oameni si fluturi

We're moving!!!

2007-09-05T23:39:00.000+03:00

ne gasiti aici:
http://www.blog.oamenisifluturi.net/

pace!:D

bruxelles

2007-08-25T00:24:00.001+03:00

here I come ;)

noi2

2007-08-23T00:19:00.000+03:00

"Clipul zilei": Spies

2007-08-22T18:15:00.000+03:00

un mic travelogue...

2007-08-21T00:55:00.000+03:00

Croatia seamana destul de mult cu Romania... are toate formele de relief desi muntii lor sunt mai joshi decat ai nostrii...
Am avut un caietzel la mine si am notat primele impresii ...astea dupa ce am trecut printr-o groaza de peripetii cu biletul de avion si fuga la autobuz... am gasit 2 minutele printre chitzaieli si ras pe parcursul unui drum de 6 ore sa scriem prime impresii..
citez:
"09.08.2007
- case nefinisate
- terenuri cu semne de pericol de moarte, teren minat
- soferi de autobuz fix ca in Romania
- 90% din populatie fumeaza :))
- peisajul contine culori nesaturate
- teren arid
- Zagreb seamana mult cu Bucuresti
- preturi destul de mari
- in general lumea vorbeste engleza\ soferii de autobuz
- par castaniu si ochi caprui
- punctuali"

hehe
dupa 10 zile in care am alergat pe insule, ne-am plimbat cu scutere in orase aglomerate, am facut scufundari si ne-am uitat la pesti si arici de mare (unii dintre noi s-au ales si cu intepaturi), dupa ce am ramas masca vazand unul din parcurile nationale cu niste culori absolut geniale...
parerile s-au modificat putin...

Desi destul de multe zone din Croatia se "refac" in urma razboiului, si intr-adevar se mai pot vedea ici colo semne cu "pericol de moarte" tptusi tara are o groaza de lucruri de oferit pentru exploratorii entuziashti ;)
Recomandari:
- nu uitati lonely planet-ul acasa
- nu cumparati bilete decat din autobuz
- pregatiti-va sa platiti separat pentru bagaje
- nu uitati sa cumparati papuci de innot si ochelari cu tub (tarmul si fundul marii sunt destul de pietroase)
- feriti-va de aricii de mare!!!! (pe mine m-a intepat unul hehehehe)
- crema de protectie puternica (soarele cam arde)
- aparatul de foto - musai!!!

Noi am avut tabara de baza intr-un orasel medieval (Trogir)- genial, si am facut excursii in imprejurimi... sunt atat de multe locuri de vazut incat o sapatamana nu e indeajuns avand in vedere ca tara este destul de intinsa.
Gata cu travelogue-ul pe ziua de azi...
Va mai scriu!... acum ma asteapta o ciorbitza calda
mmmm

libertate frate!

2007-08-08T18:32:00.000+03:00

ok... din ciclul "are we there yet??"...
mai sunt oficial 89 de minute si o sterg din banca...
Imi ia 60 de minute sa ajung acasa, trag o raita prin magazinul de langa pentru ultimele detalii si ajung in apartament.
Bagajele...
Nefacute...evident :)
Las'.. avem o seara intreaga si o noapte la dispozitie !
In fine...
La ora 11 fix pe data de 9 august exact
cu o floare in par
un aparat la gat
o palarie de paie si papuci
si...si... si... zburaaaaam

hellooooooo freedom!
hellllloooooo sunshine!!
heellllloooooo my beautiful blue sea!

ne auzim!
hihi
alm

Genial ritmul asta...

2007-08-06T16:04:00.000+03:00

the original...

2007-08-06T15:55:00.000+03:00

a ajuns!

2007-08-04T00:16:00.000+03:00

bravo alex!!
climbin mountains outside is climbing mountains inside!
genial...

ne pregatim de vacantza...

2007-07-31T00:46:00.000+03:00

in weekend am stat asa in chillax mood cu niste prieteni dragi...hehe reintroducing the wide lens
stimabilul - dl Snow

mr. done

senor carlos :))

subsemnata

eser bey :))

maxim

2007-07-27T18:47:00.000+03:00

Azi e o zi lenesha de vineri… e atat de lenesha incat de dimineatza cand mi s-au desprins genele una de langa am vazut norishori de hartie si le-am lipit repede la loc (inca 5 minute…)…
La 8 fix am zbughit-o spre baie- dulap-baie-un pup lui Dan-usha si fugi!!!! (run forest- run)
Cred ca deja incepe sa fie un lait motiv fuga asta dupa tren, dar se intampla in fiecare zi, e funny uneori si enervant cand ratez trenul… dar cand il ai atat de aproape de casa de fiecare data amani pana in utlima clipa plecarea… si o ratezi cele mai multe ori
Acum am sa inchei cu statisticile feroviare…si va duc spre o lume pe undeva pe un deal cu maci si iarba verde cu un cer incredibil de albastru si 2 biserici din piatra de rau…
E defapt o poza pe care am vazut-o astazi undeva intr-un ziar in timp ce eram in metrou,.. era facuta in Georgia… dar pe mine nu ma ducea cu gandul acolo ci la Valea Ariesului…
De mica am fost obisnuita de ai mei parinti cu calatoriile… mergeam in fiecare weekend la plimbari, drumetii scurte dar zile pline de peripetii… in vacanta de vara incarcam Dacia pana la refuz si plecam la tururi prin Tara… Moldova…Maramures…Ardeal…
Partea interesanta e ca din toate calatoriile astea imi amintesc imagini cheie, mirosuri si senzatii nu neaparat tot contextul si le am atat de vii intiparite intr-un coltz undeva incat ma trece un fior de fiecare data cand le revad…
APUSENI – Valea Ariesului
Un rau involburat…tocmai plouase…era miez de zi
Verde copleshitor de crud se intzesa in jurul raului si pe dealurile care ne inconjurau…
Drumul avea o culoare crem cu licariri de balti proaspete brodate cu pietrish de cale forestiera… neatinsa de civilizatie… curata si linistita ca oamenii pe care ii vedeam destul de rar mergand alene, uzi de la ploaie dar mandrii ca brazii…
Fum de la un foc stins de vijelie venind dinspre o casa…in jurul lui garduri de lemn ud si batran ca si locurile…cateva case.. nu multe 2-3 rasfirate pe langa rau…
Miros de ploaie de vara…puternica…cu stropi uriasi si calzi care te izbesc pe fatza…te fac sa zambesti si sa te infiori in acelasi timp… plante aplecate de greutatea picaturilor
Era caldura aia a pamantului ars de soare care dupa ploaie se ridica aproape de obraji si ti-I inroseste… si apoi vine un vuiet nebun de munte si iti ridica parul in cap…
Masina noastra, albastra… un drum in stanga si mai prost decat cel pe care circulasem pana sa inceapa ploaia… un semn arata “Pestera 15 km”.. si mama ingrijorandu-se ca raul o sa iasa din matca…

Am avut un click in momentele alea.. nu stiu… am stari maxime uneori, ma copleseste momentul..culoarea..si nu pot face nimic decat sa contemplu… sa tac intr-o betie de ganduri…
M-a marcat pur si simplu…
E ca in zilele alea in care ma intreaba cineva despre tara mea si ma inunda o caldura incredibila si zambesc… “e foarte tare…”
Acum incep sa descopar pas cu pas… cat de simply surprising e Romania noastra…si incerc sa ii fac si pe altii sa vada asta.. ;)

Clipu' zilei...

2007-07-27T16:42:00.000+03:00

Clipul zilei... care mie-mi induce o stare de depresie.

cioc...cioc...

2007-07-25T00:44:00.000+03:00

Oare asa sa fie?...
O cladire albastra inalta de vreo10 etaje, cu o coloana galbena in partea dreapta, o cladire de birouri care obisnuia sa fie o biserica demult.. eu nu stiu cum era…nu eram aici …atunci… candva…
Masini… masini colorate cu stopuri roshii si portocalii… o autostrada a gandurilor rapide cu zeci de cai putere…care alearga inaintea acelor de ceasornic…
Felinare…felinare cu miros de iasomie pe care uneori il simt si alteori nu…
Cum miroase iasomia pentru tine?
Si iar ajung la mare…de ce e acest subiect unul inepuizabil in imaginatia din coltul drept al mainii stangi?
Marea care te rupe in doua…care te face sa simti ca nu mai simti si sa resimti…nu am mai vazut-o de ceva timp..
De ce marea se leaga indistructibil de Vama? De ce acolo marea are o alta culoare si un alt gust?..
O bicileta pictata cu vopsea imaculata pe asphalt care a luat-o la goana pe o carare ascunsa… alerg dupa ea… e mai rapida decat ,mine… dar nu ma copleseste… o fac din priviri in intunericul zgomotos… ma duce cu gandul departe …
Unde?
La mare silly… la marea cea mare cu cerul cel mare si valul cel mic… mic cat un pitic… cat lucruri marunte si se patrunde… se patrunde in mine si face orbire… in apele tulburi in care m-am visat intoarsa pe-o mie de fetze si revenind la mal cu o scoica talpa .
Talpa imi sangereaza si vad o picatura verde care iese la iveala..poate ca nu sangereaza si doar se scurge vopseaua cu care m-am pictat azi de dimineatza cand am vrut sa fiu o frunza cu roua.
Cine mai sunt?
Nu stiu… ca ma transform …si ma confund…si ma afund si revin…
Revin…
Ma mai stii?
Sunt eu… ne-am cunoscut acum o vara, cand era asa de cald incat simteam cum curg apele pe noi si radeam aiurea in tramvaie pictate cu alb si galben ca toropeala aia…
Iti amintesti acum?
Stateam pe randul 2 in amfiteatrul I din Bastiliei, ca ma ridicase profu; in picioare si ma chemase in primele banci…eu nu vroiam sa plec.. dar tu m-ai lasat.
Iti suna cunoscut?
Hai ca iti mai zic…
Sunt eu… piticul de pe umarul drept care iti stergea lacrima cand imi povesteai despre iubirea ta pierduta in detalii frumos pictate pe un perete negru… plangeam si eu cu tine…
Mai stii?
Era miros de betishoare de santal pe care le aprindeam cand ne uitam la stele si auzeam muzica beata de emotii si universuri paralele cu lumi imposibile si drumuri necunoscute pe care ne aventuram in noaptea absoluta cu taceri haotice si haluciogene…
Da..da… noi … noi eram in lumea mare si mica intr-o boaba de cafea cu miros de carte din anticariatul de la Universitatii,,, Cu mine beai Berea aia Ursus la pahar de plastic…
Da…
Eu sunt…
Uf…
Credeam ca m-ai uitat…
eu mai uit uneori de mine… macar tu sa ma tii minte…

the six blind men and an elephant

2007-07-23T18:30:00.000+03:00

Pentru ca de multe ori in munca noastra devenim extrem de plastici...si buni moralishti...hihi
Azi impreuna cu seniorul cu care lucrez am ajuns la concluzia ca multe din proiectele globale sunt atat de asemanatoare cu povestea asta...
:)

John Godfrey Saxe's ( 1816-1887) version of the famous Indian legend,

It was six men of Indostan,
To learning much inclined,
Who went to see the Elephant
(Though all of them were blind),
That each by observation
Might satisfy his mind.

The First approach'd the Elephant,
And happening to fall
Against his broad and sturdy side,
At once began to bawl:
"God bless me! but the Elephant
Is very like a wall!"

The Second, feeling of the tusk,
Cried, -"Ho! what have we here
So very round and smooth and sharp?
To me 'tis mighty clear,
This wonder of an Elephant
Is very like a spear!"

The Third approach'd the animal,
And happening to take
The squirming trunk within his hands,
Thus boldly up and spake:
"I see," -quoth he- "the Elephant
Is very like a snake!"

The Fourth reached out an eager hand,
And felt about the knee:
"What most this wondrous beast is like
Is mighty plain," -quoth he,-
"'Tis clear enough the Elephant
Is very like a tree!"

The Fifth, who chanced to touch the ear,
Said- "E'en the blindest man
Can tell what this resembles most;
Deny the fact who can,
This marvel of an Elephant
Is very like a fan!"

The Sixth no sooner had begun
About the beast to grope,
Then, seizing on the swinging tail
That fell within his scope,
"I see," -quoth he,- "the Elephant
Is very like a rope!"

And so these men of Indostan
Disputed loud and long,
Each in his own opinion
Exceeding stiff and strong,
Though each was partly in the right,
And all were in the wrong!

MORAL,

So, oft in theologic wars
The disputants, I ween,
Rail on in utter ignorance
Of what each other mean;
And prate about an Elephant
Not one of them has seen!

Suna cunoscut?

guess what?

2007-07-20T12:45:00.001+03:00

Because youuuu’re gorgeous….
I’d do anything for you…because you’re gorgeous!…

Nu imi vine sa cred… astazi cand m-am trezit afara burnitza…ceatza… gri… brrrr… uraaaattt…
mi-am luat avant pionieresc pe usha dupa ce m-am infofolit din cap pana in picioare si am plecat depresata spre gara…fleoshc…fleoshc….fleoshc…
Este “vara” de ceva timp insa nu cred ca am iesit in vreo zi din casa fara sa imi iau si geaca la mine…
Si iata-ma in micul meu cubicle pe care l-am colorat cu poze, refuzand sa imi mai arunc privirea pe fereastra… cu radio guerilla in casti… si supradoza de muzica si amintiri in minte…
Hah imagine me … dau din gard in gard cu emotiile astea…acum rad cu gura pana la urechi, peste 2 min mai aud un anuntz la guerilla la vreun event fain si imi pica fatza… chit ca incerc sa ma abtin…se intampla sa ma mai uit afara pe fereastra si haha va imaginati reactia… ma mai uit pe peretii cublicle-ului si mai vad o fatza prietenoasa din vreo poza – ma mai incalzesc cu un zambet… si tooot asa…

Ne-am facut mari… acum cica rezistam la shocuri mentale din astea :o))…
Oare e vremea asta pentru ca azi e Sf. Ilie?
Hihi

PS…Cine merge la Delta music fest?

Clipu' zilei

2007-07-18T22:08:00.000+03:00

Mika - Grace Kelly lyrics

te astept ca pe painea calda...

