duminica londoneza

duminica asta am mers la plimbari cu vara di :)
hihi
am incercat sa ii dam din aroma unei zile insorite cu miros de inghetata cu rom si stafide, terase cu buturugi sculptate, sclipiri de big ben in apele maronii ale Tamisei... si lume multa... si pestritza sustzinandu-si cu foc aleshii in cursa London Charity Marathon.
Strazile erau ticsite cu suporteri cu pantaloni scurti fluturand in briza de pe malul apei, cu ochelari de soare in cele mai diverse forme si palariutze colorate.
Am ales de data asta sa fugim putin de furnicarul zumzaitor si sa ne retragem din locul agitat spre malul celalalt al dulcei Tamise , pe la Gabriel Wharf.
Acolo am gasit una dintre cele mai tari activitati de weekend ... :)
Pe langa statuile mishcatoare cu merlini, printese, dame cu umbrele, oameni verzi, shoparlitze, pe langa rastafari care faceau baloane uriashe de sapun... pe langa muzicieni feluriti, zgomotoshi, lentzi, linishiti si boemi... erau pe micutz al raului, artishtii desavarshiti ai acestui weekend - sculptorii de nisip... ashezati comod pe canapeaua crem cu perne pufoase, cu un mic plasma tv sa le tina de urat si 4 melci de toata frumusetea trecand voiosi prin spatele televizorului...
eh asha da leneveala duminicala...
:)
am descoperit si unul dintre cele mai tari locuri de unde se poate manca inghetata - 1.30 lire cupa cu rom si stafide mmmmmmmmmmmmmm delicios....
calatoria continua...
am urcat la etajul 7 in Tate museum ca sa admiram privelishtea unei dupa amiezi chill...
apoi am ajuns incetul cu incetul spre st paul's unde am mai lenevit putin pe scarile gri dar calduroase in acelasi timp... sub cupola-i uriasha ca o caciulitza de ciuperca alba si impunatoare, si am pornit sa descoperim OUL:))
Da...da... oul,castravetele... si alte nume mai caraghioase care ii sunt atribuite cladirii fosters and partners, de prin vecinatatea Royal Exchange-ului si a Bank of England (staia de metrou Bank).
E fantastic efectiv sa te plimbi pe stradutze pietruite cu casute mici stil vechi, bisericutze cu poveste langa care rasar printre crengi de verde crud, cladiri cu forme ciudate futuriste, in tonuri de gri...care alaturi de cremul caselor vechi si de verdele naturii ...nu arata rau deloc:)
Langa ou/castravete/whatever:) am descoperit o alta cladire... de data asta putin mai bizara... freaky de-a dreptul (in momentul in care ne-am apropiat mai tare de ea)
nici unul dintre noi nu i-a inteles bine rolul in acest paradis arhitectural, imaginati-va o fabrica... o uzina din viitor... atat de mare incat devenea inspaimantatoare... curioshi de fel, am traversat lanturile de fier care o imprejmuiau si am lipit nasurile de geamul receptiei... o lumina gri inchis mi-a sagetat inima ca un fior rece de gheata...era inauntru o hala uriasa cu birouri triste... si am zarit niste reclame la asigurari... am plecat in secunda 2... inca cu fiori de groaza... cu intrbari de genul "maaamaaa... cum crezi ca ar fi sa lucrezi aici?"
brrrr
calatoria continua...
pashii ne-au dus pe inserat spre Picadilly Circus si in final Trafalgar Square unde ne-am distrat teribil incercand sa ne catzaram pe leii cei negrii de marmura ce vegheaza piatza...
Londra...
nu inceteaza sa ma surprinda...:)

the zoo bar

daca ar fi sa fac o lista cu locuri in care nu va recomand sa mergeti prin Londra... printre ele s-ar numara cu siguranta The Zoo bar.
Location:

