da mai...climbing mountains outside it's climbing mountains inside...

ieri am urcat 2507m outside si am parcus un drum infinit inauntrul meu...
e greu de descris senzatia... sa simti muntele la picioarele tale...sa patrunzi inauntrul lui printre frunze verzi si carnoase de brusture crud..ferigi pe coaja de copac, ciuperci colorate si stropite cu roua..
Sa urci ca un nebun si sa nu mai fi decat tu, tovarasii de drum si cerul..
Noi 4 am fost la munte in weekendul asta: eu, ram, dana si muntele:).. l-am infruntat, l-am urat si l-am iubit in acelasi timp...
Toata aventura a pornit de la poale, din busteni..unde am ajuns pe la 10, si la 11 eram la gura diham.. am strans bine ghiozdanele in spate si am deschis drumul spre doua zile de efort si nebunie curata.
La inceput nu am simtit urcusul, insa pe la diham...stiam ca am ceva greutate in spate:)
Ne-am gandit ca nu vrem sa ramanem acolo, pentru ca e o atmosfera tristan rau... beton, gaini si veceuri mirositoare... neee... in plus mai si vezi mashini cu numar de Bucuresti..care imagine that...ziua in amiaza mare in mijlocul muntelui au alarma pusa si piuie cand te apropii :)))
Am dat peste o turma de oi, si ala a fost momentul cheie in care am grabit pasul nu gluma..nu de alta, dar pe langa ele, erau asha...vreo 7 caini...unu' si unu'

Si hop-tzop...ne-am trezit in drum spre poiana izvoarelor...ca niste floricele, in pas voios..am apucat marcajul gresit :D hehe asha ca ne-am intors din drum peste ceva timp... si am descoperit dunga albastra care ne ducea unde trebuia...
:)
Ajunsi si la Poiana Izvoarelor, ne asteptam sa fie nush ce paradis...lume cu corturi...muzica de chitara...atmosfera tanara si libera ... hippies (bine, asta speram eu, hihihi) si nah, ghici ce am gasit: oameni cu praf in suflet, bucurestence cu fond de ten si cercei cu pietre sclipicioase...barbati cu inele pe maini si ochelari shucari in cap, erau genul ala de oameni care stau la o masa si vorbesc cat se poate de mult si de tare, mai ales cand rostesc cuvantul "BUCURESTI":))) ca deh...ce bine ca au venit din "BUCURESTI" :)) la munte.
Noi, copii rebel cu muzica in palme, ne-am gandit sa sfidam sistemul si ne-am ashezat cortul in mijlocul poienii si am plecat sa strangem lemne.
http://www.youtube.com/watch?v=vMoqPSl6uSE
Dupa doua drumuri prin padure, dai coboare-urca-coboara-urca dealul cu lemnele in bratze(o fericire) am decis sa trecem la activitatea noastra preferata...sa mancam :))



Era abia vreo 6 si incepea sa se lase frigul, asha ca am tras o raita pe la cabana, si am jucat o carte(desi ram nu suporta sa joace carti)...si dupa ce am terminat distractia am mai mers pe la cort... deja se facuse intr-atat de frig, incat ram dadea tarcoale cortului si tot batea apropouri sa mergem sa mai jucam o carte :))) (a se retine: ei nu ii place sa joace carti:))) )
Eh.. puteam sa o refuzam?:))
Cu fundu' inghetzat am plecat spre cabana si mai dai o carte, un ceai, o poveste, nu observam ca afara se innopteaza de-a binelea...
Heheh.. si iesi tu din cabana pe la 20:30 in toiu' intunericului, hmmm si du-te tiptil, tiptil spre cort ca sa aprinzi focul.
Norocu' a fost ca era o luna plina minunata care lumnia pajistea superb... nu am mai vazut demult asha de multa lumina noaptea.
Cu chiu cu vai si emotii (aveam doar 7 chibrite) am reusit sa aprindem focul si am inceput sa povestim si sa cantam, ca sa mai alungam teama care isi facea loc incet dar singur inauntrul nostru.:)





Dupa ceva karaoke si rasete ne-am mai linistit si se tot auzeau sunete...bizarele as spune...de prin padure.guess what?... aham..ursu':)
Pai nah..nu l-am vazut...dar de auzit, nici una din noi nu se indoieste ca nu l-ar fi auzit:)
Cu chiu cu vai, 3 rugaminti si multa insistentza ne-au primit la cabana (asta APROPO DE LEGEA MUNTELUI, of ce dezamagire sa intalnesti asha oameni pe munte) si inghetzate bocna, cu teama in oase..ne-am ahezat pe un hol sacii si ghemuite am adormit fericite ca eram safe :P
A doua zi, dis de dimineatza cu soarele in ochi si in simtiri, ne-am trezit am luat o gura proaspata de aer tare...de bucegi:) si am pornit-o inspre Malaiesti.
Drumul a durat 2 ore si a fost prin padure, asha ca am bagat din repertoriul de aseara toata cantecele cunoscute, sa fim zgomotoase, sa nu ne trezim cu prietenul urs de aseara.




Nush cum se nimerea, de tot pomeneam de el cand cantam " Si timpul nostru s-a dus...in umbra marelui URS":):):)


Malaiesti..heaven on earth...am ramas paff cand am ajuns.. o priveliste incredibila, soare, munti si cer...ce poti sa iti doresti mai mult?
http://www.youtube.com/watch?v=7PgJhSTDRMY
era ora 10 si am decis ca pe la 11-12 sa pornim urcusul spre Omu, ne mai asteptau 4 ore de hardcore climbing, si aveam de ales 3 rute. La recomandarea unui cuplu de pensionari montaniarzi (super tari) am ales "Cararea de vara", care era mai ocolita dar sigura :P







ufaa...am tot urcat... si am admirat..am atins ceatza rece si umeda cu obrajii nostrii fierbintzi, ne-am pus flori in par si in inima..
Am gasit oameni cu suflet frumos pe drum, am vazut cu ei caprele negre, am atins cu privirea cerul de un albastru nebun, si am pastrat momente de reculegere pentru sufletele pe care muntele a decis sa le ia.
E trist sa vezi ca majoritatea celor care si-au pierdut viata pe munte se invart in jurul varstei de 25 de ani..si sa citesti pe cruci de fier cu ferigi in jur, povestea disparitiei lor :(
Si pana la urma am ajuns..
Am ajuns cu un zambet mare...mare cat o zi de duminica pe figuri. :)
Am macat o ciocolata cu rom si ne-am uitat la cerul cu nori de vata de zahar ars, cu varful coshtila semetz in fatza noastra..
Am decis la la 15:00 sa ne incepem coborarea de 4 ore jumi pe Valea Cerbului...oh...a fost intr-un mare fel... si acum simt febra musculara in picioare..
Dar fericirea de acolo...de sus...de langa ABSOLUT... a fost a noastra.






Am urcat muntii dinauntrul nostru...pana la varful cel mare,am simtit ca am stat mai aproape de nemurire, i-am zambit si am intinerit cu ea la bratz.
"Fericirea-i un lucru marunt...e o aripa care vibreaza...fericirea-i un lucru mic..un pitic! ce danseaza...:)"