2007-07-18T01:49:00.000+03:00

hehe
intotdeauna mi-am dorit sa folosesc expresia asta pe blog...:)
cert e ca tanarul Dan a fost pe meleaguri romanesti in ultimele 5 zile si e incredibil sa simiti un dor acut...asa o ploaie de melancolie semanata cu mirosuri, senzatii, emotii si o dorintza neasemuita de a-l vedea cat mai repede...
hihi
stia el ce stia Emi cu durerea dureros de dulce...

noi suntem romani....:(

2007-07-17T02:06:00.001+03:00

Astazi am avut parte de o peripetie tare interesanta...
totul a inceput pe la ora 20:00 cand eram in Picadilly Circus, mergeam sa ma vad cu o prietena... pana sa ajung la hotelul ei, trebuia sa traversez piata si sa ma orientez..(tot eram cu capul pe sus incercand sa dibui niste steaguri verzi care mi-ar fi indicat intrarea in hotel)...in fine...
Cum stateam linistita la stop, aud limba romana in jur... ma uit mai bine si vad un nene cam pe la 30 si de ani, intr-un tricou in dungi cu burta bine conturata care se tot invartea, m-am uitat spre el si dupa ce l-am studiat ma asteptam ca de undeva sa ii apara sotia, machiata grosolan si cu ceva aur la gat...cand colo nu a aparut sotia ci un alt prieten...de data asta ceva mai pestritz, inalt de vreo 1.80m cu un tricou lalai alb peste burti si cam necioplit... mi-am zis... eh... romani in vacantza... nimic nou...
Cum asteptam linistiti la stop observ ca cei 2 se impacienteaza...mai mult grosolanul in tricou alb "ba, uite-o ba..." facandu-ma ca nu inteleg ma asez tacticos intr-o pozitie in care sa pot studia mai bine scena...
Apare personajul numarul 3... care avea o figura de cocalar de-a binelea..cu shapca niche pusa in varful capului, si pantalonii de trening reidicati cat mai sus... mai ramanea sa isi ridice tricoul si sa se scarpine pe burta dupa dulcele stil clasic...
Ceva incepea sa miroasa bizar in toata povestea asta...
Asa ca, mic detectiv cum m-a facut mama mi-am implantat microfoanele in spatele lor casa aud cat mai bine (a se citi: mi-am ciulit urechile) si am stat la o distantza destul de apropiata ca sa pot vedea si actiunea...
Asadar ii observ pe cei 3 la stop cum se ingramadesc in spatele unei domnisoare care ii ocoleste discret si merge mai departe... "hai ba mai repede ca s-a dus pe partea cealalta" si ii zaresc pe cei 3 mushchetari cum grabesc pasul pana la urmatorul stop.
Eu... motz cocotz in spatele lor...
La al 3 lea stop ii aud "ba, fi atent acum merge hai mai repede" si cei trei se ingramadesc in spatele ei si o inconjoara... pentru o secunda mi-a fost teama ca vor sa o rapeasca sau cine stie ce grozavie are sa se intample asa ca am grabit si eu pasul... cand nu mi-a fost de mirare sa observ cum pampalaul inalt si burtos isi indreapta carnaciorii slinoshi direct spre posheta domnisoarei pe cand ceilalti o incurcau la mers...
Cand i-am vazut atacul perfid si nespalat mi s-au aprins toate beculetele de avarii si am inceput sa strig
"excuse me... excuse me!!!" si am alergat spre fata
"Ba...baga-mi-as p**a ne-a vazut asta"
"Ba asta ne-a vazut sa mor io"
Eu intr-o panica totala o opresc pe tanara si o intreb cat e ceasul, o vad super dezorientata - era o asiatica,toata un zambet si o naivitate de speriat... Ma fac ca nu inteleg ca sa prelungesc momentul... stau vreo 40 de secunde langa ea, timp in care imi aud romanasii injurand in jur. M-am gandit pentur o secunda sa ii spun ce se intampla dar am vazut ca nu prea le rupe cu engleza... se poticnise in a-mi spune cat este ceasul, iar eu ca sa mai trag de timp m-am prefacut ca nu inteleg si ma uit la mana ei sa vad cat este ora...
Stau absolut calma ca si cum nu inteleg nimic...
Tipa pleaca si eu ii tin paravan ca sa ia distanta...
Nu ma uit la cocalari pentru ca ii aud si mi-e indeajuns...
Ii simt impacientatzi...
Dumnezeule.. carnaciorii magadanului in alb erau pe jumatate introdusi in posheta domnisoarei pana sa se auda strigatele mele disperate din spate...
Acum nu mai aveti prada baietzi... nu v-a iesit!... imi spun...
incepuse sa imi tremure putin vocea si nu stiam exact ce am sa fac dar i-am vazut amatori si vlajgani prostalai asa ca nu aveau cum sa ma faca...
Am aplicat planul B... am intrat grabit in primul magazin si am inceput sa ma uit la suveniruri... cred ca am luat toate zdranganelele la rand... cocalarul cu shapca niche de implantase la iesire...
Nu avea cum sa ma prinda! in magazin mai erau oameni...si strada colcaia de turisti.
Astept 5 minute si ii vad cum pleaca... stiam ca hotelul unde trebuia sa ajung era la 2 minute si politia pe strada... in plus eu ma purtam ca si cum nu vazusem nimic.
Intr-adevar...se speriasera si plecasera... si eu fuga dupa politie...
Insa n-a fost chip sa intalnesc un politist in cele 2 minute de suspans a la James Bond pana la hotel...dupa ce m-am agitat vreo 20 de minute prin fata hotelului a venit prietena mea si am renuntat :(
In fine... poate ca am fost imprudenta...defapt da am fost...dar impasibila nu as putea fi.
Intamplarea a facut ca in cele 2 minute de strecurat spre hotel sa dau peste asiatica - i-am explicat ce s-a intamplat... mi-a fost jena dar am recunoscut :"I speak their language so I know what they were saying"... tipa nu stia ce sa creada...probabil ca sunt nebuna... cand a realizat toata faza mi-a multumit...
Bine ca s-a terminat asa...
Nenorociti ca astia ne fac noua tara de ras:(
sadly yours,
alm

Playing with light

2007-07-12T18:38:00.000+03:00

"This is not strobe, but it is some of the most creative use of off-camera lighting I have ever seen... They shoot still-camera time exposures of themselves drawing with flashlights, and animate the still frames to absolutely beautiful effect." (David)

Japonezii astia... sunt niste mieji (pika-pika).

Other links:
http://tochka.jp/pikapika/
http://onemansblog.com/2006/08/03/lightning-doodle-project-pika-pika-style/

UPDATE 20/07/07

cronica zilei:

2007-07-11T01:32:00.000+03:00

azi...
- am stat la work pana la 7 jum
- am mers la un training genial despre un program de voluntariat: Financialy speaking in care vreau sa ma implic
- am mai citit ceva...
- am lucrat la niste proiecte faine
- am realizat ca seful meu vrea sa ma dezvole pe mine ca si individ mai mult decat pe
mine in contextul organizatiei in care lucrez...
- am facut planuri de viitor
- am vorbit cu bunica mea la telefon
- am avut un debate interesant pe blogul ctr :)
- am mers la biliard cu dan,joe & bags - our lovely brit couple

azi a fost o zi buna...
a ta cum a fost?...

eti pufi...

2007-07-08T23:53:00.000+03:00

Nu stiu altii cum sunt.. dar eu cand ma gandesc la locul copilariei mele... parca imi salta si acum inima de bucurie ;)
Astazi am gasit intr-un magazin turcesc, undeva prin Nordul Londrei ...sunteti pregatiti?... oh da: ETI PUFI :))
Eu in copilarie aveam 2 prieteni buni la blocul 23 de pe Calea Bucuresti:) - Faouzi (jumatate libanez)care statea la aceeasi scara si etaj cu mine... si Cristinutza de la etajul 3.. noi trei eram nedespartiti... asa am ajuns la un moment dat sa devenim si frati de cruce...cu legaminte...juraminte si tot tacamul.
Cristinica era monitorizata permanent de bunica "Mama" (mentionez ca la bloc aveam 4 tipuri de bunici "mama"; "mami"; "mamiciu" si "mamina") care o striga toata ziua buna ziua de la geamul bucatariei si o corecta "nu sta acolo.. nu fa aia...treci imediat in casa..."

Pe langa biata Cristinica eu si Faouzi eram pui de lele caci mama lui avea mare incredere in mine si mama mea era indeauns de rationala sa ma lase sa cresc frumos...
Tin minte si acum momentul istoric... de mare emotie in care am fost lasati sa mergem impreuna la alimentara... drumul era lung ce-i drept... vreo 10 minute, pe o strada cu case multe si trotuare largi ;)
Dar noi reusisem... eram in al 9 lea cer...incepeam sa "ne facem mari"...
Asadar in scurt timp una din traditiile personale devenise sa mergem la alimentara sa ne cumparam ETI PUFI... ah si ce dezbateri pe drum... ce arome sa incercam de data asta...de ce a asta mai buna si nu cealalta... pentru ca apoi la intoarcere in prima jumatate a drumului sa fie liniste intre noi caci trebuia sa savuram ambrozia...
mmmmmmmmmmmmmmmmm

ah ce vremuri
ETI PUFI made my day...:)
PS: recunosc...sunt un om slab... mi-am luat 5 si le-am ras pe toate pana acasa :))

live earth

2007-07-07T23:48:00.000+03:00

zilele astea Londra geme a "Wimbledon" si acum "Live earth"...
Utimul este un eveniment global - o serie de concerte care promoveaza awareness asupra incalzirii globale...
Intre cantarile unor nume gen Red Hot..., Foo fighters, Chemical Broders, Madonna, Shakira, James Blunt... pe ecranele uriase apar "solutii"... filmulete.. faina organizarea...desi dupa parerea mea ar fi trebuit sa "lead by example" si sa faca mai multa economie de energie ;)

una peste alta... un proverb african spune ca...
tomorrow belongs to the people who prepare for it today

noi ce facem azi>?...

you must be the change you want to see in the world...
Mahatma Ghandi

ps: filmul asta l-am pus pentru ca imi place ideea din imagini si nu neaparat vocea madonnei ;)

melodia zilei :)

2007-07-06T00:07:00.000+03:00

povesti cu zmei si balauri...

2007-07-05T23:23:00.000+03:00

dupa 6 luni de lucru in invesment banking ajungi sa cunosti anumite tipologii de bANCHERI...

Azi am analizat la sange cateva personalitati spre sfarsitul unei shedintze obositor de aglomerate care a mai si durat 2 ore...
- se incepe in mare verva
- se repeta idei intr-un stil maretz... de fiecare data spuse prin alte cuvinte si alte tonalitati
- oamenii folosesc fix aceleasi cuvinte/ expresii ca sa desemneze ceea ce vor sa exprime: "my personal nirvana", "on my side of the world", "wearing 2 hats","that is brilliant" ...blablabla... totul are ceva de a face cu financial nirvana bulls**T... in u can imagine that :)))
- dupa ce si-au terminat speech-urile li se pare ca vocea lor suna destul de bine asa ca intrerup cat mai multi colegi, pentru a mai oracai putin...
- the boss is always "absolutely" right :))
- daca cineva inalt in grad vorbeshte... dai ca idiotul din cap si zici "da...da...da...da...da...da...(...)...da... you're absolutely right"
- cei din partea de corporate au impresia ca sunt niste zei :))
Nu ma intelegeti gresit... discutiile sunt de cele mai multe ori interesante... pentru ca oamenii astia vb si din experienta... nu numai din carti...
dar dupa 1 ora jum in care deja de 30 min lumea incepe sa vb aiurea si se repeta intr-un stil fantastic...incepi sa devii imun la zarva din jur...
in momente ca astea eu ma distrez cel mai tare...
:)))
mi se pare atunci... ca sunt intr-o gradina zoo... si ma gandesc ce fel de animale sunt in jurul meu...
azi in meeting room am avut:
- o morsa (un tip asa fff fluffy, care se tolaneshte pe toate scaunele pe care le prinde)
- un balaur cu clopotzei (o gagica size 0, cu o claie uriasa de par cretz prins undeva in varful caputul care isi incolacea degetele luuuungi in cretzofolini intr-un stil nervos si extreeeem de sec, asa ca in mom in care imi tragea o privire... incepeam sa ma intreb cat timp mai are pana ne linsheaza pe toti)
- o hiena (un tip care ranjea tamp si vroia sa dea replici amuzanto-inteligente...numai ca nu ii ieseau la fix...)
- un rechin (un turc care la un mom dat mai avea putin si dadea cu pumnul in masa... haha... mama lor de otomani)
si restul erau asa... shoparlet... sssssssss

atentie animale periculoase ar trebui sa scrie la intrarile in meeting rooms...
hatzzzzzzzzzz

si in incheiere - am sa copiez stilul unui starlet in ale blogingului si am sa postez poze care nu au absolut nici o legatura cu postul (sunt facut in COTSWEL - in the countryside weekendul trecut)

bufnitza asta era tare periculoasa... la vreo 15 cm inaltime era un mic terorist...

a quick thought

2007-07-05T01:36:00.000+03:00

se pare ca expresia favorita a oamenilor care graviteaza in jurul meu este "food for thought"
astazi am mers la un meeting cu tema social entrepreneurship hosted by Pionners of change in London (pioneersofchange.net).
POC par a fi o mana de tineri entuziashti care vor sa aiba un impact in lume...
bun...toate bune si frumoase, fluturei si fluffy stuff , ideea e ca unul din lucrurile cu care m-am intors de acolo au fost niste adrese de mail ale unor persoane care at a first view pareau a fi interesante...
i'll follow up on this one and check if my assumption is true or ...not

Am vorbit despre idei, despre potentiale proiecte si colaborari ceea ce a fost destul de incurajator.
M-a dezamagit in schimb faptul sa speakerii nu au fost relevantzi, ci mai multa esentza am gasit in discutii random cu oameni veniti acolo din pura curiozitate ...ca si mine.
ne-a fost introdus un joint venture de 7 NGOs care au primit un grant de 100MM lire pentru a finantza la randul lor tineri antreprenori...
Nu mi s-a parut a fi o substantza pentru ca reprezentantii entitatii de 100MM lire nu au dat exemple concrete si date despre proiectele pe care le-au finantat... in schimb ne-au inshirat niste povesti pufoase , repet - fara date si nume, despre oameni care au primit finantari pentru ideile lor.
Mi-ar placea la sf zilei sa intalnesc pana la urma un antreprenor social pe bune care sa aiba ceva clar in minte si nu doar idei despre "happy people"...
There is still hope, dupa cum spuneam caci am sa contactez 2 tipe care mi-au parut faine, dintre care una are propria ei firma care vrea sa se axeze pe emisiile de carbon.
Business idea este de a promova carbon footprint "friendly" products, in detrimentul celora care au un impact negativ asupra mediului.
Tipa este la inceput asa ca momentan e la stadiul de "o idee frumoasa pe hartie" si cauta entuziasti caRE vor sa se implice/ sa dea idei/ sa faca ceva concret...
Daca sunteti interesati - give me a buzz si va dau contactele ei.

A 2 a persoana interesanta - Julia, a british girl care lucreaza in research pe social entities in UK ... de la ea am sa incerc sa iau niste informatie relevanta hehe "food for thought" cum ne place sa ii spunem- si daca gasesc ceva util am sa share-uiesc cu voi...

Seara frumoasa de pe frontul de vest...

PS: azi nu a plouat asa mult - yuhuu progresam
;)

incepe sa sune clisheistic dar...iar...