13-17 Bear Street
Leicester Square
London, WC2H 7A

why not's:
- personal unfriendly
- la baie te asteapta oameni care incearca sa stoarca de la tine si ultima lira, turnandu-ti sapun in mana, chiar daca nu doresti, apasandu=ti robinetul sa curga apa chiar daca nu ii lasi... si colac peste pupaza iti mai si cer de la obraz sa le dai banii pentru asta (like it's not a job ... it';s a special treatment that they''re providing?)
- incepand cu ora 9-10 daca stai la masa risti sa fii ushuit grosolan, si mai mult, masa sa iti dispara datorita baietilor de la bar support care iau tot (mese, scaune) la subsioara... si adieu!
- DJul te ameninta periodic cum ca in eventualitatea gasirii hainelor pe masa/ scaun acestea vor fi luate de paza si duse la garderoba, de unde nu le poti prelua decat dupa plata unei taxe
- muzica nu a fost grozava
- intrarea se face fara plata pana la ora 9, dupa care esti charged de cca 10 coco
- pe la ora 11 prieteni de-ai nostrii nu au mai fost lasati sa intre pe motiv ca nu mai e spatiu in interior... (right...) ca nu de alta dar colegii de la support tocmai facusera vant oamenilor de la mese si scaune ca sa le ia din club

nah ca si la ei se poate :)

PHI Advertising reloaded

tocmai am primit o veste super tareeee

PHI Advertising e iar in finalele Olimpiadelor comunicarii:)

Vish, Costa, Lula... va tin pumnii:)

ps:

un mic memento PHI Advertising 2005...

Eram:

din 120 de echipe participante din toata tara la proba de Advertising...

PHI Advertising - Premiul II

Slogan: Nu intelegi? ... Citeste Presa! Descrierea echipei: O combinatie mortala si total ilogica intre trei facultati cu profiluri identice: Automatica-Calculatoare, Finante-Aisgurari si Aeronave. Daca aveti impresia ca v-ati distrat vreodata, inca nu ati facut advertising cu noi! In aceasta perioada de creatie pura, fluxul de idei a atins cote inimaginabile. Si ca sa fim o secunda seriosi, noi suntem chiar mandri de campania noastra. ... Si ea e mandra de noi ...

Membrii echipei PHI Advertising

Costin Blideanu Acum 20 de ani, timpul nu a mai avut rabdare: perfectiunea a luat o forma umana. Nu credem ca exista undeva in acest univers o persoana mai creativa, ineligneta, simpatica, epitetica, enigmatica decat Costin. Pana aici m-au descris colegii. Eu defapt sunt modest.

Vlad Bodea Inalt. Roscat. Bine facut. Pufos. Dornic. Scund. Brunet. Atras de brunete dulci si de publicitate. Reflexia mea e o reclama buna. Oamenii spun ca sunt uituc... si scund. Eu nu ii cred... Eu sunt o reclama buna. Dar ei nu stiu... INCA...

Ileana Cocias "O stralucitoare diva a lumei advertising-ului, care surprinde cele mai ascunse sentimente ale celor din jur, chiar daca rasul ei de girafa este exagerat, lumea o adora pentru sufletul ei de hipopotam" (Un admirator) Dar glumeau, sunt o dulcica...

Alexandru Dima Ma uit in jurul meu si ma intreb cu ce-am gresit...? De ce eu? M-au bagat cu forta in aceasta echipa, iar eu nu stiu decat grafica. Defapt, imi place putin si advertising-ul... Eu proiectez avioane...

Alma Iatan Un amalgam de aer rebel cu muzica de chitara pluting prin vantul nebun cu scoici inverzite de alge murdare si ideile ce-mi umbla prin minte si totodata camasi frumos calcate cu proiecte de investitii alaturi de oameni serosi... Pur si simplu Alma

