pixeli de start

azi mi-e cald si mi-e frig
azi mi-e frig iar...
azi miros a cartofi prajiti!
si iar stau in varful patului...
azi vreau sa vad o piesa de teatru romaneasca... si citesc blogul catincai si imi imaginez dialoguri intre personaje care mai de care mai complicate si mai inzorzonate cu sentimente si idei bizare...
asa mi se pare ca e si viata mea...
viata mea e un zambet de fata, cu dintii albi si frumosi
viata mea e inzorzonata de ideile mele... complexe...fixe...fitze...
azi sunt alba si maine sunt neagra... si azi ma joc o piesa si maine alta...
eu sunt un actor care isi iubeste publicul.. pentru ei joc in fiecare secunda...ei sunt esenta mea...
cand publicul ma iubeste, rolul meu e de vis... cand nu mai am spectatori ma intristez si incerc sa nascocesc ceva nou..
viata mea se reinventeaza constant... simtirile sunt improspatate si amplificate...
dar viata mea nu e mereu stabila si asta nu ma face sa ma bucur pe deplin de succesul pieselor si reprezentatiilor.
sunt ok... nu va ingrijorati... publicul meu ma iubeste... maine ne punem peruca cu carliontzi roshiatici, bluzonul rococo si incepem povestea...
visam si mai mult si le spunem celor din jur de vise, daca ploua vedem soare si daca lumea e trista facem o tumba, doua... cadem in fund si ii facem pana la urma sa rada...
viata mea e ca o piesa la casandra, la care ajungi pe un drum cu pietre si balti ici-colo... actorii sunt noi, mai uita un cuvant...doua...improvizeaza...se inrosesc, se mai si balbaie dar au foc in priviri...dar sunt pasionali pana la ultima replica...asa pentru ca e prima lor piesa..
viata mea o sa fie mereu o prima piesa... cu decoruri noi si trac, cu inghitit in sec si priviri pe furisi de dupa cortina... cu descoperiri si inventii.. nu pot sa o fac altfel
ce sa fac?
iubesc inceputurile...


pentru inceputuri!