2007-07-03T13:27:00.001+03:00

Lucrez…
Si muzica suna… aiurea…in aerul care sta compresat in capul meu…
Stau la masa asta de o saptamana… proiectele se aduna… poate am sa fac o gluma…
Tu esti din ce in ce mai frumoasa…mie chiar imi pasa… nici o fata nu mai este grasaaaa…iar mie chiar imi pasa…
Dau 2 beri goale pt una plina…
:)
cine se combina? La la la se aude … se aude… la mine in cap…
Poate am sa scriu in ppt in loc de revenue – beer si la supply chain sa ma gandesc direct la retzelele din vama… de corturi cu miros de apa sarata si alge …mii de alge care iti raman in cap , in slip si in priviri verzi
Hehe
Cine a zis ca vama nu e si la etajul 14 in canary warf la mail drop 14-55? :o))
Cheers

Farse... miez ;)

2007-06-28T15:00:00.000+03:00

http://www.trilulilu.ro/cauta/maria

ploua...ploua...babele se oua...

2007-06-28T00:22:00.001+03:00

de vreo sapt... si e innorat...azi au fost 12 grade... cand ploaie mocaneasca, cand nori, cand torentiala.... cand o raza timida de soare...
si uite ca fac ce fac si ajung sa conversez despre vreme...ca deh de 6 luni se tot vb de ea :))

si se zice ca pe o vreme ca asta poti face 2 lucruri:
poti numara bani... sau poti sa faci copii...
noi facem ce stim mai bine.................................................................................................................................................................................................................................................................................
poze
din ciclul...
casutza noastra... cuibushor de nebunii
prezentam colectia
ca la noi - la nimenea :)

La multi ani!!!

2007-06-23T17:20:00.000+03:00

tigari cu miros de vin roze!

2007-06-21T01:41:00.000+03:00

as fuma acum o tigara langa paharul cu picior cu vin roze...
...
una peste alta...
...am prins leapsha Oanei si m-am gandit sa va zic...cum gasiti blogul asta la un search pe google...
am ales unele dintre cele mai caraghioase si bizare expresii : 5 la numar (dupa cum era regula)
1.Fluturi si jam session

2.am innebunit cu totul

3.bas tribal de foc incins

4.cai verzi pe pereti cu oameni cu tot

5.demetza totala

bau
predau stafeta
rocks si prue!
sunteti pe faza?

scrie-ti 5 expresii ciudato-amuzante dupa care apar blogurile voastre pe google
cheers

UPDATE (26/06/2007) - top keywords used to find this blog
1. dan talpau
2. oameni si fluturi
3. fluturi
4. mancaruri rusesti
5. paginiweb
6. imagini q fluturi
7. ursul la gura diham
8. nico.nomadlife
9. step up muzicieni
10. rochite hippie hippie shake

him and her

2007-06-20T01:47:00.000+03:00

she's russian, he's british... and they are a good match
they are one of our couple friends
:)
introducing nick and julia

ingerul pazitor

2007-06-19T19:45:00.000+03:00

Se spune ca prostii si betivii au un inger pazitor…
Se pare ca eu azi (sau cine mai stie) am facut parte din categoria 1…
Si anume azi ingerica asta pazitor al meu m-a aparat sa nu ma fac cu totul de ras in intreaga banca:o)))
Imediat va spun si de ce..
Dimineata am pornit-o in verva (ca de obicei – alergand dupa tren)… pentru ca era trenul de 8:03 evidement ca nu am prins loc jos asa ca mi-am luat pozitia de sardea afumata bine (de somn) si mi-am pus in fata ochilor bulbucati una bucata revista (noroc cu revista ca era interesanta altminteri cum stateam eu sprijinita pe ushile care se deschideau periodic in statii tare mi-e ca m-as fi trezit la una din ele direct in gap in loc sa “mind the gap”)
Dupa 33 de minute de zgaltzaiala palpitanta si sport extrem de tinut revista jumatate pe umarul domnului din fatza / stanga (precizez) si celalata in capul domnisoarei crete fata/dreapta (care s-a urcat la un mom dat si mi-a ocupat pretiosul loc la usha)… dupa cele 33 de minute de pozitii gratioase (intr-un picior/ pe calcai, o mana in sus elegant) ajungem intr-un final apoteotic in gara Waterloo.
De aici incepe distractia numarul 2 – operatiunea schimbat in mers/ sarit peste tinerii care stau de obicei toalniti pe jos, ferit capul de izbituri in personae care merg cu viteza neregulamentara alergand dupa trenuri, alergat pe 3 bucati scari rulante care te coboara indeajuns cat sa ti se infunde urechile…scos abonament/bagat abonament... dupa acest traseu 4x4 garduri ajung victorioasa la statia de metrou in fix 3 minute – record personal (multumesc/multumesc)
Daca oamenii nu ar respecta aici – pe stanga se urca/ pe dreapta se sta – regula de baza la scarile rulante – cred ca as imbatrani asteptand sa cobor …
Povestea continua cu “the next train to Stratford will be arriving in 2 minutes/ passengers are asked to move right inside the carriages/ please move inside the carriages/ the train is ready to depart”
Cred ca metroul il pot asemana cu un mare borcan cu muraturi asortate – toate culorile pamantului se zgribulesc cat mai efficient ca sa move right inside the carriages – pentru ca e permanent plin peronul si desi trenurile vin la 1-2 min there’s neeeever room inside…
Eh… ce sa zic – te calesti – in metrou am invatat eu tactica cu revista sustinuta / 1 umar si un cap

Dupa 15 minute de extaz ajung victorioasa la 9:02 in lift… packed si el evident – caci lumea aici vine la 9 sau mai devreme…
Pfiuuu – apa, niste alune, si am ajuns la scaunul comod care imi permite sa ma relaxez pretz de cateva clipe – dar cateva clipe nu mai mult!!!
Vine prezentarea/ meetingul/ prezentarea 2… repede repede!!!!
Aaaaaaaaaa
La 12:30 fug la pranz - Julia, Carlos si Dilek ma asteapta – rontaim fericiti in cantina si revenim in fix o ora…
Urmeaza vesnicul ciclu meeting/prezentare/telefoane/mailuri…uuuu

Si… si… si… aici intervine si ingerul pazitor…
Dupa cum ati vazut mai sus- nu as putea afirma ca am avut cea mai linistita day ever… nu chiar…dar in acelasi timp nici una neobisnuita...asta daca nu ar fi fost cu...
...descoperirea despre care vorbeam in primele randuri…
Asadar intr-una din numeroasele incursiuni ale mele catre the rest room ce credeti ca am descoperit… (la ora 17:00)
Ca toata ziua – in tren – in cantina – in meetinguri – la birou…. Am avut camasa pe dos!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Si nimeni--- dar nimeni!!! Nu mi-a zis….
Of viatza!
Nu-mi ramane decat sa sper ca ingerul pazitor a facut o fapta buna si toti cei cu care am interactionat azi nu au observat… (right...)
Hmmm
Simteam eu ca imi sta gulerul o idee ridicat

Offfffffffffffffff viatza!

pentru ca irlanda m-a ushor marcat...

2007-06-17T22:34:00.001+03:00

here goes ireland part 4 :)
ale lui :)

ale mele :P

ireland part 3

2007-06-13T02:30:00.001+03:00

o zi somnoroasa

2007-06-12T18:59:00.001+03:00

Hehe
Azi am innebunit cu totul… stau de vreo 15 minute in fata unei foi a4 dictando si desenez floricele… mai intai m-am gandit sa fac una… brusc stiloul mi-a zburat din mana si m-am trezit cum am umplut o pagina pe undeva pe la 1/3 de jos si shirul meu de floricele a urcat pana la inceputul paginii unde scrie mare “tasks - continued”… hehe uite cum isi rezolva madame task-urile… le bagam niste floricele si gata…parfumelu!

Cred ca se trage de la radio guerilla pe care il am in casti de pe net.
E bine asaa cu flori si pace si muzica :)
Lipseste marea

azi mi-am dat seama...

2007-06-12T18:17:00.000+03:00

Azi mi-am dat seama de ce nu-mi mai place sa scriu pe blog. Da' nu va zic de ce.
Tot azi mi-am luat o cola la doza, pe care am baut-o de mai bine de 3 ore. Inca o mai ridic din cand in cand si o scutur in speranta ca poate mai pica ceva. Sper sa-mi pice pe limba ci nu pe camasa. O sa-mi para rau daca ma patez. Asa sunt eu. Ba nu sunt asa. Ba... ma mai gandesc, da' nu promit ca ma voi decide azi. Si nici maine. Ieri nu mi-am luat cola. Ieri nu mi-am luat nimic. Ba mi-am luat. O palma dupa ceafa... de la viata. V-am pacalit. Sa nu ma credeti. Ma duc... ca o dau in diverse. Ma duc... da' nu va zic unde.

pixeli de start

2007-06-12T02:00:00.000+03:00

azi mi-e cald si mi-e frig
azi mi-e frig iar...
azi miros a cartofi prajiti!
si iar stau in varful patului...
azi vreau sa vad o piesa de teatru romaneasca... si citesc blogul catincai si imi imaginez dialoguri intre personaje care mai de care mai complicate si mai inzorzonate cu sentimente si idei bizare...
asa mi se pare ca e si viata mea...
viata mea e un zambet de fata, cu dintii albi si frumosi
viata mea e inzorzonata de ideile mele... complexe...fixe...fitze...
azi sunt alba si maine sunt neagra... si azi ma joc o piesa si maine alta...
eu sunt un actor care isi iubeste publicul.. pentru ei joc in fiecare secunda...ei sunt esenta mea...
cand publicul ma iubeste, rolul meu e de vis... cand nu mai am spectatori ma intristez si incerc sa nascocesc ceva nou..
viata mea se reinventeaza constant... simtirile sunt improspatate si amplificate...
dar viata mea nu e mereu stabila si asta nu ma face sa ma bucur pe deplin de succesul pieselor si reprezentatiilor.
sunt ok... nu va ingrijorati... publicul meu ma iubeste... maine ne punem peruca cu carliontzi roshiatici, bluzonul rococo si incepem povestea...
visam si mai mult si le spunem celor din jur de vise, daca ploua vedem soare si daca lumea e trista facem o tumba, doua... cadem in fund si ii facem pana la urma sa rada...
viata mea e ca o piesa la casandra, la care ajungi pe un drum cu pietre si balti ici-colo... actorii sunt noi, mai uita un cuvant...doua...improvizeaza...se inrosesc, se mai si balbaie dar au foc in priviri...dar sunt pasionali pana la ultima replica...asa pentru ca e prima lor piesa..
viata mea o sa fie mereu o prima piesa... cu decoruri noi si trac, cu inghitit in sec si priviri pe furisi de dupa cortina... cu descoperiri si inventii.. nu pot sa o fac altfel
ce sa fac?
iubesc inceputurile...

pentru inceputuri!

stop!.... refresh!

2007-06-08T02:12:00.001+03:00

thursday thought...

2007-06-07T18:17:00.001+03:00

Dreams… ideas …plans are not only an escape from actress with dark rings around her eyes (which gets to be called life…)… they give a purpose…a reason…to hang on…
Hang on to a mission , hang on to that rope that has a strong tied knot on the top of the mountain…
Today I just realized that I miss looking up… these days I was looking around…and not giving myself enough personal space for my mountain peak reflections…
I used to see it… now all I sense is a foggy cloud that is somehow making it difficult to see the peak…
It was snowing and sometimes sunny on my mountain peak… I could see ideas like black goats jumping from one cardinal point to the others… they were marking mind maps and hidden paths that I never explored before… and it was simply fascinating to follow them around with glittering eyes … imagining…feeling…sensing…what I might find at the end of this serpentine roads…
Now I simply see a gap out there… there is a whole in my time, I see it and I am so close to it but I will firmly refuse to get inside…
I feel as if my brain is stuck somewhere and I have to give it a big push…
I have to swipe the eye windows and make it crystal clear …to be able to see…

Yeah… I guess indeed…the different between a mountain and a molehill is your perspective…
Maybe this is the right answer…maybe this is the way to get closer to my peak… or at least start by seeing it again… :o))
I’ll have a think on that..

londra zambeste

2007-06-06T19:27:00.000+03:00

cred ca v-am mai spus asta de 1000 de ori...dar da... e pe bune...
londra zambeste...
daca iesi pe strada si ai cateva clipe in care sa te uiti la oamenii din jur...cu totii iti vor zambi...
e frumos... e incurajator si senin...
nu vezi umbre pe figuri ci doar pace asha... la inceput m-a speriat asta pentru ca imi imaginam ca merg printre niste robotzi setatzi pe happy mood care ranjesc si cand dorm... insa dupa 6 luni... ce pot sa zic?... se ia
:)
e tare
azi am mers la cantina sa imi iau veshnica salata la pranz si pe drum eram putin frustrata...ma gandeam la cai verzi pe pereti... nah ca m-au prins vreo 10-20 de priviri si mi-au tras niste zambete...de... adios mellon collie...adios frustrari... si hello smile and happy faces :)
:)
e foarte ...foarte tare
trebuie vazut

am invatat sa gatesc!!!!

2007-06-05T16:00:00.001+03:00

mi-e dor de ceva esenta… si ma macina de ceva timp ca nu iese esentza in engleza
cum iese esentza?.. pai hai sa va dau o reteta…
Ingrediente:
1 kg de pasiune
1 kg de simtiri / se pot adauga si idei dupa preferintza
200g de nebunie curata
100g de ceolofan
1 foaie de ratiune
si intelepciune dupa gust

Modalitate de preparare:
Se curatza problema, se spala bine, se presara cu putina melancolie si se bate bine pana se face roze.
Pasiunea si simtirile (ideile dupa gust) se taie marunt si se inabusha intr-o cratitza cu talent incalzit pana se inmoaie si se obtzine o pasta omogena.
Apoi se adauga nebunia curate taiata cubuletze si se amesteca usor, se lasa la foc potrivit in atemporal…
Cand simti ca e gata se adauga foaia de ratiune si se imprastie pe deasupra intelepciune dupa gust, cand se racoreste putin se impacheteaza frumos si se serveste intr-o foaie de ciolofan, pe intelesul tuturor.
Va uram pofta buna!

ciocarlia

2007-06-04T23:09:00.000+03:00

s-auzi una...s-auzi doua...prrrrrrrrrrrrr
We are a bunch of colorful people... the Balkan people...:)
the other day i had another big revelation- I love my country, our traditions, our crazy culture and I can say it again and again.
We went to see fanfara Ciocarlia in the Barbican Hall... It was an explosion of color and light.
Imagine a happy red cheeks band playing trumpets, saxophone, drums, the people standing on their feet and screaming like crazy, dancing in circles and claping non-stop.
they had along with them special guests from Macedonia, Bulgaria, Hungary...it was 3 hours of permanent movement, dances and excitement...our lautari did their best and managed to turn the whole hall upside down in happines and joy of living.
Their short sleeves shirts...orange....blue...white...red...black...with some big bellies hidden behind...with their "tenc iu, tenc iu veri maci" (thank you...thank you very much) - probably the only word in english they knew ...where coming from deep down inside.
these simple people... these nomads are the ones that show our country to the world around...they are one of our labels and everyone goes simply mad about...
a bunch of smiley, happy folks... yes!
My Romania was smiling that night and dancing in circles like crazy fairies of the forest (ielele)...My Romania is beautiful inside...and it has so much more to give...
I believe!