really proud,

me

favela chic si shukar collective

aseara am ajuns in urma unui anunt pe net la o petrecere organizata de institutul cultural roman la Londra.
Pe scurt , am mers la Favela Chic - un club - pseudo restaurant unde era un party cu DJ Vasile.
Inauntru totul arata extrem de movie like: pe pereti erau plante de plastic, bureti de baie atarnati de tavan, perdele, peste tot agatate tot felul de luminite gen cele pe care le avem noi in brad de Craciun, icoane cu luminite pe ele (evident), sfori, lampi bizare, lemne vechi in forme felurile, tablouri ciudate.... senzatia per total era de un kitch fantastic... da' mi-a placut asa de tare kitch-ul asta incat l-am acceptat no but's about it... imediat:)
da..era un local brasileo... ahhh... Cahpirinia... cashasa...foarte tare
era lume colorata acolo, asta mi=a placut mult... fete cu flori in par, esharfe felurite, par ciufulit dar totusi aranjat...stilul haos :)...baietzi cu par cretz prins in coditze, cu shepci in dungi, ochelari, conversi...
lume dragutza.. alternativa de-a dreptul... de la o extrema la alta...
langa d. s-a asezat la un moment dat un tip care avea trasaturi extrem de feminine... la scurt timp i-am vazut si partenerul.. si am observat ca primul avea o freza bine gandia, cu o shuvitza cazuta pe ochi, sprancene pensate, buze bine conturate... ce sa mai...era aranjat bine bine
eu ma tot straduiam sa observ si romani prin jur... si mi se parea mai mereu ca aud un cuvant in romana dar totusi era amagire... cand l-au prezentat pe DJ am auzit pe bune romana, erau un tip si o tipa, cam pe la 29..oameni bine ... cosmopoliti as zice... si daca imi mai permiteti o presupunere... aratau a bucuresteni:)
...no comments on this one :))
DJ Vasile canta cu Shukar Collective si baga foarte foarte bine:)
in prezentarea lui spuneau...

Romania's first DJ

DJ Vasile was the first to approach DJing and mixing music in Romania. In the early 90s he set up a pirate radio station broadcasting a bewilding mix of music. This was the beginning of the Romanian Underground Scene.

He subsequently went on to create & work with Romania's most successful electronic underground musical projects such as Suie Paparude (1995), NSK (1997), Nemos (2001), Shukar Collective (2003). Widely acknowledge as the "The Boss" of Romanian DJs, he has attracted attention beyond Romania's borders (in Paris or Lisbon).

Bai...ce sa zic... mi-a placut tare tare... as mai da un party asha

keep u posted
alles gute!

the sis virus

odata contactat e greu sa mai scapi de el...

si asta pentru ca e parte din mine

de suflet!

okok... fug la yoga now!

cheers

Balkan fever

Azi eram plictisita nevoie mare - seful meu a plecat - m-a pus sa ma duc la o sedintza de 3 ore in locul lui... despre care nu prea stiam mai nimic si uite asa m-am trezit uitandu-ma ca matza in calndar pe acolo si ascultand termeni imposibili despre programe informatice si usability/distilation/segmentation/business requirements crap :))) ...
intr-un final apoteotic s-a terminat si sedintza plicticoasa si a urmat - libertateaaaaaaaaaa frate
hehe
sheful meu a plecat la o conferintza asa ca azi imi permit sa stau ca o termita ametzita si sa pierd vremea in stil grosolan

hehe
pentru ca merit

si uite asa cum navigam eu pe net, surf frate nu gluma , dau de un festival balkan fever care se petrece pe aici prin londra si ce sa zic m-a super bagat in priza- am un chef nebun sa merg si sa vad care e combinatia pe acolo
hehe
asa ca asta m-a electrizat putin
entuziasm intr-un mare fel -salata colorata de sentimente care vin si de la vreme, si de la muzici, si mai ales de la idei...

pai daca nu noi,
atunci cine?

ce a mai facut el in ultima vreme...

