se zice ca fluturii....

Ok... punem punct si o luam de la capat...
E racoare azi...si margaretele de pe cearceaful shifonat ma gadila.
Simt mirosul tau, conservat de vreo luna in spirit...E proaspat si-mi zambeste de sub sprancene negre cu ochi mari... verzi linistitzi...
Asta esti tu...the first...the last...my everything. Si iar apare, maricica si sarata...si se scurge pe obrazul destul de palid. Scot repede la inveala maneca neagra a tricoului si o sterg.
"Zoe fi barbata!" se aude din strafunduri gri cu dungi verzi.
Te-ai gandit vreodata ca izolarea duce la reactii psihopato-paranoice?nici eu...:) si totusi pun punct si ma invart de pe o parte pe alta, intr-un pat care e alternativ, ori prea mare, ori prea mic...cu margarete.
Stiu ca lumea asta nu e atat de mare...e doar o problema de perceptie...se stereotipie si setari automate ale mintii.
Stiu ca am sa ajung acolo departe...si mai stiu ca acest departe e al naibii de aproape.
Inchid ochii si ei zambesc pentru mine. Inot in neant si vin mai aproape.
Ma simti?
Ah!...iar m-ai tras de par...
Hai... intoarce-te cu fatza la mine!
Tut...? :)