şi plângea.
L- am vazut eu cum plangea.
Plângea cu lacrimi mari şi albastre şi calde,
Şi am început şi eu să plâng
Nu ştiu dacă de frică,
Sau de milă…
Dar am inceput sa plang.

Ei bine am spart toată casa de oglinzi şi- argint.
Am spart toate oglinzile. Toate.
Pentru că mi-am dat seama că nu era nici un înger.
M-am uitat în oglindă.
Nu era înger,
Ci eram eu.


will u wait till the end of times?

sta sa ploua.....

sta sa ploua in bucurestiul gri...
sta sa ploua si in sufletul meu....
am venit acasa...incet...cu pasi maruntzi... merg incet si ma uit prin jur...lume obosita dupa o zi plina...figuri grabite...
in fatza mea vad un cuplu... merg agale leganandu-se... in baltile cu apa de ploaie licarinde de pe drum se reflecta mainile lor stranse tare...
e o lumina palida pe strada...ca si figura mea...
merg incet...cu gandul departe...n-am de ce sa ma grabesc...oricum nu ma asteapta nimeni acasa...