other things around her

Astazi m-am uitat pe Channel 4 la un documentar foarte interesant.
Dispatches. Murdering the truth... sau cum isi acopera rusii secretele.
s-au ridicat probleme destul de grave... oameni pe liste negre, securitate, crime... si pana la urma ajungem sa ne intrebam daca intr-adevar in cca 10 ani vom depinde de surse energetice rusesti ce se va intampla?
Am ramas putin rascolita cand am aflat mai multe despre ziarista Anna Politkovskaya, care a fost ucisa subit in urma unui articol publicat in unul din putinele ziare independente ramase Rusiei.
Poporul rus pare a se plange de ceea ce inseamna coruptie si retele. Exista un nume care ramane pana la urma ca raspuns la toate astea - Vladimir Putin.
Media in Rusia de ceva timp pare destul de pasiva la toate evenimentele pe care colegii din vest le exploateaza la maxim.
si care sa fie oare cauza?
3 din cele 5 canale din Rusia sunt momentan cumparate de membrii ai retelei Gazprom, cel mai important furnizor de gaz autohton, 5 ziare stau in mainile altor fosti KGBishti strans legati de reteaua mai sus mentionata.
Pana la urma la ce se rezuma libertatea de exprimare a acestei tari?
La adevaruri ucise odata cu... Anna Politkovskaya, Alexander Litvinenko(ucis cu substante radioactive) si lista continua...
Novaya Gazeta, ziarul la care Anna publica, este unul din putinele ziare independente ce a supravietuit furtunii FSB (serviciul de securitate federala).
Un profesor universitar rus a studiat componenta puterii si a ajuns la trista concluzie ca trei sferturi din actualii politicieni rusi provin din securitate.
De ce Anna?
Pentru ca stia prea multe despre Cecenia, era unul din reporterii care a trait impreuna cu razboiul, unul din oamenii care a vrut sa spuna mai multe despre ce s-a petrecut acolo si cu precadere avea o lista cu vinovati....
"If anybody thinks they can take comfort from the optimistic forecast, let them do so. It is certainly the easier way, but it is also a death sentence for our grandchildren."
In fine... nu stiu cat de relevant este pentru voi post-ul asta.
Puteti sa cititi mai multe pe net - google it... and start questioning yourself at least.

green park

un mare om spunea despre fericire..

Primul lucru care imi vine in cap e sa te contrazic cand spui ca depinde de altii.. fericirea inseamna in mare parte de acceptare.. a sinelui, a naturii, a haos-ului din interior.. a emotiilor care pun cateodata stapanire pe tine .. si este completata de iertare si un zambet chiar cand nu e cazul... astea ar fi ingredientele necesare dar nu sufieciente sa fii fericit. poti avea restul dar fara asta e doar o himera sau o inchipuire..

ce e si mai misto legat de fericire e ca niciodata nu stii cand esti cu adevarat fericit..
nu mai gresi atat de banal si fericirea o sa vina singura.. e o chestie pe care nu o ceri, nici nu lupti pt ea.. dar vine in momentul in care totul e ok .. :)

here i come

Oh, smashing, groovy baby, yay capitalism!
let's shag together back in the old city of loooove (yay baby - bucharest)
me and my modjo will be available at the old phone number.
it's gonna be shagedelic!
I'll say!

When ur french doesn't help u 2 much...

When ur french doesn't help u 2 much... and u're calling Google Translate to help you impress ur gf, some nasty things can happen.

a inceput...numaratoarea inversa

La sfarsitul saptamanii aterizam pe acasa...
nu am rabdare sa scriu prea mult acum despre ce s-a mai intamplat in ultima vreme desi am fost mustrata ca blogul nu mai are post-uri...
hehe
ce pot sa zic... nerabdarea a ajuns la cote ushor ridicate ceea ce impiedica spiritul creativ sa se exprime in voie.
Macinarea vine acum din ganduri efemere de cumparaturi... planuri...oameni...si iar oameni...
ne vedem in curand!!!

...acasa...suna frumos cuvantul asta:)

