poezie cu inger

Eu stau în casa de oglinzi şi- argint.
Acolo unde bate vântul
Şi cerul plânge trist.
Totul e plin de oglinzi..
Unii spun că am înnebunit…
Nu ştiu de ce.

Dar eu am văzut un înger.
Îngerul. L-am vazut.
Avea o rană de cer în palma dreaptă,
Şi plângea.
L- am vazut eu cum plangea.
Plângea cu lacrimi mari şi albastre şi calde,
Şi am început şi eu să plâng
Nu ştiu dacă de frică,
Sau de milă…
Dar am inceput sa plang.

Ei bine am spart toată casa de oglinzi şi- argint.
Am spart toate oglinzile. Toate.
Pentru că mi-am dat seama că nu era nici un înger.
M-am uitat în oglindă.
Nu era înger,
Ci eram eu.


will u wait till the end of times?