Ireland - Howth sea side

2007-06-01T19:11:00.001+03:00

Ireland - Howth sea side, originally uploaded by dan.talpau.

Ce ti-e si cu tehnologia asta domne'... se integreaza una (flickr) cu alta (blogger - google) cum numa' la microsoft am mai vazut.

Am imbatranit...

ireland part 2

2007-06-01T00:10:00.000+03:00

I'm in a wide open space, it's freezing
You'll never get to heaven with a smile on your face from me

I'm in a wide open space, I'm staring
There's something quite bizarre I cannot see

Wide open space, I'm standing
I'm all alone and staring into space

It's always quiet thru' my ceiling
The roof comes in and crashes in a daze

genial

2007-05-31T23:56:00.001+03:00

http://www.kahrashin.com/

my kingdom for a toilet...

2007-05-31T18:25:00.001+03:00

There’s a time when you just have to learn let go…
Everyday when I go to the ladies room on my floor (and believe me – I do it for too many times/day due to my weak bladder :o))) )
… I constantly see some “usual faces”.
The 2 blonde hair ladies in their early 40s… the queens of the rest room as I call them…. Are simply incredible.
They have it all in their kingdom – shoes to change, jeans, jewelry…thousands of cosmetics and perfumes.
So whenever I go there I come back smelling like a new perfume that I gather from the strong trails that they leave behind…I see the latest trends in make up and fashion :P
Believe me…I’ve seen them doing everything in there that they would do in their own bathroom at home: changing, brushing their teeth, doing their make up, posing in front of the mirrors… :o))) terrible…sometimes I think that they spend most of their working hours around that area…
In the first days I was given a angry look for disturbing their kingdom…but now I guess we’re like palls – I peacefully use the toilet and not disturb their daily ritual and they continue on posing in front of the window with their best profile :o))
So…I guess now I become the knight of the perfumed kingdom with black faience, large mirrors and wooden cabins… the kingdom that never sleeps…I wonder what’s next…

ireland part 1... more to come;)

2007-05-31T02:26:00.000+03:00

Ireland – the revelation after a stormy weather inside myself

2007-05-30T14:39:00.000+03:00

Hey everyone.
I will publish this post in English because of my dear international friends…that want to know more on “how is Ireland?”…
Ireland is a land of mystery… that was my perception as an East European… the landscape was really new to me since we don’t have any coasts in Romania…
We went in 3 different places during 3 visiting days:
- Walking on the East coast
- Hiking In the mountains - Glendalough
- Touristy stuff in Dublin City
I’ll just point out 2-3 words on each …just a bit of flavor to get you inside the real feeling…
The East coast… the place where the sea touches the cliffs…where the seagulls feel at home and you can see the infinite..
Ok…close your eyes now and imagine…
- wide open space
- 2 shades of blue…a darker shade…with tiny waves leaving small wrinkles here and there – the sea
- …and a lighter shade…with puffy white-grey cotton like with strange and erratic shapes – the sky
- green… green behind you, to your left and to your right… with cream colored dots of lumpy sand and irregular rocky areas – the cliffs
- you…. Having the 2 shades of blue in front and the green coming to live behind, on your left and on your right
…so if I were to wrap up…it’s you , the sea, the ski and…the cliffs…it’s the ultimate way to get closer to the inner self.. to your deepest thoughts and ideas… to your goals and visions…to rediscover values and life itself
you and the infinite…all around…in a gap in space…a window open just for your mind and soul

Glendalough… feeling like in the lord of the rings… you bet! :)
Our spectacular adventure on the green lands in the mountains started on the run since we did not know if we’ll catch the bus to Glendalough or not… finally breathing like steam locomotives we got to the bus and hip hip hooray!! Off we left…
The bus takes around 1h and 30 min from Dublin to the place and the landscape is really colorful… shrubs with yellow smiley flowers around the houses and the roads…green trees… hmm.. if I come to think of it… everything was green around…hehe…we were in ireland…right?:)
Attention: Ireland has 40 natural shades of green so…imagine the view
The mountain walks are built in such a manner that it’s really easy to get to places and really civilised… so we went to 2 lakes and we followed a walkway filled with tourists but also we hiked higher on the mountain and that is when it all got super nice – the view with the lake and mountains – really good
For the romanians reading this – the view was similar to the one at SF ANA lake.
Glendalough is a place for relaxing and just chilling in the sun… cooling your feet in the clear water, playing and having fun

Dublin city…They say that in Ireland it’s always pouring but the bars are always dry.
Indeed the irish people seem sooo happy and joyful and talkative that it’s impossible not to like them.
They are not as polite as brits and maybe this is why I felt closer to their spirit ..hehe
We went in the oldest pub in Ireland and had a Guiness… uhuuu… great stuff…we saw the river, Temple bar, small markets, pebbled walkways…
Our beloved guide- miss Prue had everything organized – trips… walks… everying :o) cause you know,,, when in Ireland…do as the irish do
Thanks Prue for everything – especially for the great chats we had!

And yeap…
Ireland is definitely the place to be!:)

la 5jum plecam...

2007-05-25T15:22:00.000+03:00

Ireland here we come!!!

si cand esti departe...

2007-05-25T00:11:00.000+03:00

si citesti atatea chestii de pe meleaguri mioritice... ti se face dor
Acum ma gandeam la piata Amzei.
In piata Amzei, care se intrece cu iscusinta la capitolul preturi cu rarele piete de aici..in amzei mergeam cam ...in fiecare zi
Ce vizitam in zona?
-ghereta cu covrigi... bine bine...asta e in drum...dar pfiuuuuu 0.35 lei covrigu'..abia facut, aburind si cu cateva boabe de susan presarate pe crusta maronie - oho...ospat!
-Supermarket Nic...asta pentru ca oricat de delectabila era ghereta cu covrigi... nu iti oprima instinctele primare...asa ca pentru fiara din tine.. mai luam un iaurt...si un pachet de tigari :)
-Parculetu' din spatele "the harbour" - moaa... un loc asa de murdareanu...ca te gandeai de 2 ori inainte sa te asezi...dar fiind singurul parc din zona- merita sacrificiul
-Magazinul cu prelata galbena - cele mai multe vizite la magazin se petreceau pentru ca nu ne puteam deprinde de fenomenul "a casca gura", caci era scumpicel ce-i drept...
-Tria Alfa - acolo era si mai amuzant pentru ca incepeam sa probam toti cerceii la indemana - si pana la urma ne rupeam de vreo 7 lei si cumparam si o pereche... cam 1 data/luna
-Magazinul cu cadouri... in care in momentul in care intrai auzeai zdranganeli gratioase venind de undeva de sus..incat mai , mai sa ai impresia ca ai ajuns in rai alta nu si cetele ingeresti te asteapta... insa la o a doua privire vedeai agatate pana la refuz toti clopoteii pamantului si fluturasi de lemn + nenumarate instalatii menite sa clincane la adieri de vant...asezate in asa fel incat aveai impresia ca o data cu o miscare necugetata intregul magazin se va pravali peste tine insotit de un zgomot infernal..cling..zrang...zbuf...zdrong...clag...aaaaa
Asta era unul din magazinele mele preferate...(si cel mai nou descoperit) unde pierdeam o groaza de timp atingand toate inutilitatile pamantului la casa omului...broscute, serpisori, fluturei, floricele, pietre, margele, rame foto, scrumiere...care mai de care mai in stil indian cu zorzonele haioase si culori atragatoare...Slava Domnului ca si astea erau scumpe pentru bugetul meu astronomic si nu imi cumparam cine stie ce...dar cheltuiam in schimb al naibii de mult timp pe acolo

Urmau DaDa si Hippie Hippie Shake de care nu prea puteam sa ne apropiem...nici macar la fereastra:))) si incursiunea in Amzei se continua cu Green, Victoriei...Pasaje...Caramizi...Case ciuruite de la revolutie...biserici netencuite...capsha...hmm
Post-ul asta nu cred ca vreau sa il termin...poate ca voi vreti...asa ca nu mai zic nimic...in schimb mintea mea o sa mai scrie cateva sute...mii...de cuvinte...despre ele,ei,el,ea,eu,tu,noi,voi,noua,tie,dansei,dumitale,voua,mie,lui,dansului,dumeata,dumneavoastra,.................

sufar de blogoree?

2007-05-24T00:25:00.000+03:00

in fiecare zii ajung acasa in intervalul 9 in medie, mananc repede ceva, cu micul computador deschis langa mine (o muzica, o atentie ...o maslina), vorbesc cu dan in tot timpul asta...dupa care urmeaza ritualul...
oh da...ritualul:
am o mare lista de feeds la toate blogurile prietenilor si nu numai... le verific pe toate, le citesc...le comentez...asa ca e imposibil sa nu stiu ca:
Rox viseaza sa isi inceapa marea carte...
Prue se gandeste cum naiba sa facem sa salvam lumea asta :)
Dee zambeste cu gura pana la urechi in poze
Dania inca mai cauta prin deviant art fotografii interesante si mind blowing pe care sa le share-uiasca cu noi
Catinca nu mai scrie zilele astea ca e plecata...dar ultima oara cand am verificat experimenta:)
Deliones se gandeste la 101 lucruri pe care trebuie sa la faci pana mori
Oana are dileme despre ce o sa se intample odata cu absolvire si mutare in alta casa...
Georgi se gandeste ca pana la urma...."ce-o fi...o fi"
Nico are viziuni...dar se cam lasa pe tinjala si nu prea mai posteaza:)
Cori si-a inceput mandatul in Ungaria
Alex Galmeanu a mai facut o poza la o celebritate
Alex Codreanu a ajuns pe mare la sonda sesimica dupa ce a fost pe santierul naval din Alabama
Matasel a pierdut un concurs de articole de strategie
Gavrila si asociatii baga despre Groove Armada
Bogdana de la Mccan... hmm asa tare imi displace blogul ei ca nu stiu de ce il mai tin in lista de feeds:))
Bucuresti looks arata ultimele trznai vestimentare- si am gasit-o si pe mara acolo:)
Pe bookblog se scrie despre cartea Gheata
si... TTL nu a mai postat nimic de la contact sheet

si uite asa zboooooaaara ceva ore... bashca mai citesc un articol de pe la vreun ziar, bag un mail ...doua...trei :)... ma mai uit la niste filmulete si caut evenimente... si pfiuuu cum se fgace 11... si aaaa mai am o ora de pastrat ochii deschisi... what to do?...what to do?...
mai dau un search dupa alte bloguri...hehe...macar daca am devenit blogomani sa fim unii pe cinste

cheers

cred ca am monstruleti in stomac

2007-05-23T21:16:00.000+03:00

e ora 19:17... sincer nu mai tin minte cand am mai stat pana la ora asta la servici (serviciul de aici... in ro era alta poveste:) ), stomacul meu plange cu lacrimi de crocodil si stau la birou si il aud pe sheful meu cum vorbeste cu prieteni la telefon folosind cuvinte care incep cu F**k (what the f**k are u doing? where the f**k where you) :))... cred ca le tine in el din timpul meetingurilor si spre seara (pentru ca mereu ramane ultimul) le varsa la urechile prietenilor in engleza, indiana,engleza si iar indiana.
Sheful meu...
E un matematician.. nu are mare treaba cu economia caci el vede totul extrem de stiintific. Ii plac cuvintele perfecte - ceea ce ma face sa ma dau cu capul de tastatura de fiecare data cand mai fac o prezentare care nu e tocmai right (adica in fiecare zi...hmmm ok now i realize why it hurts so bad:) )...prezentare in care cuvantul ala ar fi putut suna mai puternic.
In rest e ok.
Da, e matematician si e ok.
E un om care iubeste wikipedia, google si citeste the economist, ii plac expresiile gen "hello my friend", "you pinched the nail in the head", "we are not comparing apples to apples", "is that woman/man...what's her/his name?" (he never remembers), "Madam Iatan, shall we talk on...", "what is that crap?" :)
Are o fetita la gradinita despre care vorbeste non-stop, ieri imi povestea ca fetita lui nu poarta niciodata rochite dar pentru un motiv oarecare in weekend a fost nevoita sa poarte una. La inceput a fost timida iar spre sfarsitul serii nu vroia sa o mai dezbrace. A dormit cu ea. A doua zi cand sa mearga la scoala..aceeasi poveste.:))
Marea dilema din ultima saptamana a sefului meu: cum sa deseneze mere/ pere si portocale sa arate cat mai bine pt fetitza:)) - aici super hero me a intervenit cu talentul monstru.
Sefului meu ii place sa vorbeasca mult despre istorie, teorii si culturi. Primele intrebari pe care mi le-a pus au fost legate de familie si tara.
Ultima conversatie f interesanta pe care am avut-o a fost despre John Nash si teoriile sale (check out wikipedia). intotdeauna isi verifica informatiile cu cele de pe net.
A studiat intr-o universitate de ingineri India in care la admitere sunt 100 de oameni/loc si apoi a continuat in NY cu studii economice.
Astazi mi-a dat sfaturi despre cum sa reusesc intr-un mediu international, despre cum sa imi imbunatatesc my language skills si mi-a dar multe exemple pentru ca tocmai a fost intervievator pentru internii din vara.
Ma incurajeaza mult...si des

Bizar - am inceput sa scriu postul asta cu monstruleti in stomac, dupa ce mi-am concentrat atentia catre descrierea sefului, mi-au trecut, cred ca din cauza ca e un omuletz interesant.
yeah...i like him

extrem de funny

2007-05-23T14:28:00.001+03:00

sunt intr-un conference call acum si pentru ca ma aflu la comp imi permit sa mai casc gura si aiurea in momentele plictisitoare. (da..da... frec menta)
main idea e ca discutam o prezentare in care am gasit o propozitie absolut fantastica:
Trend has been mushrooming since 2002 and enjoys very strong Government support
excuse my stupidity but...what the hell is that? trend mushrooming...aaaaaaaa
bine... in context am inteles ideea dar exprimarea mi se pare pur si simplu mind blowing :))

2007-05-23T12:01:00.001+03:00

un comment

2007-05-22T17:34:00.000+03:00

Astazi am citit un post al unei drage prietene, care m-a lasat putin in aer si m-am apucat sa ii scriu un comment, dupa care mi-am dat seama ca suna putin rautacios, si departe de mine intentia...asa ca am decis sa public raspunsul pe blogul meu, ca sa nu il vada toti cititorii ei si totusi poate o sa imi raspunda aici la intrebare...
http://ronettex.livejournal.com/7556.html

Post-ul asta liber…sau mai putin merita dupa parerea mea un raspuns elaborat pentru ca m-ai derutat putin si pt ca am avut impresia dupa ce am terminat de citit postul ca te contrazici intr-o oarecare masura.
Incep prin a iti pune cateva intrebari:
1.tii un jurnal?
2.cum ar fi sa vada lumea toata care e adevarata viata (pe bune adevarata) a lui ronette?
Din ce am citit mai sus vad raspunsul tau ca fiind :
Evident, castigul amintirilor astora e doar la mine.
Pai… daca blogurile nu sunt facute pentru a fi citite de ceilalti… de ce sa le mai scriem? De ce sa nu ne focusam atentia spre un creion si o foaie dintr-un caiet gros pe care sa il tinem sub perna si sa fie numai al nostru?
De ce sa nu iti iei laptopul in fata si sa incepi sa tastezi intr-o veselie intr-un document word cu titlul “secret” pe care sa il salvezi intr-un loc numai de tine stiut si sa il protejezi cu o parola?
De ce ai scrie un blog daca nu ti-ar placea ideea comentariilor?
Vezi tu? Aici se bat doua lucruri cap in cap:
1.esti destul de curajos sa scrii un adevarat jurnal online?
2.accepti faptul ca oricine iti va vedea scrierea si iti va observa eventuala greseala de ortografie (si te va acuza instant ca esti prost/ sau ca te-ai grabit) – ceea ce presupune sa nu iti verifici de 5 ori compunerea glorioasa inainte de a o publica? Si accepti ideea ca vei deveni usor comercial?
Ti-as spune in incheiere ca am citit multe bloguri personale… atat de personale incat deveneau lame(asa cum ziceai tu) la un mom dat– you just have to look for those. Cred ca pana la urma tine de curajul oamenilor de a publica – cinste lor caci eu de multe ori nu am curajul asta
Si in incheiere facem o impartire:
-oamenii care scriu jurnale online pe bune, chestii adevarate spontane si sincere – care pentru multi cititori sunt “extrem de lame”
-oamenii carora le place sa fie cititi si incearca sa isi faca articole interesante “Eu nu stiu de ce. Mi-ar placea un blog spontan si sincer, sa nu-mi dea impresia ca fiecare post e gandit de 5 ori in prealabil. Si nu stiu niciunul. Nici macar asta nu e asa.” – si care pentru unii cititori devin falsi

As spune ca in momentul in care devii un consumator de articole pe bloguri incepi sa iti dai seama ce e true si ce e fals.