The Rakes

Sambata am mers la cel de-al doilea Gig de cand am ajuns pe meleaguri britanice.
The Rakes... sau greblele... :) au cantat in Brixton concert hall.
Ceea ce e foarte tare cand mergi la concertele lor (aka gigs) e ca se tin in locatii extrem de interesante - sali de concerte vechi cu arhitectura interesanta si la intrare poti sa vezi panouri mari care anunta numele formatiei (panourile seamana cu stilul in care se afisau pe vremuri numele filmelor ce rulau la cinematografe - la cinema studio inca se afiseaza in stilul asta)..
The rakes se pare ca se numesc asa chiar din cauza faptului ca sunt foarte slabi (dpdv kg detinute:) )
Anyway... concertul a fost mult mai tare decat the long blondes..eram la acelasi nivel cu scena si toata vibratia muzicii se simtea mai puternic..toata lumea se misca intr-un ritm usor haotic...ceea ce facea cu adevarat atmosfera de bloody indie gig :)
Tipii astia din cate am citit eu despre ei, au aparut acum doar 3 ani insa deja se falesc cu ceva concerte internationale la activ.. WE DANCED TOGETHER - e super melodia lor care i-a facut celebrii.
Solistul tot timpul concertului a fost foarte bizar ceea ce ne-a facut sa ne gandim ca:
a) era nebun
b) era sub influentza de substantze nocive
c) dadea bine?... :) (sper sa nu fie varianta asta)
Se misca efectiv radom si extrem de funny pre fericirea multimii care sarea in toate partile in proximitatea scenei.
S-a facut si stage diving ceea ce mi s-a parut foooarte tare.(din pacate nu ei au fost cei care s-au lasat purtati pe brate ci tot pustii din primul rand).
Ne-am zbantzuit mai tot timpul pentru ca au genul ala de indie music care nu te lasa linistit...
si suna chiar bine!.. si cand te gandesti ca nu au decat 3 ani la activ...

oricum parerea mea e ca mai au ceva pana sa ii prinda pe The killers, care sunt ushor foarte tari :))

Hehe
Poate ca acum sunteti indeajuns de curiosi ca sa deschideti un youtube.com si sa dati un search cu The Rakes - we danced together

the birth of a creature

http://www.youtube.com/watch?v=tIEPqJHyNzQ

vreau sa imi scrieti ce senzatii ati avut.
dc nu pe blog atunci e ok si in privat.

*.><;**

peshti mari..doar mari.. in aceleashi culori...doar aceleashi culori

Oameni care pot sa schimbe lumea...
potential...
potential =Care are în sine toate condiţiile esenţiale pentru realizare, care există ca posibilitate, care există în mod virtual ; Care prezintă o acţiune posibilă, fără să precizeze dacă se realizează sau nu
potentialul uman...
cu totii il avem undeva acolo... ascuns sau dezvelit.. spus sau nespus... cu muzica sau liniste ... cu pace si rebeliune...
trebuie gasita cu multa atentie calea aia cu pietre care stralucesc in lumina blanda de soare primavaratec... drumul ala uneori sherpuit... alteori drept... de cele mai multe ori cu ocolishuri... pe care inaintam cu pasi marunti sau grabiti... si iar marunti..... spre notiunea asta pe cat de abstracta pe atat de tangibila... potential.
Cum il atingem?
Incepem... prin a ne intreba asta... si apoi prin a gasi alte intrebari si nu raspunsuri... dupa cum m-a invatat in noaptea asta o persoana draga...
Intrebarile, intrebarilor, intrebatoare, intreband, intrebator, intrebarea, intrebatului... intreba...
... Raspunsurile.
Vin.... incet, in pashi de vals vienez... si se inghesuie prin si mai multe intrebari in ritm nebun de samba cu pene colorate si mister in priviri, zdranganind intr-un ritm zgomotos si puternic, ce iti bate de 5-10-1000 de ori mai tare decat inima din piept... intrebarile care te iau pe sus si te invart...te rascolesc intr-o tornada nebuna dar atat de frumoasa incat greu iti iei ochii de la ea... si et trezesti cum zbori si deschizi bine ochii ca sa te convingi ca nu visezi printre casele de carton colorat si vezi lumea 3d...4d...5d...1000d... o vezi cum vrei tu...de la minus la plus infinit cu axe si cercuri concentrice si peshti desenati cu nuiele de alun pe nisip...
Curiozitatea e un prim pas... un prim pas spre eternitatea gandirii...spre libertatea TA...a TA...si numai a TA
si pana la urma... dupa cum bunul meu prieten pe care l-am cunoscut la o lectura placuta in seara asta pe drumul dintre waterloo si feltham ... david lynch... (dave cum imi place mie sa ii spun)..
si dupa cum ziceam... dave ma sfatuia cam asa:
ideile sunt ca niste peshti... peshtii micuti si ushor de atins sunt la suprafatza si daca te intinzi deasupra apei poti sa ii atingi si poti sa ii prinzi sau sa iti alunece printre degete... dar daca te scufunzi in apa cristalina ai sa gasesti spre adancuri peshtii mai mari... acolo sunt peshtii aia miraculosi in culori de curcubeu varatec... pestii pe care doar cativa au curajul sa ii vada si sa se scufunde dupa ei...
cat de curiosi suntem sa vedem pestii cei mari? Avem curajul sa ne scufundam dupa ei?...
si cel mai important... ii vedem in aceeasi culori?
Vreau acum extrem de mult sa imi dau seama care sunt oamenii aia care se scufunda acum odata cu mine sa vada peshtii maiashtrii in aceleashi culori...
caci oamenii astia vor sta langa mine cand vom schimba apele... si muntii... si mai ales oamenii care se tin de mana intr-un cerc cu albastru... si verde... putin turtit spre nord si sud...

