un comment

Astazi am citit un post al unei drage prietene, care m-a lasat putin in aer si m-am apucat sa ii scriu un comment, dupa care mi-am dat seama ca suna putin rautacios, si departe de mine intentia...asa ca am decis sa public raspunsul pe blogul meu, ca sa nu il vada toti cititorii ei si totusi poate o sa imi raspunda aici la intrebare...
http://ronettex.livejournal.com/7556.html

Post-ul asta liber…sau mai putin merita dupa parerea mea un raspuns elaborat pentru ca m-ai derutat putin si pt ca am avut impresia dupa ce am terminat de citit postul ca te contrazici intr-o oarecare masura.
Incep prin a iti pune cateva intrebari:
1.tii un jurnal?
2.cum ar fi sa vada lumea toata care e adevarata viata (pe bune adevarata) a lui ronette?
Din ce am citit mai sus vad raspunsul tau ca fiind :
Evident, castigul amintirilor astora e doar la mine.
Pai… daca blogurile nu sunt facute pentru a fi citite de ceilalti… de ce sa le mai scriem? De ce sa nu ne focusam atentia spre un creion si o foaie dintr-un caiet gros pe care sa il tinem sub perna si sa fie numai al nostru?
De ce sa nu iti iei laptopul in fata si sa incepi sa tastezi intr-o veselie intr-un document word cu titlul “secret” pe care sa il salvezi intr-un loc numai de tine stiut si sa il protejezi cu o parola?
De ce ai scrie un blog daca nu ti-ar placea ideea comentariilor?
Vezi tu? Aici se bat doua lucruri cap in cap:
1.esti destul de curajos sa scrii un adevarat jurnal online?
2.accepti faptul ca oricine iti va vedea scrierea si iti va observa eventuala greseala de ortografie (si te va acuza instant ca esti prost/ sau ca te-ai grabit) – ceea ce presupune sa nu iti verifici de 5 ori compunerea glorioasa inainte de a o publica? Si accepti ideea ca vei deveni usor comercial?
Ti-as spune in incheiere ca am citit multe bloguri personale… atat de personale incat deveneau lame(asa cum ziceai tu) la un mom dat– you just have to look for those. Cred ca pana la urma tine de curajul oamenilor de a publica – cinste lor caci eu de multe ori nu am curajul asta
Si in incheiere facem o impartire:
-oamenii care scriu jurnale online pe bune, chestii adevarate spontane si sincere – care pentru multi cititori sunt “extrem de lame”
-oamenii carora le place sa fie cititi si incearca sa isi faca articole interesante “Eu nu stiu de ce. Mi-ar placea un blog spontan si sincer, sa nu-mi dea impresia ca fiecare post e gandit de 5 ori in prealabil. Si nu stiu niciunul. Nici macar asta nu e asa.” – si care pentru unii cititori devin falsi

As spune ca in momentul in care devii un consumator de articole pe bloguri incepi sa iti dai seama ce e true si ce e fals.

Si pana la urma care e varianta optima pentru scriitorelul de blog din punctul tau de vedere? (raspunsul asta imi lipseste ca o concluzie a post-ului tau)

Cititorii sunt regii - ei te fac a fool or a genius ei te urca si te coboara in stari de spirit si emotii, ei sunt cei care impart cu tine fiecare link cu viata reala...