Si pana la urma care e varianta optima pentru scriitorelul de blog din punctul tau de vedere? (raspunsul asta imi lipseste ca o concluzie a post-ului tau)

Cititorii sunt regii - ei te fac a fool or a genius ei te urca si te coboara in stari de spirit si emotii, ei sunt cei care impart cu tine fiecare link cu viata reala...

2007-05-22T01:22:00.000+03:00

intamplare hazlie

2007-05-21T23:40:00.000+03:00

Azi Tud mi-a spus ca ...

eu stau treaza si Catinca doarme...pe mess

Bassme

2007-05-21T23:30:00.000+03:00

Aurora 4 - proiect ambiance
Prince of Elias proiect techno
.... o sa fie cu Tudor (Sis) - genial - duceti-va pt mine
la

WEB CLUB

Bucharest
12 Ion Mihalache Blvd.
26 mai 2007

In Londra s-a votat 95% NU

2007-05-21T19:21:00.000+03:00

“Base nu uita/ Londra e de partea ta” hehehehe cam asta se auzea saptamana trecuta in fata cladirii Parlamentului…cat despre weekend:
nu mi-a venit sa cred sambata pe la pranz… cand am vazut pe o stradutza linistita din Belgrave square, unde se afla Institutul Roman Cultural la Londra... un puhoi colorat, cu batice, geci de blugi si treninguri de firma, palavragind de zor despre Basescu domne...la o coada ce se infasura in jurul cladirii si care imi amintea de cozile la oua la care stateam impreuna cu bunica inainte de '89...
:)
Eram un grup extrem de interesant de omuleti... imbracati care mai de care mai haios, si totusi cu un stil extrem de romanesc... greu de descris... cred ca daca ati sta putin aici v-ati da seama ca stilul every day londonez e unul casual smart - adica usor elegant... comparat cu stilul nostru care pentru every day e mai sport, o sa se observe o diferenta vizibila... (Aici blugii nu sunt la mare pret si se prefera hainele largi, comode, usoare pentru iesiri de weekend, iar serile populatia opteaza pentru tinute uneori mai putin ortodoxe, dar o sa mai vb despre asta...)
Oricum in fata institutului nu gaseai cei mai de seama romani ci oameni obisnuiti, cateva doamne cu basmale in cap, fete cu decolteuri majore si ochelari maaari cat o zi de post (stil libelula :) )...
era o domnisoara mustacioasa reporter de la BBC care isi fatzaia de zor posteriorul prin gramada zumzaitoare... extrem de plina de ea si mandra de compania careia ii apartinea microfonul pe care il falfaia de zor in fata tinerilor doritori de interviuri si dupa fiecare din ele se mai oprea lanmga 2 juni in pantaloni de trening din fatza mea sa mai stea la o shueta... ca deh, orice doamna bine (mustacioasa) in timpul serviciului ( "si unde zici ca e Elena... phiu... e acasa sta si o freaca, ca in fiecare weekend"- ii marturisea dra moustache tanarului sharmant in trening niche).
In coada mai erau 2-3 studenti cu ochelarii pe nas, o tanti cu pantaloni de piele care ii intrasera in dos la brat cu un motociclist, multi shmecherasi, doamnele cu batic, vreo 3 familii cu copilasi nou nascuti si in rest dubioshei…ah si noi hehe

La orele 15:00...

2007-05-19T14:54:00.000+03:00

Ne vom afla in incinta institutului Cultural Roman la Londra cu o shatmpila in mana...
hmmm...
eu cu cine votez?

cum traim...

2007-05-19T14:53:00.000+03:00

http://www.breathingearth.net/

Super insight

2007-05-19T01:18:00.000+03:00

Ma uitam la un spot pe ITV la BMI compania aeriana.
Insightul e:
from all the time you spend traveling it's the free rides that you enjoy most

Cum vi se pare?

inca o chestie extrem de tare la Londra.

2007-05-19T00:49:00.000+03:00

recomand:
Mergeti cu castile in urechi prin Waterloo station , ascultati Coldplay si zambiti - o sa fiti uimiti cat de bine se potriveste peisajul cu muzica, si mai ales cand o sa vedeti cata lume va zambeste inapoi.
Genial
Lights go out and I can’t be saved
Tides that I tried to swim against
Brought me down upon my knees
Oh I beg, I beg and plead

Singin’, come out if things aren’t said
Shoot an apple off my head
And a, trouble that can’t be named
Tigers waitin’ to be tamed

Singing, yooooooooooooo ohhhhhh
Yoooooooooooo ohhhhhh

SPIN turned me around

2007-05-19T00:36:00.000+03:00

azi am mers la un meeting super tare cu agentia Hewitt cu care vrem sa construim o serie de traininguri numite SPIN.
dupa o ora si jumatate de stat la discutii cu doi traineri seniori (tipa cu 15 ani si el cu 19 ani in spate) mi-am dat seama cat de ale naibii sunt selling skills-urile astea.
baietii astia nu sunt cei mai ieftini din bransa ca sa spunem asa... insa stiu sa isi vinda produsele...
ne-au intors pe toate partile au cercetat cat se poate de bine nevoile noastre ca apoi sa vina cu solutiile lor geniale.... daca nu as mai fi citit pe ici pe colo cate un material doua despre negociation skills mai mai ca as fi inghitit momeala...
au fost geniali pur si simplu, jos palaria... mai ales in fata faptului ca au obtinut toate raspunsurile in timpul unei conversatii atat de prietenoase incat ne cunosteam deja de "ani".
partea cea mai tare e ca pe cat de buni sales people sunt - pe atat de funky si tare asa pare produsul lor. aici o sa trebuiasca sa intru mai mult in designul de training si in contextul regional ca sa imi dau seama cum se poate customiza exact ca sa raspunda nevoilor.
insa ideea de la baza e atat de simpla incat te tulbura:
trainingul vrea sa faca the good people become better.
ei nu o sa iti spuna niciodata ca nu faci bine, ci o sa iti spuna- da e bine, uite ce a fost bine, si uite cum poti sa faci si mai bine.
buna abordarea.... mai ales ca din istoria trainingului se pare ca totul a pornit de la studii comportamentale alea consumatorilor si vazatorilor.
Consumatorii nu au nevoie de inca un om de vanzari care sa le vare pe gat 100 de solutii, niciuna croita pe masurile lor... consumatorii au nevoie de un vanzator care sa le sugureze cum sa isi creasca businessul prin intermediul produselor pe care acesta le vinde.
Da..da... stiu stiu...ce va spun eu nu e "rocket science", dar sa nu lasam deoparte definitia insighturilor - lucruri si actiuni pe care toti le stim/ le cunoastem , dar pe care ni le spune cineva si le privim efectiv ca si cum - "damn.... why didn;t i think of that?"
deci toata ideea trainingului e sa scoatem din urma lui... niste oameni de vanzari proactivi.
tema de gandire:
- care a fost ultimul lucru pe care ati incercat sa il "vindeti" si care au fost tehnicile folosite?
te consideri un vanzator proactiv?...

pop art

2007-05-16T02:21:00.000+03:00

by un fluturel

2007-05-16T01:30:00.000+03:00

PEPETE FACTORY

2007-05-15T19:17:00.000+03:00

Pepete factory
Haha...
Asta mi-a venit in minte si m-am gandit sa impartasesc un episod amuzant…
Se intampla acum vreun an…uhu cum mai zboara timpul… eram pe strada Londra (paradoxal), nr.16, la apartamentul 5, o cladire veche dar boema asa de fel, intesata cu babutze curioase la pe etaje, cu nasul printre flori si la o shueta cum prindeau ocazia…si cu una deosebita asa de fel… sa zicem .. o idee sarita…dar parasimpatica de fel.
Eram cu alde surorile (Sister&Co), la parter in casutza noaaastra…cuibushor de nebunii… cum intrii in impunatoarea agentie, dai de un hol mare si expresiv, caci era dichisit cu o canapea ultimul racnet, cumparata inainte de decorarea casei, fara spatar, doar cu manere laterale … care a dar mult de cap datorita culorii turbato-dragutze :) hehe… roshie. Tin sa mentionez ca minunata a fost achizitionata inainte de mobilarea sediului asa ca decorul a fost sa spunem… asezonat.
Prima camera pe stanga era client service (yuhuuu) pardon – brand service, uitasem de ultima denumire… in fine… in 2 –3 cuvinte.. del, cati (hehehe – catainca intre prieteni), moni si eu.
3 birouri de lemn masiv erau lipite la perete ca sa formeze un L, un shevalet cu un ditai pin board-ul agatat de el si pe ceilalti pereti, de la stanga la dreapta, un geam, un dulap absolut mirobolant si pe cat de inedit pe atat de greu de utilizat(ca sa nu spun inutil...:) cu ushi cu geam sherpuit… o delectare cand venea vorba de operatiunea monstru: deschis-inchis) si apoi pe ultimul perete o frumusete de usha ha…sa nu uitam de o lustra deosebita, de hartie creponata de sute de euro asa ca la soare te puteai uita da la ea ba… de atins nu mai zic.
Era dragutza asa camera noastra, cu un perete gri, vopsit cu lavabila, celalalt cu tabet bordeaux, cu striuri pe care statea minunatul (dulap), langa care erau inshirate care mai de care mostre, sticle, cutii, pe care nu stiam cum sa le mai ascundem cand venea vorba de curatenie…
Camera era mult mai mica decat va puteti inchipui da’ era indeajuns de buna pentru pepete factory care avea sa faca istorie hahaha… adica noi 4
Si daca tot am ajuns la capitolul introducing,,, trebuie sa continui cu …
Deliones sau Del sau… (sunteti pregatiti) RoboDelia… ah ce amintiri – robodelia a fost ultima nascocire de cand tanara speranta a industriei publicitare isi luase intr-atat de in serios rolul crucial in ascensiunea firmei incat cu greu mai puteam sa o scoatem din starea de transa…in momentul in care “scria mailuri la client”… si cine ar putea uita “Draga Narcisa/ Draga Gabi, Va rog sa gasiti atasat…. Multumesc, Delia” hihi, asta era exprimarea stas, arma secreta si super profi a unui client service de succes.
Asadar la scurt timp, mailurile catre del sunau numai in genul “Draga Delia, te rugam sa gasesti atasata solicitarea de a iesi la o tigara :)))”
Domne’ daca era constiincioasa… era! Noi ceilalti pui de lele in schimb ne invarteam ca niste cuie in caldare in jurul ei, intr-o mare veselie…
Expresia cu care va ramane in istorie: “Iar ma f**e asta la cap” si “Bu**giu’ masii” (ma abtin sa denumesc brandul)
Introducing… Moni…
Moni – plannerul care s-a lasat pacalit de expresia (client service face si panning) (“Eu nu vreau sa fiu client service” )… intr-adevar..teroare in vestul salbatec caci Moni nu era atrasa de exprimari mai sus mentionate si conversatii/negocieri interminabile cu nush ce furnizori neseriosi…ba mai mult… simteam cum cade in gol la solicitari extreme de gen si face dreapta imprejur urgent, unu un tremur nervos si se duce sa fumeze o tigara sa se linisteasca…
Moni o sa ramana intotdeauna vie prin prezentarea ei de neuitat asupra Romaniei…era un studiu incredibil de lung despre istorie/consumatori/comportament si tooot felul de informatii… la care a avut cred ca 3 prezentari in fata agentiei care au fost rand pe rand demontate…si uite asa o vedeai pe Moni toata ziua buna ziua roshie ca un gogoshar ..sa moara cu prezentarea de gat…alta ba..
Expresie cu care o sa ramana in istorie: “Eu nu mai suport/ pe cuvant!”
Catainca :)...
Nu pot sa nu adaug un smiley face, si o dunga verde
Catainca veshnic cu un ranjet mare cat o zi de post, care mai baleta from time to time intr-o repetite de teatru, in nu stiu ce melodie. Catainca viseaza sa fie actrita sau regizor, nici ea nu s-a hotarat inca, dar e unul din putinii oameni care stiu ce inseamna sa fi perseverent…asadar sub o imagine trendy flendy, aiurito-amuzanto-tragica si mai ales sub un mare breton care intra fixxx in ochi, Catinca ascunde strategii bine definite si linii drepte… dungi verzi dar exacte sa le spunem.
Catainca o sa ramana clar si definitiv in istoria Sis prin OVR HCB LSD si Supradain (Supradyn) hehe .. brand moshtenit de la stramoshii almescieni.
OVR HCB LSD este proiectul de suflet totusi…cu mama leslie si company care I-au mancat neuroni, nervi, rabdari, unghii, par, deplinatati mintale… si nu ma intelegeti gresit… cele mai sus mentionate sa spunem ca secerau intreaga echipa cand se intamplau.
Expresie cu care o sa ramana in istorie : “Stii ceva?.. Ia Fuck Off”
Vai ce oroare… ce delir cand ne-am primit denumirea…pe care in continuare cand o aud imi vine sa rad cu sughitzuri… fetele au luat-o drept ofensa asa de mare incat parol ca nu mai vorbeau cu Tudorica.
A venit intr-o zi de vara, umbrita totusi de flori de tei din fata geamului, in care tanarul mai sus mentionat, apare ca o boare in camera prea mica si ne spune “PPT FACTORY”
Introducing Tudorica, Tud sau mai simplu Tudor, art-ul agentiei, cu un carilont in sus si unul in jos, cand cu barbishon, cand fara, un individ extrem de simpatic si imprevizibil.
Expresia cu care o sa ramana in istorie “Maaaaaaaaamaaaaaaaaaa cat de tare!!! Ce idee mi-a venit”
Intorcandu-ne la alde pepete….
…ce furtuni, si procese de analiza la tigara… si intoarceri pe fata, pe dos , pe fata si iar pe dos s-au intamplat ca sa se ajunga la concluzia ca pana la urma Tudor a vorbit serios, si a facut mishto de noi… si vai ce jale, ce jignire, ce calvar :)))))
Si nu stiu altii cum sunt, dar eu de fiecare data cand mai dau o prezentare (un pepete) ma busheste un ras inecacios si ma izbesc o serie de senzatii si amintiri incredibile… cu gandul la draga mea PEPETE FACTORY

