Birmingham city :)

Birmingham weekend
I never thought that cities outside of London can be so different from the
Big City... well, my experience from last weekend in Birmingham proved
I was wrong.
Facts:
- 2 million people living in the "Venice of the north"
- among the students there only 2% are foreigners
- The city has more water channels than Amsterdam and Venice
- al 2 lEA oras ca marime din UK

And now my story begins...
Am ajuns in Birmingham vineri seara, destul de obosita dupa o zi de munca
si totusi cu inima stransa caci la TV se anuntasera arestari masive de
suspecti de terorism in cel de-al doilea oras ca marime din UK,
Ne-am intalnit cu multa lume in TC Pub care era un locshor stil irlandez
in care efectiv m-am simtit ca in filmele de gen.
Lumea bea multa bere la draught si veselia era asa de mare incat cu totii
dansau. Era a theme party si anume majoritatea tineretului era imbracat in
uniforme scolare... camasi albe, cravate, fuste destul de scurte...:)

Ne-am integrat destul de repede in peisaj caci mie atmosfera imi spunea
un lucru destul de clar... Club A:). E o senzatie tare faina sa fii in tara gan-
daceilor Beatles, a pietrelor rotitoare si a pistoalelor ( tema de gandire pentru
copywriteri – cum se traduce appropriately Sex pistols?:) ) si sa vezi o multime
vesela tare care fredoneaza cantecele vechi si noi... care nu au sa moara...
yesterday...
Slip inside the eye of your mind Don't you know you might find A better place to play ...
Ah...ce frumos... si am continuat cu regina... don't stop me now... I'm
having such a good time...I'm having a blast...
Si toot asa... pana s-a inchis pub-ul ce respira studentie... apoi ne-am luat
cu mic cu mare rucsacii in spinare si am plecat spre casa cu nr 179, cu
o usa mare si albastra, din Sally oak... cartierul cu cea mai multa viata
din Birmingham.
Aici mergi pe stradute luuuungi...extrem de lungi, ticsite pe o parte si alta cu
un shiruri parca mai lungi decat stradutele in sine, de case lipite unele de
altele.
Astfel de case se numesc back to backs si erau populare in perioada
Industrializarii masive din UK (1830 – 1920...).
Intr-un asha cuibushor de nebunii stau pana la 5 studenti, fiecare cu camera
sa, cu bucatarie, living si baie la comun.
Tipa la care am stat, Anne, are vreo 21 de ani, si e studenta la economie la
Birmingham University si e de 2 ani in orasul asta. Provine dintr-o umbra
de orasel din apropierea Londrei si e tare zambareata... uneori ma sperie prin
faptul ca nu imi dau seama exact daca are emotii ca stam la ea sau pur si
simplu rasul nervos e o trasatura caracteristica...
Intr-o camera micutza cu un pat, birou, sifonier si cateva rafturi, adica in
cateva cuvinte exact ce ai nevoie, ne-am intins frante de oboseala eu si Elin,
o tipa blonda cu trasaturi aspre si totusi foarte frumoase... suedeza 100%...
Noaptea nu se anunta prea lunga caci a doua zi incepand de la ora 9 aveam
program de hoinarit prin oras asa ca ne-am grabit sa adormim afundate in
sacii mari si pufosi...Ce-i drept...un frig mai mare decat in noaptea cu pricina
nu am mai tras de cand am ajuns in UK... :)
Dimineata jumatate amortita m-am trezit cu o aroma de ceai specific zonei
(cica) :), invartit pe la nas de tanara Anne... v-am spus ca era emotionata sa
ne aiba la ea caci ne-a pregatit si micul dejun si ne-a tratat regeste :)


Pe la 9:30 eram in centru gata sa reintregim grupul vesel.. eram dinnou asa cum ne place: un peisaj international format din: Romania, UK, Germania, Brazilia, Polonia, Cehia, Venezuela, Turcia, Ungaria, Tunisia, Cambogia, Africa de Sud, Suedia, Olanda, India...
Tot programul a fost organizat de membrii AIESEC din Birmingham care vroiau sa ne dea o aroma cat mai autentica a orasului...
Asadar, am mers pe malul apei care strabatea orasul, am trecut podulete si am ramas efectiv masca sa vedem cat de bine e imbinat stilul modernist cu cel clasic inauntrul unui oras cu multa istorie...
Birmingham era cel mai important centru industrial din UK, aici prelucrandu-se in mare parte fierul.
O parte foarte interesanta a zilei a fost vizita la back to backs museum care era practic o calatorie in timp, intr-un sir de case lipite, reconstruite perfect in asa fel incat sa iti dea o aroma deosebita a vremurilor respective. Politica in interiorul acestui muzeu era "hands on", adica ghidul te incuraja sa atingi obiectele din casa pentru a simti cat mai bine stilul de viata...

