eti pufi...

Nu stiu altii cum sunt.. dar eu cand ma gandesc la locul copilariei mele... parca imi salta si acum inima de bucurie ;)
Astazi am gasit intr-un magazin turcesc, undeva prin Nordul Londrei ...sunteti pregatiti?... oh da: ETI PUFI :))
Eu in copilarie aveam 2 prieteni buni la blocul 23 de pe Calea Bucuresti:) - Faouzi (jumatate libanez)care statea la aceeasi scara si etaj cu mine... si Cristinutza de la etajul 3.. noi trei eram nedespartiti... asa am ajuns la un moment dat sa devenim si frati de cruce...cu legaminte...juraminte si tot tacamul.
Cristinica era monitorizata permanent de bunica "Mama" (mentionez ca la bloc aveam 4 tipuri de bunici "mama"; "mami"; "mamiciu" si "mamina") care o striga toata ziua buna ziua de la geamul bucatariei si o corecta "nu sta acolo.. nu fa aia...treci imediat in casa..."

Pe langa biata Cristinica eu si Faouzi eram pui de lele caci mama lui avea mare incredere in mine si mama mea era indeauns de rationala sa ma lase sa cresc frumos...
Tin minte si acum momentul istoric... de mare emotie in care am fost lasati sa mergem impreuna la alimentara... drumul era lung ce-i drept... vreo 10 minute, pe o strada cu case multe si trotuare largi ;)
Dar noi reusisem... eram in al 9 lea cer...incepeam sa "ne facem mari"...
Asadar in scurt timp una din traditiile personale devenise sa mergem la alimentara sa ne cumparam ETI PUFI... ah si ce dezbateri pe drum... ce arome sa incercam de data asta...de ce a asta mai buna si nu cealalta... pentru ca apoi la intoarcere in prima jumatate a drumului sa fie liniste intre noi caci trebuia sa savuram ambrozia...
mmmmmmmmmmmmmmmmm

ah ce vremuri
ETI PUFI made my day...:)
PS: recunosc...sunt un om slab... mi-am luat 5 si le-am ras pe toate pana acasa :))