mas que nada...

pitesti ville... sweet urbe natala...
am ajuns ieri... pe la pranz, inarmata cu "dilema veche" si cu o pereche de ochelari de soare.. nu imi trebuie mai mult...sunt acasa...pot sa dorm in chilotzi si sa mananc cu mana...nimeni nu se uita la mine:)
anyway, sentimentul e fain mai ales ca nu ma incearca senzatia asta in fiecare zi...
pitesti...
200.000 de locuitori, shiny faces and happy people (are they?...)
si totutsi... e bizar sa spun asta, dar desi casa iti lipseste de obicei (legea firii...) i still...
"cat te urasc orasul meu iubit.../cat te ravnesc cand nu sunt langa tine/ caci cu o alba lama de cutzit/ otrava ta mi-ai incrustat-o-n vine" (pentru Bucuresi...micul meu Paris...)

it's just right...