PS: ca sa nu va las in suspans… dupa 1 an proudly presenting evolutia deosebitelor...Pepete Factory:
RoboDelia – Client service HEADVERTISING
Moni- Planner Leo Burnett
Catainca – Client Service Grafitti BBDO

azi

2007-05-15T01:03:00.000+03:00

azi a fost o zi cu zane si zmei...
a plouat si a fost ceata ...dar nu si in mintea noastra...
azi am gatit prima lui ciorbitza de salata, azi ne-am mai iubit putin...
azi m-am gandit la germania...
azi ascultam enya...

ce le mai trece prin cap

2007-05-14T18:09:00.000+03:00

In gama larga de programe pe care le prindem la TV (hmm... 4)... ma tot invarteam cu telecomanda ca si o pisica in jurul cozii in weekendul trecut.
Reclame... multe reclame... anunturi de filme si... emisiuni.
Una din ele mi-a atras atentia... imagine that, pe langa clasicele emisiuni cu oameni suprapond...erali (difuzate deshtept la orele cinei), pe langa show-uri gen "cum sa arati bine dezbracata"...sau povesti horor cu barbati care isi vor barbatia pierduta...sau 100 cei mai sexy oameni de pe pamant (clasiscs...:)) am gasit...sunteti pregatiti??
Virgin school
se pare ca peste 80% din barbatii britanici isi pierd fecioria dupa 25 de ani... noroc cu channel 4 care ii invata:))
Virgin School follows the emotional and physical journey of 26-year-old virgin James as he embarks on a unique four month course for sexually inexperienced men, in Amsterdam. Situated at Aquarion, an established 'school for love and leadership', the course is designed by experienced professionals to boost his self confidence – both socially and sexually, and concludes with the opportunity for him to lose his virginity to one of the sex therapist coaches.
Partea cea mai interesanta este ca coaches - antrenoarele sunt doamne bine... foarte bine as zice... pe la 50-60 de anishori... experimentate parol!
Si asta e difuzata tot seara... ah adios chef de viata - renunt la televizor.

breaking some miths - this is 4 AIESEC people

2007-05-13T02:33:00.000+03:00

de fiecare data cand imi amintesc despre cantece / role-call-uri AIESEC... nu pot sa nu ma gandesc la Mafikizolo ndihambanawe de undeva din Africa... o melodie pe care in momentul in care o dansam ma ducea la o stare asa de super pace si liniste...mister... nu stiu... cred ca dansul in sine era cel care facea totul sa merite...
dupa hmm... 2 ani de cand stiu despre melodia asta... i am breaking a mith...
nu e o melodie traditioanala ... e un hit
e din sud afica si..
Ndihamba Nawe (5:52)- a massive hit which was inspired by Sophie Mgcina's 1960s recording of Mmangwane.
Sophie Thoko Mgcina contributed immensely to South African arts as a composer, singer, actress and educationist.
In her popular 1960s song Mmangwane, she sings: ‘It’s raining outside/ Aunt open the door for me/ Please forgive me/ I was nearly murdered by tsotsis in the streets/I had to sleep in the veld twice/Aunt open the door for me/Please forgive me…’
o alta versiune pe care am descoperit-o este ca...
The song is based on a traditional wedding song, and the Xhosa expression “Ndihamba Nawe” is declared by a girl expressing her love for a boy. There is a soaring gospel chorus behind Nhlanhla's plaintive vocals, with a catchy African flavoured dance track in the background. This was such a huge hit, no one can spend long in South Africa without hearing it repeatedly. Even if you can't understand the words, it will get you singing along.

hmm...
si cui ii mai placea la nebunie role-call-ul asta?

chillax in gery,,,it's all about the people

2007-05-13T01:54:00.000+03:00

multumesc alexandra

2007-05-13T01:51:00.001+03:00

astazi am ascultat un speech destul de... hmmm... ce cuvant caut?...
impresionant...
http://www.ted.com/talks/view/id/11

basescu.ro

2007-05-10T01:11:00.000+03:00

genial website-ul...ma intreb daca tot GMP se ocupa de el...

Dragi romani,

Nomenclatura de tranzitie ar vrea sa ramanem blocati in societatea pe care ne-a pregatit-o in cei 17 ani de tranzitie. Numai ca, din locul unde m-a adus votul romanilor, am inteles ca trebuie sa spargem acest sistem. Sa facem altul, valabil pentru noul ciclu istoric al Romaniei europene. Cei pe care actiunea mea politica ii ameninta au intrat in alerta. Si-au dat seama ca voi merge pana la capat, pentru ca sansele acestui popor sa nu fie jucate la ruleta coruptiei. Daca nu terminam, prin justitie libera, cu acest sistem putred, atunci murdaria acumulata in tranzitie o sa ne sufoce vietile, drepturile, bucuria de a trai. Numai daca facem curat in clasa politica vom avea institutii care functioneaza european, cu oameni pregatiti sa serveasca interesul cetateanului.
cititi continuarea aici
http://www.basescu.ro/index.php?o=mesaj

cum arata PHI Advertising reloaded

2007-05-09T15:37:00.000+03:00

dupa vreo 2 ani asha...

cam astia sunt membrii echipei:

PHI Advertising

Slogan: 99% din oameni cred in limite. Descrierea echipei: O combinatie mortala si aparent total ilogica intre oameni ciudati... Noi! Daca aveti impresia ca v-ati distrat vreodata, inca nu ati facut advertising cu noi! In aceasta perioada de creatie pura, fluxul de idei a atins cote inimaginabile. Si ca sa fim o secunda seriosi, noi suntem chiar mandri de campania si echipa noastra. ... Si ele sunt mandre de noi ... 99% din oameni cred in limite...
Membrii echipei PHI Advertising

Costin Blideanu Acum 22 de ani, timpul nu a mai avut rabdare: perfectiunea a luat o forma umana. Nu credem ca exista undeva in acest univers o persoana mai creativa, ineligneta, simpatica, epitetica, enigmatica decat Costin. Pana aici m-au descris colegii. Eu defapt sunt modest.

Vlad Bodea Inalt. Roscat. Bine facut. Pufos. Dornic. Scund. Brunet. Atras de brunete dulci si de publicitate. Reflexia mea e o reclama buna. Oamenii spun ca sunt uituc... si scund. Eu nu ii cred... Eu sunt o reclama buna. Dar ei nu stiu... INCA...

Diana Andreea Cojocariu In fiecare dimineata, toti luam "o gura" zdravana din viata. Mi-am dat seama ca mie imi place dulce-acrisoara si de aceea spun ca-mi place aventura si ca sunt perseverenta...pentru ca in fiecare dimineata nu ma mai satur si vreau mai mult!

Iulius Vladimir Sover Sunt tanar, Doamna! Sunt tanar, si ce-mi pasa?! Sunt tanar, mi-s viu, si traiesc!

Raluca Visan Ea-l asculta pe copilas Uimita si distrasa, Si rusinos si dragalas, Mai nu vrea, mai se lasa, Si-i zise-ncet: - "Inca de mic Te cunosteam pe tine, Si guraliv si de nimic, Te-ai potrivi cu mine...

Arde Londra baaaa....

2007-05-08T23:14:00.000+03:00

hmmm...cate chestii trebuie sa fac sa va atrag atentia asupra scrierii asteia :)

hah...cat de tare poate sa fie sa stai si sa scrii tot ce iti trece prin cap si lumea din jurul tau se uita in ecran insa nu intelege nimic.

Bun! Azi am sa scriu iar din tren fiind ca m-a nimicit oboseala si vreau sa ma las rapusa intr-un pat moale si curat cand ajung acasa.
Cum a fost?...

a fost intr-un mare fel... a fost asa cum nu mi-am imaginat...si pana la urma, la naiba, cine s-ar fi gandit ca ajung in Germania si merg

la plaja
dorm in hamac
stau cu picioarele in nisip ...

(asta a fost mini vama mea de mai tarzior)

tema excursiei a fost chillax...adica o combinatie maxima de chill si relax...

prima zi a fost totala... am ajuns pe la 12 cu emotii si avioane prinse cu 5 min inainte ...dupa un drum de peste 1 ora cu autobuzul de la aeroportul Frankfurt Hahn (care nu.... nu este in Frankfurt, sa nu va lasati pacaliti...ci la mama naibii – la 50 de km de Mainz si la vreo 70 de Frankfurt).

Prima imagine: un camp urias galben cu verde... un cer maaaare cat o zi de post...cristal clar (cum ar zice englezul), si cu mori de vant...

liniste, natura, oameni simpli, o rata ca aia de la Brasov la Bran, cu oameni multi care nu vorbesc engleza... cu multi batrani cu bluze inflorate si cu parul pus pe bigudiuri.

Ora 1 a venit oamenii albi ca branza au sosit.. in Mainz- ne-am lasat bagajele si am prins viteza pana la plaja unde ne-am intins ca niste shoparle la soare cu cate un Becks gold in mana si o tigara...
foarte tare plaja- pe malul rihnului, cu nisip, shezlonguri, mese, palmieri (pe bune) si chill...ax!
Dupa vreo 2 ... (Dan 2+ 1 pahar cu lapte – va spun mai tarziu rezultatul) ne-am intreptat mutritzele pe jumatate parlite de un soare dogoritor (pe partea pe care adormisem in hamac), asadar oamenii jum albi jum roshii si-au balansat dosurile catre centrum.

Ja ja
nu a durat prea mult atmosfera turistica...si ne-am mai oprit la o inghetata, o bere, o maslina , o atentie...
ok... pentru cei care deja s-au plictisit de aberatii: Mainz are cca 250.000 de locuitori, e genul de oras tipic german – cu partea veche (geniala) si partea noua (reconstruita dupa bombardamente), cu Rhinul de toata frumusetea trecand prin el, cu oameni draguti si multi...dar multi turci cu ale lor doner kebab – uri.

Stina (traiasca gazda) – sta intr-un fel de camin studentesc, ushor foarte tare asa, intr-un fel de garsoniera mica si cocheta, si sunteti gata?... pe acoperisul cladirii are... mda... o piscina :)))
ei na... asta cat de tare e?
Eh, ca sa make the long story short- a doua zi am mers in Frankfurt unde am mers intr-un restaurant traditional adica o “gradina cu vin” (in traducere mot a mot), care arata asa ca un fel de garaj, cu prelata deasupra, cu plante agatatoare , multi tinerei pe la vreo 50 de ani (media de varsta) veselie nevoie mare si bauturaaa cat cuprinde: bere si vin de mere.

Muhahaha... si sa nu uitam de atractia serii: wurst cu varza acra... ahhhh numai cand ma gandesc la minunatia aia imi ploua in gura:)

a 3 a zi... a fost cu printi si printese... adica printesele Stina, Alma si printesa Dan pe malul Rinului, in Bachara, un orashel medieval in care am nimerit un targ cu tematica...si inchipuiti-va – rin la mijloc,deal in stanga cu vita de vie, deal in dreapta (da,...ati ghicit- tpot cu vita de vie) castele medievale pe dealuri si un satuc de toata frumusetea...inchipuiti=va ca ma frecam la ochi ca sa nu zic ca sunt intr-o poveste...
asa tare m-a impresionat ca as fi stat zile intregi acolo sa ma uit la fiecare casa, la fiecare om vesel cu obraji rosii si cu costum de cavaler, domnita, fierar, muzicant...si cate si mai cate.

Targul era pe malul apei si avea multe corturi cu tot felul de nebunii medievale si jocuri, mancaruri, muzicanti, si evident haine ale vremii si tot felul de ustensile de cumparat.

Ultima zi a fost tot din tema chillax... si daca ar fi sa va zic un loc tare in care sa mergeti in Germania - mergeti in oraselul ala de poveste Bachara... pe malul Rhinului... genial

in 3 ore plecam

2007-05-04T03:04:00.000+03:00

stiti cum e senzatia aia cand nu mai ai stare pana la plecare...?
e ora 01:06...la 03:45 o sa luam autobuzul pana la heathrow...si de acolo un express pana la stanstead...
la 07:20 decolam...
am fluturei... nu am mai avut de ceva timp inainte sa plec...
asa ma simteam cand eram mica si stiam ca plecam la mare...
mama ma trimtea obligat fortat la culcare ...asta dupa ce imi terminam ritualul de alergat in jurul geamantanului...
- colacul cu ratza... checked! umflat - desumflat... nu fasaie... booon..il bagam
- mingea de plaja... checked! umflat - desumflat.. nu fasaie.. pwerfect
- palariutza - booon e curata
- ochelarii de plastic verde, castigati la sarata monteoru la concursul de innot (in apa sarata!!!) - checked

inca 2-3 ture de alergat prin jur...si reusesc sa adun toate nimicurile..sa le pun la pachet, si mama descarca din partea cealalta a geamantanului.
Incepe distractia... eu vreau sa iau aia... nu nu o iei..mamaaaaaaaaaaaa... almaaaaa
:):):)
vine tata...
ne linistim.
incep cu tata sa umflu salteaua... dupa ce suntem amandoi roshii ca doi gogoshari ne linistim...nici asta nu fasaie...
mama incepe sa ma fugareasca prin casa... e momentul sa dorm
nuuuu
daaaaaaaa
nuuuuuuuuuu
daaaaaaaaaaaaaa
bine bine....
ma culc... defapt incerc sa tin ochii inchisi....
vad valurile si scoicile... incep sa miros nisipul... ma mai uit si la cerul albastru...ih... imaginea perfecta ...si vad un...doi...trei....zzzzzzzzzzzzzzzz
dorm

gataaaa trezireaaaaaaaaaaaaa.... cine nu e gata il iau cu lopataaaa
almaaaa pleaca trenul fara noooi

aaaaaaaaaa
sar ca arsa din pat... ma mai invart de 5 ori in jurul geamantanului...ca sa completez tura de dimineata... ma imbrac repede cu haine lejere "de drum" si fuga.
tata saracul cara ditamai geamantanul si noi divele, cate o gentuta usoara.
ciu ciuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu ciuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu

hehe ...mamaia here we come..
uite asa era... ce vremuri...ce oameni :)))...ce vacantze...
eh uite asa sunt acum... numai ca nu am facut inca bagajul... nu am facut ture prin casa... stau in varful patului...cu laptopul in brate, am facut o dezordine de zile mari in camera... ma scarpin in varful capului si visez la cai verzi pe pereti...
cred ca m-am facut mare...

azi nu o sa scriu mult...daaaaaaaaaaaar

2007-05-04T02:12:00.000+03:00

ieri am mers la institutul de arta contemporana si am vazut un super film - the puffy chair
vi-l recomand...clar!
eu una am avut niste revelatii dupa ce l-am vazut...
e genul de film, care dupa cum spunea un mare critic... (bags) creeaza reactii gen:
"aaaaaaaaa....hmmmmmmmmmmmm"
:)
e un roadtrip...oameni care mint...dragoste nebuna... trezirea din betia dragostei...lacrimi...zambete...si mai ales...super multa realitate si simtiri pe care le confunzi cu ale tale...bine de tot, nu oricum.

cine are...are...

