Tuesday, June 19, 2007

ingerul pazitor

Se spune ca prostii si betivii au un inger pazitor…
Se pare ca eu azi (sau cine mai stie) am facut parte din categoria 1…
Si anume azi ingerica asta pazitor al meu m-a aparat sa nu ma fac cu totul de ras in intreaga banca:o)))
Imediat va spun si de ce..
Dimineata am pornit-o in verva (ca de obicei – alergand dupa tren)… pentru ca era trenul de 8:03 evidement ca nu am prins loc jos asa ca mi-am luat pozitia de sardea afumata bine (de somn) si mi-am pus in fata ochilor bulbucati una bucata revista (noroc cu revista ca era interesanta altminteri cum stateam eu sprijinita pe ushile care se deschideau periodic in statii tare mi-e ca m-as fi trezit la una din ele direct in gap in loc sa “mind the gap”)
Dupa 33 de minute de zgaltzaiala palpitanta si sport extrem de tinut revista jumatate pe umarul domnului din fatza / stanga (precizez) si celalata in capul domnisoarei crete fata/dreapta (care s-a urcat la un mom dat si mi-a ocupat pretiosul loc la usha)… dupa cele 33 de minute de pozitii gratioase (intr-un picior/ pe calcai, o mana in sus elegant) ajungem intr-un final apoteotic in gara Waterloo.
De aici incepe distractia numarul 2 – operatiunea schimbat in mers/ sarit peste tinerii care stau de obicei toalniti pe jos, ferit capul de izbituri in personae care merg cu viteza neregulamentara alergand dupa trenuri, alergat pe 3 bucati scari rulante care te coboara indeajuns cat sa ti se infunde urechile…scos abonament/bagat abonament... dupa acest traseu 4x4 garduri ajung victorioasa la statia de metrou in fix 3 minute – record personal (multumesc/multumesc)
Daca oamenii nu ar respecta aici – pe stanga se urca/ pe dreapta se sta – regula de baza la scarile rulante – cred ca as imbatrani asteptand sa cobor …
Povestea continua cu “the next train to Stratford will be arriving in 2 minutes/ passengers are asked to move right inside the carriages/ please move inside the carriages/ the train is ready to depart”
Cred ca metroul il pot asemana cu un mare borcan cu muraturi asortate – toate culorile pamantului se zgribulesc cat mai efficient ca sa move right inside the carriages – pentru ca e permanent plin peronul si desi trenurile vin la 1-2 min there’s neeeever room inside…
Eh… ce sa zic – te calesti – in metrou am invatat eu tactica cu revista sustinuta / 1 umar si un cap

Dupa 15 minute de extaz ajung victorioasa la 9:02 in lift… packed si el evident – caci lumea aici vine la 9 sau mai devreme…
Pfiuuu – apa, niste alune, si am ajuns la scaunul comod care imi permite sa ma relaxez pretz de cateva clipe – dar cateva clipe nu mai mult!!!
Vine prezentarea/ meetingul/ prezentarea 2… repede repede!!!!
Aaaaaaaaaa
La 12:30 fug la pranz - Julia, Carlos si Dilek ma asteapta – rontaim fericiti in cantina si revenim in fix o ora…
Urmeaza vesnicul ciclu meeting/prezentare/telefoane/mailuri…uuuu

Si… si… si… aici intervine si ingerul pazitor…
Dupa cum ati vazut mai sus- nu as putea afirma ca am avut cea mai linistita day ever… nu chiar…dar in acelasi timp nici una neobisnuita...asta daca nu ar fi fost cu...
...descoperirea despre care vorbeam in primele randuri…
Asadar intr-una din numeroasele incursiuni ale mele catre the rest room ce credeti ca am descoperit… (la ora 17:00)
Ca toata ziua – in tren – in cantina – in meetinguri – la birou…. Am avut camasa pe dos!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Si nimeni--- dar nimeni!!! Nu mi-a zis….
Of viatza!
Nu-mi ramane decat sa sper ca ingerul pazitor a facut o fapta buna si toti cei cu care am interactionat azi nu au observat… (right...)
Hmmm
Simteam eu ca imi sta gulerul o idee ridicat

Offfffffffffffffff viatza!

2 comments:

Unknown said...

Rad cu lacrimi acum! Cred ca ai cu adevarat o viata palpitanta daca ti-ai luat camasa pe dos.
Lasa ca se poate si mai rau! :)

Pup,
Mada

Alm said...

:)
working on it...