azi e o zi pufoasa

:)
desi afara ploua in continuu... exact genul ala de vreme londoneza...griiii...cu stropi mari, desi si reci, eu ma simt fff calda... eh poate o fi de la cafeaua pe care abia mi-am adus-o la birou...sau nu:)
sunt bine cu mine, sunt bine cu el, sunt bine cu voi:)
Caldura asta patrunde fix printre norii de sticla, printre valurile de un albastru inchis spre gri ale Tamisei, si urca pana la etajul 14 de sticla mata in care se oglindeste raul involburat, merge pe un coridor sherpuit si impecabil, un labirint de oameni concentrati si in acelasi timp senini...si ajunge direct la estul caldirii in coltul de extrema si ma izbeste dreeeeeeeeept in centru pieptului, pe mine :)
E bine aici, asta e senzatia pe care o am si sunt linistita si zambesc mai mult.
e bine sa stiu ca oriunde as fi, in oricare coltz al lumii asteia o sa gasesc intotdeauna oameni:) ...ca mine, ca tine (da..da... tu care citesti acum), oameni buni si frumosi care construiesc castelele de nisip spre cer, oameni sensibili care inteleg mai mult..oameni care o sa te inspire atunci cand ti-e dor si or sa te faca sa zambesti atunci cand colturile gurii tale au luat o forma convexa ( :( )... oameni care chiar daca sunt aproape sau incredibil de departe ii simti...Le simti respiratia in ceafa atunci cand ti-e frig:) si stii ca abia astepti sa mergi mai departe spre varful muntelui alaturi de ei.

Si uite cum o zi inchisa... cu cer sticlos... cu vant puternic care te rascoleste cu totul...pe dinafara... se trasforma in inimile noastre in cel mai cald paradis, cu raze blande de soare ce te gadila pe obraji...cu adieri timide de parfum...de viata...