2007-05-02T00:12:00.000+03:00

de data asta, e lentila wide, care scoate super poze, partea funny e ca oamenii ies deformati.
va dau 2 exemple:
1. aria surprinsa in fotografie - in ex: royal exchange (coborati la bank tube station)

2. figurile deformate - haha (me)

PoRtoBeLLo MaRkEt :)

2007-05-01T23:05:00.000+03:00

Pentru ca nu am terminat de relatat plimbarea de weekend...revin cu un post despre un loc ushor FOARTE TARE - pOrTObello MaRkeT, din Notting Hill
Piata de sambata portobello market, este una din cele mai renumite din Londra... vuieste lumea cand vine vorba de recunoscutele magazinele de second hand si antichitati.
Cand ajungi la Notting Hill Tube station trebuie sa te iei dupa puhoi... si te trezesti la intrarea din targ sa-i spunem... mie faimoasa piata mi-a semanat a fi un maaaare targ...asa de mare incat puteai petrece lejer ore bune prin el... la inceput vedeai tot felul de barulete gen "the lazy daisy" (how cool is that?), urmau tarabele cu postere si zdranganele si apoi o mare de tejghele cu antichitati care vindeau de la banuti, masini de scris, bibelouri...pana la nasturi... ca in orice targ englezesc care se respecta nu lipseau zeci de mii de margele si margelutze, cercei, bratzarele si toate accesoriile necesare unei fete dichisite :)) ... bine bine.. trebuie sa admit ca prin marea de gablonturi vedeai si tone de shtifturi.
dan mai avea putin si innebunea prin multimea agitata asa ca l-am lasat sa se racoreasca la o bere si am continuat cu alex si claudia expeditia... piata s-a cam terminat dupa ce am descoperit tarabele cu mancaruri de toate felurile... peshte...dulciuri...fructe...clatite si Dumnezeu cu mila ce mai gaseai...
Nu am avut timp sa iau nimic pentru ca ai mei dragi prieteni de drum erau vizibil deranjati de imbulzeala...
eu innotam prin multime elegant si m-as fi oprit la fiecare cotetz de porc sa cercetez oferta si sa casc gura... insa rabdarea unora are limite :))) hihih
ca sa dovedesc nebunia am tras si cateva pozne sa va delectati.
enjoy!
introducing the LAAzzzyyy daisy :)

afishe ...pamflete si alte nebuneli

the great beauties...

antiques...

street music...antiques...crowds...crazy times
portobello...

let's start looking at the macro side....

2007-04-30T23:19:00.000+03:00

in weekend am mers la o expozitie de fotografie despre refugiatii din Congo... mi-am reamintit niste lucruri cu adevarat importante:
Cele 8 obiective ale mileniului.... ddl: 2015
So take a good look and start coming up with facts and ideas...

1. Eradicate extreme poverty and hunger
Eradicarea saraciei extreme si a foametei
***Reduce by half the proportion of people living on less than a dollar a day
Reducerea cu jumatate a saraciei extreme si a foametei (momentan 3 bilioane de oameni - 1/2 din populatia lumii)
***Reduce by half the proportion of people who suffer from hunger
Reducerea cu jumatate a proportiei de oameni care sufera de foame (momentan 20% din populatia tarilor dezvoltate consuma 86% din bunurile lumii)
2. Achieve universal primary education
Atingerea educatiei primare universale
***Ensure that all boys and girls complete a full course of primary schooling
Sa se asigure ca toti baietii si fetele parcurg un curs complet de scoala primara (121 milioane de copii duc lipsa de educatie)
3. Promote gender equality and empower women
Promovarea egalitatii sexuale si elevarea femeilor
***Eliminate gender disparity in primary and secondary education preferably by 2005, and at all levels by 2015
Eliminarea decalajului de sex in educatia primara si secundara, preferabil pana in 2005 si la toate nivelele pana in 2015
4. Reduce child mortality
Reducerea mortalitatii infantile
***Reduce by two thirds the mortality rate among children under five
Reducerea cu doua treimi a ratei mortalitatii printre copii sub 5 ani
Conform UNICEF: 30.000 de copii mor in fiecare zi din cauza saraciei, si "mor in liniste in unele dintre cele mai sarace sate din lume, departe de cercetarile si conshtiintza lumii. Fiind blanzi si slabiti in viatza , fac ca aceste morti sa fie si mai invizibile decat sunt". In 2003 erau 10,6 milioane de copii in astfel de cazuri.
5. Improve maternal health
Imbunatatirea sanatatii maternale
***Reduce by three quarters the maternal mortality ratio
Reducerea cu trei sferturi a ratei de mortalitate maternala
6. Combat HIV/AIDS, malaria and other diseases
Combaterea HIV/AIDS, malariei si a altor boli
***Halt and begin to reverse the spread of HIV/AIDS
Oprirea si inceperea procesului de revers al HIV/AIDS
***Halt and begin to reverse the incidence of malaria and other major diseases
Oprirea si inceperea procesului de revers al incidentei malariei si a altor boli majore
7. Develop a global partnership for development
Dezvoltarea unui parteneriat global pentru dezvoltare
***Develop further an open trading and financial system that is rule-based, predictable and non-discriminatory, includes a commitment to good governance, development and poverty reduction— nationally and internationally
***Adress the least developed countries' special needs. This includes tariff- and quota-free access for their exports; enhanced debt relief for heavily indebted poor countries; cancellation of official bilateral debt; and more generous official development assistance for countries committed to poverty reduction
***Adress the special needs of landlocked and small island developing States
***Deal comprehensively with developing countries' debt problems through national and international measures to make debt sustainable in the long term
***In cooperation with the developing countries, develop decentand productive work for youth
***In cooperation with pharmaceutical companies, provide access to affordable essential drugs in developing countries
***In cooperation with the private sector, make available the benefits of new technologies— especially information and communications technologies

urs truly

London walks

2007-04-30T01:10:00.000+03:00

Hey all you beautiful people,
Din ciclul insights on London, vreau sa va spun 2 vorbe despre ciclul de plimbari London walks.
Sunt tururi neoficiale, organizate prin intermediul unui website si unui grup de actori care mai fac un ban doi pe langa meseria de baza.
Asadar ghizii sunt oameni ai artei, expresivi si gata sa te aduca in atmosfera turului in no time.
Primul tur de genul asta l-am avut astazi si tema a fost Jack the Ripper haunts, ghidul fiind Don (Donald, un actor de vreo 50 de ani, spiritual si interesant).
Ne-am plimbat cca 2 ore pe stradutze intunecate, fiecare cu povestea ei, cu case care sunt ramase de pe la 1888, cu crimele si povestile lui Jack spintecatorul.
Relatarea a fost savuroasa, cu detalii despre crime, despre prostituate si cu insight-uri despre locurile de alta data.
Unul din discursurile interesante a fost despre prostituatele de la 1888, care erau femei la 40 de ani si mai mult, care ajungeau in strada in urma probelemelor in familie, a despartirilor, mortilor sotilor. Contrar imaginii din filme, femeile strazii de atunci erau imbracate nu cu rochii frumoase, ci cu cate 2 rochii una peste alta (caci strada era casa lor, si cele 2 rochii constituiau practic intreaga lor garderoba), nu cu pantofi cu toc, ci cu shosete de lana pana la genunghi si cizme de barbat, erau cu dinti lipsa, de multe ori cu cicatrici pe fata si poate ciufulite in urma batailor de strada cu clienti, alte prostituate...sau cine mai stie...
Majoritatea prostituatelor valorau 3 penny, 2...1...sau poate doar o bucata de paine.
Beau mult gin si se invarteau in zona bisericii din Whitechapel, care era in dreptul bulevardului principal din Eastend. Din cauza ca puteau fi arestate ushor pentru ca stateau pe strada, se pare ca era un veritabil shir de prostituate care se plimbau non-stop pe strazi incercand sa agate potentiali clienti.
Strada fiind principala, era permanent populata de trasuri grabite, sursa nestinsa de posibilitati pentru femeile cu rochii prafuite, patate cu mizeria strazii si tristetea sufeltului.
Crimele spintecatorului s-au petrecut pe un petec restrans al Eastendului, Whitechapel ...si de ele s-au ocupat politia centrala si ScotlandYard-ul caci Londra atunci ca si acum are 2 forte separate de politie care actioneaza in interior: politia din centru si politia metropolitana, din suburbii. Dupa cum poate multi stiti, criminalul le injungia, le taia gatul si apoi le sectiona. Au fost 5 victime care au fost disecate in perioade de la 3 la 5 minute in bezna noptii, de un cunoscator...
identitatea lui insa nu a fost descoperita si au ramas doar intrebarile...si un profil sumar: barbat intre 25-35 de ani, inalt, cu mustata...
Poate ca ma asteptam la un final mai spectaculos al turului, cu o dezvaluire de mister, cu ceva mai multa informatie si speculatie.... insa ghidul a demontat rand pe rand toate numele care au iesit la rampa de-a lungul timpului, in disperata incercare de a-l demasca pe spintecator.
Oricum, daca ar fi sa trag de linie as avea mult mai multe plusuri decat minusuri la turul acesta.
Recomandari:
- pregatiti 6 lire pentru bilet
- faceti turul asta daca puteti in timpul saptamanii unde nu sunt chiar atat de multi turisti
- pregatitiva camerele si timpul (dureaza cca 2 ore si ceva)
In rest... ce a ramas din Jack the ripper acum?...
mult mister... stradute cu povesti...si...un stencil de toata frumusetea in Whitechapel care m-a infiorat in drum spre Liverpool street station, printr-un pasaj de caramizi ...
:)

Tineri muzicieni romani la Londra

2007-04-29T02:58:00.000+03:00

Vineri...am simtit ca am mai castigat un gram de inteligenta culturala.

Am fost la Institutul Cultural la Londra la Concert de vioara si pian: Andrei Gocan & Petr Limonov (colegul rus).

Ambii sunt studenti la Royal Academy of Music cu burse, concursuri internationale...ce sa mai...cu un CV impresionant de concerte si premii la activ...

Am ajuns la institut... pe ultima suta de metrii... (tipic:)) ) si am intrat timid...dar m-am luminat toata cand mi s-a raspuns la "buna seara:)".

Institutul cultural roman se afla intr-o zona rezidentiala, in apropierea unuia dintre cele mai frumoase parcuri londoneze - Hyde park...intr-o zona cu multe ambasade si institutii de gen.

Este o organizatie non-profit care are vrea sa promoveze pe cat de mult valorile Romanesti si partea nedescoperita a noastra...genial!

De data asta misterul dezvaluit erau pushtii ashtia extrem de talentati... virtuojii nostrii care n-au o shansa in tara, dar care fac furori in marile capitale ale tarii... in fine am sa ma abin de data asta de la a dezvolta subiectul tara vs strainatate- cariera in arta....

Programul a fost:

Bach - Ciaccona - andrei

Brahms - Sonata No.1 Op.78 andrei + piotr

Ernst - The Last Rose of Summer - andrei

Paganini - Capriciul 4

Schubert - Rondeau Brilliant - andrei +piotr

Muzicinenii nostrii, au intrat costumati in negru, sobru si putin caraghios. Romanul avea o sigurantza in priviri feroce, pe cand rusul mi-a parut putin mai timid si modest...

Din piesele de mai sus m-a incantat intr-un mod deosebit ultima... in timpul careia mintea efectiv mi-a zburat prin toate etajele cladirii si inapoi.

La un moment dat in timpul Sonati no.1 op 78 - Brahms, a fost o pauza de 3 secunde intre interpretari, moment in care audienta putin incurcata a incercat sa aplaude... a urmat o privire ucigatoare a violonistului care pe noi ne-a amuzat la cuuuuulme (el avea 2 priviri - privirea muzicala - in care nu stiai daca plange sau daca e doar incruntat... si privirea ucigatoare:) hehehe),... din fericire privirea ucigatoare nu a apucat sa o aplice decat in acest caz in care multa lume a roshit efectiv in urma atrocitatii intamplate hehehe...

La ultima cantare din program tanarului roman i s-a rupt un arcush de la vioara... si ii tot atarnau ramashitele intr-uns til caraghios pana ce la un moment dat, cat se poate de firesc le-a rupt pe rand...cu un zambet plin de incredere.

Concertul s-a incheiat cu 3 chemari inapoi pe scena... tipic romanesc stilul (aici artistii sunt destul de rar chemati inapoi mai mult de 1 data...in schimb se fluiera si se urla chiar si la teatru, la finalul spectacolului incat esti putin derutat daca ai venit la un concert sau la o piesa sobra...?)