revin cu povestea ...

richmond...e la 10 min de noi:)

la ce concert as merge...

Amy Winehouse... definitely:

He left no time to regret
Kept his dick wet
With his same old safe bet
Me and my head high
And my tears dry
Get on without my guy
You went back to what you knew
So far removed from all that we went through
And I tread a troubled track
My odds are stacked
I'll go back to black

We only said good-bye with words
I died a hundred times
You go back to her
And I go back to.....

I go back to us

I love you much
It's not enough
You love blow and I love puff
And life is like a pipe
And I'm a tiny penny rolling up the walls inside

We only said goodbye with words
I died a hundred times
You go back to her
And I go back to

Black, black, black, black, black, black, black,
I go back to
I go back to

We only said good-bye with words
I died a hundred times
You go back to her
And I go back to

We only said good-bye with words
I died a hundred times
You go back to her
And I go back to black

am uitat sa mentionez

prue e super fotograf!!:)


gratie talentului incontestabil...ii avem aici pe victer si dan

bine prue!!

fluturii sunt liberi

cand vb cu oameni...care stiu

uite ce se intampla...
cred ca sunt in lumea asta ... in aer si in apa... intrebari si raspunsuri pe care numai unele suflete le aud si le raspund...
in baloanele de sapun scoase din peshti rotunzi din plastic galben.
e tristetea aia fericita... e o mashina de spalat care duduie de vreo 2 ore si nu se mai opreste... sunt luminitzele violete pe care le-am agatat deasupra patului...
e mintea care zboara in intunericul caminelor studentesti de bucuresti tarziu..pe vremea asta cand agronomia era in floare si mirosea a parfum de zarzare...
tin minte intunericul asta...era mare cat o zi de post si din loc in loc gaseai salvarea - un felinar palpaind care lasa sa se vada in semi-intuneric siluete de banci cu copaci bizari in jur...
o luai usor la fuga pe alei spre 41 si apoi era salvarea....
prin lume multa si pestritza, luminata in portocaliul ledului acoperit de o reclama cu verde si rosu... te opreai in intersectia stralucitoare in care masini multe se ingramadeau prin balti si alte masini si pietoni si zebre si canguri si ape si munti si oameni... si ajungeai in statie la 300 unde te invarteai de pe un picior pe altul si decideai sa aprinzi o tigara sa te incalzesti... dar aveai si tremur de emotie... mergeai pe strazile cu poezie si cu pietre lipsa...pe strazile cu ushi de lemn cu vopsea cojita si lumini galbene la ferestre... pe treptele scartzainde cu miros de bere si muzica in aer... cu caramizi roshii si multe cu arcade si concerte...cu microfoane pierdute in maini mici cu unghii negre si ochi rebeli de neuitat... esharfe iar in multimea de esarfe sa te pierzi sa inoti prin verde si oranj...prin violet si mult galben pana la masa mica...mica asa cat mana ta, unde te propteai de gatul unui prieten drag care nu facea nimic, doar iti zambea si asculta prin intuneric...
asta e...

portico quartet

foarte tare...

azi am mers cu totii la un concert la universitatea de studii orientale si africane.

Primul band a fost Portico quartet - un fel de Gotan project, dar parca ceva mai soft..

Suntete divine te aduceau intr-o stare de somn=realitate...

f tare!