Si uite asa... am stat la masa cu iz de duminica in care se citeste din cartea sfanta , cu candelabrul cu 7 brate luminandu-ne chipurile... in anul 1830 intr-o familie de evrei, cu vreo 5 copii si un chirias, in care tatal era ceasonicar desi spatiul din casa era mic, familia a primit si chiriasul ca sa mai scoata un ban, acesta statea in camera baietilor in care spatiul personal era delimitat de o copertina intr-o camera in care abia aveai loc sa pasesti... dupa experienta evreiasca am ajuns in 1860 la vecinii de langa, care erau britanici si el era un mester iscusit ce producea ochii de sticla...atat pentru oameni cat si pentru animalele imapaiate... sa nu va mire meseria acestuia, caci la vremea respectiva, din cauza conditiilor subrede de munca si lipsei de masuri de precautie, era des intalnita situatia in care un individ isi pierdea un ochi si trebuia sa apeleze la un astfel de mester... familia asta avea o poveste mai trista si anume din cele 2 fete si 3 baieti, una dintre fete a trebuit sa plece de acasa din cauza lipsei de spatiu si cum la vremea respectiva fetele din familii de muncitori nu primeau educatie, tanara a ajuns house maid ceea ce era foarte comun... remanca ghidului a fost ca macar asa a ajuns intr-un loc in care avea ce sa manance... cealalta fata a familiei, dupa traditie a ramas in casa sa isi ajute mama. Din cauza vremurilor tulburi, mama a murit la scurta vreme de TBC dupa care capul familiei s-a recasatorit cu o vaduva care insa nici ea nu a avut parte de viata prea lunga, gasindu-si sfarsitul din aceeasi cauza... se pare ca in interiorul acestei case minuscule, cu cca 8 suflete traind sub un acoperis a ramas virusul. Bizar
Si in acelasi timp cu noroc a fost faptul ca nici un alt membru al familiei nu a preluat virusul desi in camera cu muribunda au trait 3 alti oameni...
am trecut si de 1860 cu povestile lui si am ajuns prin 1920 acasa la un burlac bogat care insa niciodata nu a facut uz de pozitia sa si prin afacerea mostenire de familie a cautat sa ajute cat mai multi oameni... dupa al 2 lea razboi mondial insa afacerea a inceput sa scartaie si nu pentru ca nu ar fi fost bine condusa ci din cauza vremurilor precare, dl. James a ajuns sa isi plateasca muncitorii din propriul buzunar pentru a le pastra slujbele...si asta pana in momentul in care toate resursele s-au epuizat si a trebuit sa renunte la afacere... eroul casei asteia mici... dezordonate... cu vizibile influente masculine ... trasaturi dure si culori inchise... si-a gasit sfarsitul intr-un loc deloc prietenos dar specific oamenilor in pozitia sa, la vremea respectiva...
Dl. James a ajuns intr-o casa de batrani in care trebuia sa munceasca din greu pentru a isi castiga dreptul de a locui acolo... inchipuiti-va un loc in care batranii inainte de a muri nu erau menajati ci dinpotriva erau munciti pana la ultima farama de energie...
dupa ce turul prin cele 3 case s-a terminat ma simteam incredibil.. efectiv am simtit cum era pe atunci...

Acest muzeu mi se pare o idee geniala si ma gandeam deja cum ar fi in romania o poveste de genul asta... la istoria noastra zbuciumata... as plange , as juca si as simti cum mi se inrosesc obrajii de mandrie intr-un asemenea muzeu.
Poate ca si din cauza firii boeme a locului am ramas cu asa un gust placut dar definitiv si irevocabil asta a fost unul din highlights-urile weekend-ului.
Seara am mers la un local cu live band si am chitzait cat ne-au tinut plamanii pana pe la vreo 3 ca a doua zi...matinali cum ne sade bine sa merem sa vizitam si o rezevatie naturala...
am vazut multe din venetia nordului insa am inteles ca mai e inca pe atat de vazut asa ca imi rezerv timp in calendar sa mai dau o raita...
cheers mates!