din ciclul – sunt in tren si am idei cretze

iata ca m-am urcat in minunatul tren in drum spre casa si am nimerit super storcita intre 2 personaje care au si tztzait in momentul in care mi-am deschis jucaria... credeam ca de tztz-ul asta am scapat in momentul in care am plecat din tara dar se pare ca nu e asa.

Tztz

:)

tztz imi aminteste de autobuzul 300... in cele 30 de minute sufocante si traite cu pasiune maxima de mirosuri felurite si picioare strans infipte in botul pantofului meu,... imi aduc asa aminte cum intre statia bd mihalache si piata romana auzeai felurite tztz-uri.

Erau tztz-uri pitzigaiate de vreo 60 de ani care incepeau sa imparta experientze tragi-comice de prin spitalele dulcei romanii, cu una... doua....trei... o suta de operatii la activ... de incepeau tztzurile sa faca concurs care si cum are.... mai erau tztz-uri groase de vreo 50 de ani asa care se credeau tztz-uri pitzigaiate de 60 si pretindeau locuri in stanga si in dreapta.. un fel de raii vestului salbatic care atunci cand intrau in localuri cu ushile scartzaind toata lumea le fugea din cale... si mai erau inegalabilele tztzatze... frumos fardate in culori felurite... un curcubeu veritabil ... cu mult sclipici si carliontzi dati cu gel la borcan cu un tanar pe langa ele, proaspat tuns bross cu haina de la trening inchisa pana la nas ca sa se vada emblema mike...pardon nike, si care stateau jos..lasand-o pe vetutza/ginutza/maricica... in picioare de paza...

ah...

si nu stiu altii cum sunt... dar eu cand ma gandesc la agronomia mea draga cu 4 in camera... paturi suprapuse negre (daca aveai noroc)... cu dushuri la cap de coridor fara perdele si chiuvete pline de resturi alimentare.... ma apuca asa o nostalgie feroce si ma intreb cum naiba mai rezista studentii romani in astfel de conditii...

nu spun asta pentru ca m-am trezit hop motz si eu madam branzovenescu pe bulivard in londra... ci pentru ca mai stau si eu si mai compar conditiile lor de aici cu ale noastre de acasa...

ma intreb cati de shakespeare si cati de byron ar scoate romania cu facilitatile de aici?...dar cine mai stie de cand cu uniunia asta ieuropeana... poate... poate

dar revenind la mioarele noastre carora mai nou li se imputa si transhumantza tin sa anuntz cu avant pionieresc ca astazi ne vin musafiri – prue si buzghi (stiu ca numele nu prea suna- dar sunt romani, pentru cei care nu ii cunosc) si poate ca din cauza asta m-au napadit melancoliile de bucuresti studentesc... sau poate ca nu...iar aud...tzzztzzzz

ce oameni...:P macar sa-l spuna si ei cu accent ienglezesc!parol!

tam tam