Locatia a mai avut un efect de "woow" caci ne-am dus in campusul univeristatii in sala de recreere a studentilor unde era amenajata o scena fff colorata, cu luminitze diafane. Pe pereti erau desene de pe la toate natiile africane dar am vazut si simboluri asiatice... cert e ca aratau fff bine si imi pare tare rau ca nu am avut aparatul la noi.

Lume... muuulta si colorata si la interior si la exterior... pentru cateva secunde ma aflam in vama veche cu rastafari, indie people si alternativi... era de-a dreptul interesant sa ma mai uit la alte situluri de vestimentatie in afara de costume elegante..:) da se poate si asa!

ah

si ce frumos era...

al 2 lea band venea din Zimbabue dar nu am stat sa ascultam decat o melodie caci tinerii obosisera...:(

oricum... experientza overall mi-a placut tare mult.., mi-a dat si oarece idei... dar despre asta intr=un alt post :)

xx

din ciclul – sunt in tren si am idei cretze

iata ca m-am urcat in minunatul tren in drum spre casa si am nimerit super storcita intre 2 personaje care au si tztzait in momentul in care mi-am deschis jucaria... credeam ca de tztz-ul asta am scapat in momentul in care am plecat din tara dar se pare ca nu e asa.

Tztz

:)

tztz imi aminteste de autobuzul 300... in cele 30 de minute sufocante si traite cu pasiune maxima de mirosuri felurite si picioare strans infipte in botul pantofului meu,... imi aduc asa aminte cum intre statia bd mihalache si piata romana auzeai felurite tztz-uri.

Erau tztz-uri pitzigaiate de vreo 60 de ani care incepeau sa imparta experientze tragi-comice de prin spitalele dulcei romanii, cu una... doua....trei... o suta de operatii la activ... de incepeau tztzurile sa faca concurs care si cum are.... mai erau tztz-uri groase de vreo 50 de ani asa care se credeau tztz-uri pitzigaiate de 60 si pretindeau locuri in stanga si in dreapta.. un fel de raii vestului salbatic care atunci cand intrau in localuri cu ushile scartzaind toata lumea le fugea din cale... si mai erau inegalabilele tztzatze... frumos fardate in culori felurite... un curcubeu veritabil ... cu mult sclipici si carliontzi dati cu gel la borcan cu un tanar pe langa ele, proaspat tuns bross cu haina de la trening inchisa pana la nas ca sa se vada emblema mike...pardon nike, si care stateau jos..lasand-o pe vetutza/ginutza/maricica... in picioare de paza...

ah...

si nu stiu altii cum sunt... dar eu cand ma gandesc la agronomia mea draga cu 4 in camera... paturi suprapuse negre (daca aveai noroc)... cu dushuri la cap de coridor fara perdele si chiuvete pline de resturi alimentare.... ma apuca asa o nostalgie feroce si ma intreb cum naiba mai rezista studentii romani in astfel de conditii...

nu spun asta pentru ca m-am trezit hop motz si eu madam branzovenescu pe bulivard in londra... ci pentru ca mai stau si eu si mai compar conditiile lor de aici cu ale noastre de acasa...

ma intreb cati de shakespeare si cati de byron ar scoate romania cu facilitatile de aici?...dar cine mai stie de cand cu uniunia asta ieuropeana... poate... poate

dar revenind la mioarele noastre carora mai nou li se imputa si transhumantza tin sa anuntz cu avant pionieresc ca astazi ne vin musafiri – prue si buzghi (stiu ca numele nu prea suna- dar sunt romani, pentru cei care nu ii cunosc) si poate ca din cauza asta m-au napadit melancoliile de bucuresti studentesc... sau poate ca nu...iar aud...tzzztzzzz

ce oameni...:P macar sa-l spuna si ei cu accent ienglezesc!parol!

tam tam

asta e pt tine snow:)

