peshti mari..doar mari.. in aceleashi culori...doar aceleashi culori

Oameni care pot sa schimbe lumea...
potential...
potential =Care are în sine toate condiţiile esenţiale pentru realizare, care există ca posibilitate, care există în mod virtual ; Care prezintă o acţiune posibilă, fără să precizeze dacă se realizează sau nu
potentialul uman...
cu totii il avem undeva acolo... ascuns sau dezvelit.. spus sau nespus... cu muzica sau liniste ... cu pace si rebeliune...
trebuie gasita cu multa atentie calea aia cu pietre care stralucesc in lumina blanda de soare primavaratec... drumul ala uneori sherpuit... alteori drept... de cele mai multe ori cu ocolishuri... pe care inaintam cu pasi marunti sau grabiti... si iar marunti..... spre notiunea asta pe cat de abstracta pe atat de tangibila... potential.
Cum il atingem?
Incepem... prin a ne intreba asta... si apoi prin a gasi alte intrebari si nu raspunsuri... dupa cum m-a invatat in noaptea asta o persoana draga...
Intrebarile, intrebarilor, intrebatoare, intreband, intrebator, intrebarea, intrebatului... intreba...
... Raspunsurile.
Vin.... incet, in pashi de vals vienez... si se inghesuie prin si mai multe intrebari in ritm nebun de samba cu pene colorate si mister in priviri, zdranganind intr-un ritm zgomotos si puternic, ce iti bate de 5-10-1000 de ori mai tare decat inima din piept... intrebarile care te iau pe sus si te invart...te rascolesc intr-o tornada nebuna dar atat de frumoasa incat greu iti iei ochii de la ea... si et trezesti cum zbori si deschizi bine ochii ca sa te convingi ca nu visezi printre casele de carton colorat si vezi lumea 3d...4d...5d...1000d... o vezi cum vrei tu...de la minus la plus infinit cu axe si cercuri concentrice si peshti desenati cu nuiele de alun pe nisip...
Curiozitatea e un prim pas... un prim pas spre eternitatea gandirii...spre libertatea TA...a TA...si numai a TA
si pana la urma... dupa cum bunul meu prieten pe care l-am cunoscut la o lectura placuta in seara asta pe drumul dintre waterloo si feltham ... david lynch... (dave cum imi place mie sa ii spun)..
si dupa cum ziceam... dave ma sfatuia cam asa:
ideile sunt ca niste peshti... peshtii micuti si ushor de atins sunt la suprafatza si daca te intinzi deasupra apei poti sa ii atingi si poti sa ii prinzi sau sa iti alunece printre degete... dar daca te scufunzi in apa cristalina ai sa gasesti spre adancuri peshtii mai mari... acolo sunt peshtii aia miraculosi in culori de curcubeu varatec... pestii pe care doar cativa au curajul sa ii vada si sa se scufunde dupa ei...
cat de curiosi suntem sa vedem pestii cei mari? Avem curajul sa ne scufundam dupa ei?...
si cel mai important... ii vedem in aceeasi culori?
Vreau acum extrem de mult sa imi dau seama care sunt oamenii aia care se scufunda acum odata cu mine sa vada peshtii maiashtrii in aceleashi culori...
caci oamenii astia vor sta langa mine cand vom schimba apele... si muntii... si mai ales oamenii care se tin de mana intr-un cerc cu albastru... si verde... putin turtit spre nord si sud...