The long blondes concert review:)
acum vreo sapt jum am dat un concert autohton, underground.... pe scurt: formatii necunoscute... nume obscure... blank total.
Norocul a fost ca am fost insotiti de oameni de-ai locului (thx Jo and Bags) care ne-au introdus in partea nemediatizata a Londrei...
Si uite asa am ajuns intr-un fost teatru (Astoria)... o constructie maaare cu 2-3 nivele... mese...scena mare... serios... daca nu stiam ca sunt formatii dubioase as fi spus ca dupa cum e organizat totul o sa cante cel putin placebo( asta facand comparatie cu scena pe care au avut-o ei la arenele romane in buc).
Toate bune si frumoase... ne-am avantat prin multimea entuziasta si ne-am gasit un loc strategic , bine sprijiniti de o balustrada si de cutiile de bere:)) si eram gata fericiti sa auzim un british pop-indie-underground...god knows what style:)
Surprize surprize... sau stupize stupize... cum vreti sa o luati.... cert e ca nu a fost chiar asa cum ne imaginam... primele 2-3banduri ...as spune ca au fost jalnice... si as fi generoasa clasandu-le ca si jalnice:))
eh.,.. dezamagirea isi facea loc putin pe figurile care nu mai zambeau asa de tare... cand a venit salvarea serii...
The long blondes, adica 3 fete brunete cu picioare lungi pana in tavan si 2 baietzi blonzi:))
Au avut un show foarte tare - se vedea ca au incredere multa in ei... si ca stiau ca pushtimea ii iubeste... au cantat interesant... nu exceptional insa a fost singurul moment muzical pe care il pot defini din seara respectiva.
Exista music videos cu ei si pe you tube pentru cei care vor sa afle mai mult.
Una rece...una calda... altfel nu cred ca se putea.
Asadar rezumat: scena geniala - locatie impresionanta (teatrul) - voci execrabile si bunicele
Nu le poti avea pe toate:))
si inca una: din capitolul cultural shocks: la sfarsitul show-ului celor de la the long blondes noi ne asteptam ca multimea care in timpul melodiilor era in extaz - ne asteptam ca ei sa izbucneasca in ovatii or I dunno... cert e ca... au fost cred ca 2 aplauze... si atat... si ei saracii au revenit la un bis chinuit.:)))
daca erau la noi.... si oamenii ii placeau.... nu cred ca ii lasau asa usor sa se dea jos de pe scena.
In curang o sa merem la un nou gig... and i'll keep u posted!

cu respect,
scriitorul de serviciu

azi

bloguiti ostenii mei... bloguim maria ta!

De ce ne place sa scriem bloguri?
Pentru ca sufletele noastre de artisti neimpliniti ne-o cer?
Ca sa nu uitam?
Ca sa impresionam iubita?J
Eh pana la urma cred ca totul se leaga de acest canal de comunicare incredibil de intins si usor de accesat –internetul…
Ce expozitii de photo?… dai un google si ai rezolvat problema…
Ce serate culturale?.. dai un review… [aici vine numele cartii] si ai rezolvat misterul.
Ce jurnale?… pac tzac… bagi una bucata blog… si incepi… tananam de ajungi sa faci o ditai arhiva si ai salvat si-o padure tropicala. Pam pam!
Blogurile sunt in topul atractiilor de pe net oriunde te-ai uita caci pana la urma curiozitatea umana ne face sa le citim pe toate ..foaie cu foaie… ah pardon click cu click JJ
Asta da metoda eficienta - ne satisfacem curiozitati si devenim indiscreti… intram in sufletele oamenilor, aflam una alta, iesim, inchidem pagina, o deschidem maine,ii dam si-un coment, mai clickuim pe ea… o punem la favorite, si daca avem norocul sa gasim ceva text inteligent…mai avem si ceva de invatat din toata afacerea.
Buna treaba!

Hai la mai mare baieti si fete mici scriitori si poeti, fotografi si critici… scrieti, scrieti…buchisiti chestii inteligente, ca avem nevoie de asta.
Cinste lor, cinste lor
Cinste lor bloghishtilor JJ
Care mai si inspira lumea prin continut si imagine – si daca ati ajuns pana aici inseamna ca v-a placut ce-ati citit.
Atunci va recomand sa dati si un search prin nominalizarile de cele mai bune bloguri pe anul asta roblogfest.ro
Eu incep sa ma uit in …3….2…click!