Cat despre atmosfera generala... erau ceva studenti romani (spun studenti pentru ca imi pareau tinerei), si multi asiatici....si cativa brits.

glumitze cu "unde e buda?... ia-te dupa miros" nu au lipsit si m-au facut sa rad prin spate... caci inca nu imi dezvaluisem identitatea:)

Eh... Romania... and I say Romania is my country!!! mai mergem... mai vedem!

tam tam

Mitza Branzovenescu, cu drag incheie relatarea.

duminica londoneza

2007-04-24T01:53:00.000+03:00

duminica asta am mers la plimbari cu vara di :)
hihi
am incercat sa ii dam din aroma unei zile insorite cu miros de inghetata cu rom si stafide, terase cu buturugi sculptate, sclipiri de big ben in apele maronii ale Tamisei... si lume multa... si pestritza sustzinandu-si cu foc aleshii in cursa London Charity Marathon.
Strazile erau ticsite cu suporteri cu pantaloni scurti fluturand in briza de pe malul apei, cu ochelari de soare in cele mai diverse forme si palariutze colorate.
Am ales de data asta sa fugim putin de furnicarul zumzaitor si sa ne retragem din locul agitat spre malul celalalt al dulcei Tamise , pe la Gabriel Wharf.
Acolo am gasit una dintre cele mai tari activitati de weekend ... :)
Pe langa statuile mishcatoare cu merlini, printese, dame cu umbrele, oameni verzi, shoparlitze, pe langa rastafari care faceau baloane uriashe de sapun... pe langa muzicieni feluriti, zgomotoshi, lentzi, linishiti si boemi... erau pe micutz al raului, artishtii desavarshiti ai acestui weekend - sculptorii de nisip... ashezati comod pe canapeaua crem cu perne pufoase, cu un mic plasma tv sa le tina de urat si 4 melci de toata frumusetea trecand voiosi prin spatele televizorului...
eh asha da leneveala duminicala...
:)
am descoperit si unul dintre cele mai tari locuri de unde se poate manca inghetata - 1.30 lire cupa cu rom si stafide mmmmmmmmmmmmmm delicios....
calatoria continua...
am urcat la etajul 7 in Tate museum ca sa admiram privelishtea unei dupa amiezi chill...
apoi am ajuns incetul cu incetul spre st paul's unde am mai lenevit putin pe scarile gri dar calduroase in acelasi timp... sub cupola-i uriasha ca o caciulitza de ciuperca alba si impunatoare, si am pornit sa descoperim OUL:))
Da...da... oul,castravetele... si alte nume mai caraghioase care ii sunt atribuite cladirii fosters and partners, de prin vecinatatea Royal Exchange-ului si a Bank of England (staia de metrou Bank).
E fantastic efectiv sa te plimbi pe stradutze pietruite cu casute mici stil vechi, bisericutze cu poveste langa care rasar printre crengi de verde crud, cladiri cu forme ciudate futuriste, in tonuri de gri...care alaturi de cremul caselor vechi si de verdele naturii ...nu arata rau deloc:)
Langa ou/castravete/whatever:) am descoperit o alta cladire... de data asta putin mai bizara... freaky de-a dreptul (in momentul in care ne-am apropiat mai tare de ea)
nici unul dintre noi nu i-a inteles bine rolul in acest paradis arhitectural, imaginati-va o fabrica... o uzina din viitor... atat de mare incat devenea inspaimantatoare... curioshi de fel, am traversat lanturile de fier care o imprejmuiau si am lipit nasurile de geamul receptiei... o lumina gri inchis mi-a sagetat inima ca un fior rece de gheata...era inauntru o hala uriasa cu birouri triste... si am zarit niste reclame la asigurari... am plecat in secunda 2... inca cu fiori de groaza... cu intrbari de genul "maaamaaa... cum crezi ca ar fi sa lucrezi aici?"
brrrr
calatoria continua...
pashii ne-au dus pe inserat spre Picadilly Circus si in final Trafalgar Square unde ne-am distrat teribil incercand sa ne catzaram pe leii cei negrii de marmura ce vegheaza piatza...
Londra...
nu inceteaza sa ma surprinda...:)

the zoo bar

2007-04-22T03:13:00.000+03:00

daca ar fi sa fac o lista cu locuri in care nu va recomand sa mergeti prin Londra... printre ele s-ar numara cu siguranta The Zoo bar.
Location:

13-17 Bear Street
Leicester Square
London, WC2H 7A

why not's:
- personal unfriendly
- la baie te asteapta oameni care incearca sa stoarca de la tine si ultima lira, turnandu-ti sapun in mana, chiar daca nu doresti, apasandu=ti robinetul sa curga apa chiar daca nu ii lasi... si colac peste pupaza iti mai si cer de la obraz sa le dai banii pentru asta (like it's not a job ... it';s a special treatment that they''re providing?)
- incepand cu ora 9-10 daca stai la masa risti sa fii ushuit grosolan, si mai mult, masa sa iti dispara datorita baietilor de la bar support care iau tot (mese, scaune) la subsioara... si adieu!
- DJul te ameninta periodic cum ca in eventualitatea gasirii hainelor pe masa/ scaun acestea vor fi luate de paza si duse la garderoba, de unde nu le poti prelua decat dupa plata unei taxe
- muzica nu a fost grozava
- intrarea se face fara plata pana la ora 9, dupa care esti charged de cca 10 coco
- pe la ora 11 prieteni de-ai nostrii nu au mai fost lasati sa intre pe motiv ca nu mai e spatiu in interior... (right...) ca nu de alta dar colegii de la support tocmai facusera vant oamenilor de la mese si scaune ca sa le ia din club

nah ca si la ei se poate :)

PHI Advertising reloaded

2007-04-22T02:34:00.000+03:00

tocmai am primit o veste super tareeee

PHI Advertising e iar in finalele Olimpiadelor comunicarii:)

Vish, Costa, Lula... va tin pumnii:)

ps:

un mic memento PHI Advertising 2005...

Eram:

din 120 de echipe participante din toata tara la proba de Advertising...

PHI Advertising - Premiul II

Slogan: Nu intelegi? ... Citeste Presa! Descrierea echipei: O combinatie mortala si total ilogica intre trei facultati cu profiluri identice: Automatica-Calculatoare, Finante-Aisgurari si Aeronave. Daca aveti impresia ca v-ati distrat vreodata, inca nu ati facut advertising cu noi! In aceasta perioada de creatie pura, fluxul de idei a atins cote inimaginabile. Si ca sa fim o secunda seriosi, noi suntem chiar mandri de campania noastra. ... Si ea e mandra de noi ...

Membrii echipei PHI Advertising

Costin Blideanu Acum 20 de ani, timpul nu a mai avut rabdare: perfectiunea a luat o forma umana. Nu credem ca exista undeva in acest univers o persoana mai creativa, ineligneta, simpatica, epitetica, enigmatica decat Costin. Pana aici m-au descris colegii. Eu defapt sunt modest.

Vlad Bodea Inalt. Roscat. Bine facut. Pufos. Dornic. Scund. Brunet. Atras de brunete dulci si de publicitate. Reflexia mea e o reclama buna. Oamenii spun ca sunt uituc... si scund. Eu nu ii cred... Eu sunt o reclama buna. Dar ei nu stiu... INCA...

Ileana Cocias "O stralucitoare diva a lumei advertising-ului, care surprinde cele mai ascunse sentimente ale celor din jur, chiar daca rasul ei de girafa este exagerat, lumea o adora pentru sufletul ei de hipopotam" (Un admirator) Dar glumeau, sunt o dulcica...

Alexandru Dima Ma uit in jurul meu si ma intreb cu ce-am gresit...? De ce eu? M-au bagat cu forta in aceasta echipa, iar eu nu stiu decat grafica. Defapt, imi place putin si advertising-ul... Eu proiectez avioane...

Alma Iatan Un amalgam de aer rebel cu muzica de chitara pluting prin vantul nebun cu scoici inverzite de alge murdare si ideile ce-mi umbla prin minte si totodata camasi frumos calcate cu proiecte de investitii alaturi de oameni serosi... Pur si simplu Alma

really proud,

favela chic si shukar collective

2007-04-21T00:51:00.000+03:00

aseara am ajuns in urma unui anunt pe net la o petrecere organizata de institutul cultural roman la Londra.
Pe scurt , am mers la Favela Chic - un club - pseudo restaurant unde era un party cu DJ Vasile.
Inauntru totul arata extrem de movie like: pe pereti erau plante de plastic, bureti de baie atarnati de tavan, perdele, peste tot agatate tot felul de luminite gen cele pe care le avem noi in brad de Craciun, icoane cu luminite pe ele (evident), sfori, lampi bizare, lemne vechi in forme felurile, tablouri ciudate.... senzatia per total era de un kitch fantastic... da' mi-a placut asa de tare kitch-ul asta incat l-am acceptat no but's about it... imediat:)
da..era un local brasileo... ahhh... Cahpirinia... cashasa...foarte tare
era lume colorata acolo, asta mi=a placut mult... fete cu flori in par, esharfe felurite, par ciufulit dar totusi aranjat...stilul haos :)...baietzi cu par cretz prins in coditze, cu shepci in dungi, ochelari, conversi...
lume dragutza.. alternativa de-a dreptul... de la o extrema la alta...
langa d. s-a asezat la un moment dat un tip care avea trasaturi extrem de feminine... la scurt timp i-am vazut si partenerul.. si am observat ca primul avea o freza bine gandia, cu o shuvitza cazuta pe ochi, sprancene pensate, buze bine conturate... ce sa mai...era aranjat bine bine
eu ma tot straduiam sa observ si romani prin jur... si mi se parea mai mereu ca aud un cuvant in romana dar totusi era amagire... cand l-au prezentat pe DJ am auzit pe bune romana, erau un tip si o tipa, cam pe la 29..oameni bine ... cosmopoliti as zice... si daca imi mai permiteti o presupunere... aratau a bucuresteni:)
...no comments on this one :))
DJ Vasile canta cu Shukar Collective si baga foarte foarte bine:)
in prezentarea lui spuneau...

Romania's first DJ

DJ Vasile was the first to approach DJing and mixing music in Romania. In the early 90s he set up a pirate radio station broadcasting a bewilding mix of music. This was the beginning of the Romanian Underground Scene.

He subsequently went on to create & work with Romania's most successful electronic underground musical projects such as Suie Paparude (1995), NSK (1997), Nemos (2001), Shukar Collective (2003). Widely acknowledge as the "The Boss" of Romanian DJs, he has attracted attention beyond Romania's borders (in Paris or Lisbon).

Bai...ce sa zic... mi-a placut tare tare... as mai da un party asha

keep u posted
alles gute!

the sis virus

2007-04-18T20:10:00.000+03:00

odata contactat e greu sa mai scapi de el...

si asta pentru ca e parte din mine

de suflet!

okok... fug la yoga now!

cheers

Balkan fever

2007-04-18T19:17:00.000+03:00

Azi eram plictisita nevoie mare - seful meu a plecat - m-a pus sa ma duc la o sedintza de 3 ore in locul lui... despre care nu prea stiam mai nimic si uite asa m-am trezit uitandu-ma ca matza in calndar pe acolo si ascultand termeni imposibili despre programe informatice si usability/distilation/segmentation/business requirements crap :))) ...
intr-un final apoteotic s-a terminat si sedintza plicticoasa si a urmat - libertateaaaaaaaaaa frate
hehe
sheful meu a plecat la o conferintza asa ca azi imi permit sa stau ca o termita ametzita si sa pierd vremea in stil grosolan

hehe
pentru ca merit

si uite asa cum navigam eu pe net, surf frate nu gluma , dau de un festival balkan fever care se petrece pe aici prin londra si ce sa zic m-a super bagat in priza- am un chef nebun sa merg si sa vad care e combinatia pe acolo
hehe
asa ca asta m-a electrizat putin
entuziasm intr-un mare fel -salata colorata de sentimente care vin si de la vreme, si de la muzici, si mai ales de la idei...

pai daca nu noi,
atunci cine?

ce a mai facut el in ultima vreme...

2007-04-17T01:31:00.002+03:00

other things around her

2007-04-17T01:31:00.001+03:00

Astazi m-am uitat pe Channel 4 la un documentar foarte interesant.
Dispatches. Murdering the truth... sau cum isi acopera rusii secretele.
s-au ridicat probleme destul de grave... oameni pe liste negre, securitate, crime... si pana la urma ajungem sa ne intrebam daca intr-adevar in cca 10 ani vom depinde de surse energetice rusesti ce se va intampla?
Am ramas putin rascolita cand am aflat mai multe despre ziarista Anna Politkovskaya, care a fost ucisa subit in urma unui articol publicat in unul din putinele ziare independente ramase Rusiei.
Poporul rus pare a se plange de ceea ce inseamna coruptie si retele. Exista un nume care ramane pana la urma ca raspuns la toate astea - Vladimir Putin.
Media in Rusia de ceva timp pare destul de pasiva la toate evenimentele pe care colegii din vest le exploateaza la maxim.
si care sa fie oare cauza?
3 din cele 5 canale din Rusia sunt momentan cumparate de membrii ai retelei Gazprom, cel mai important furnizor de gaz autohton, 5 ziare stau in mainile altor fosti KGBishti strans legati de reteaua mai sus mentionata.
Pana la urma la ce se rezuma libertatea de exprimare a acestei tari?
La adevaruri ucise odata cu... Anna Politkovskaya, Alexander Litvinenko(ucis cu substante radioactive) si lista continua...
Novaya Gazeta, ziarul la care Anna publica, este unul din putinele ziare independente ce a supravietuit furtunii FSB (serviciul de securitate federala).
Un profesor universitar rus a studiat componenta puterii si a ajuns la trista concluzie ca trei sferturi din actualii politicieni rusi provin din securitate.
De ce Anna?
Pentru ca stia prea multe despre Cecenia, era unul din reporterii care a trait impreuna cu razboiul, unul din oamenii care a vrut sa spuna mai multe despre ce s-a petrecut acolo si cu precadere avea o lista cu vinovati....
"If anybody thinks they can take comfort from the optimistic forecast, let them do so. It is certainly the easier way, but it is also a death sentence for our grandchildren."
In fine... nu stiu cat de relevant este pentru voi post-ul asta.
Puteti sa cititi mai multe pe net - google it... and start questioning yourself at least.

green park

2007-04-15T20:51:00.000+03:00

un mare om spunea despre fericire..

2007-04-11T12:38:00.000+03:00

Primul lucru care imi vine in cap e sa te contrazic cand spui ca depinde de altii.. fericirea inseamna in mare parte de acceptare.. a sinelui, a naturii, a haos-ului din interior.. a emotiilor care pun cateodata stapanire pe tine .. si este completata de iertare si un zambet chiar cand nu e cazul... astea ar fi ingredientele necesare dar nu sufieciente sa fii fericit. poti avea restul dar fara asta e doar o himera sau o inchipuire..

ce e si mai misto legat de fericire e ca niciodata nu stii cand esti cu adevarat fericit..
nu mai gresi atat de banal si fericirea o sa vina singura.. e o chestie pe care nu o ceri, nici nu lupti pt ea.. dar vine in momentul in care totul e ok .. :)

here i come

2007-04-06T10:26:00.000+03:00

Oh, smashing, groovy baby, yay capitalism!
let's shag together back in the old city of loooove (yay baby - bucharest)
me and my modjo will be available at the old phone number.
it's gonna be shagedelic!
I'll say!

When ur french doesn't help u 2 much...

2007-04-05T12:53:00.000+03:00

When ur french doesn't help u 2 much... and u're calling Google Translate to help you impress ur gf, some nasty things can happen.

a inceput...numaratoarea inversa

2007-04-04T02:28:00.000+03:00

La sfarsitul saptamanii aterizam pe acasa...
nu am rabdare sa scriu prea mult acum despre ce s-a mai intamplat in ultima vreme desi am fost mustrata ca blogul nu mai are post-uri...
hehe
ce pot sa zic... nerabdarea a ajuns la cote ushor ridicate ceea ce impiedica spiritul creativ sa se exprime in voie.
Macinarea vine acum din ganduri efemere de cumparaturi... planuri...oameni...si iar oameni...
ne vedem in curand!!!

...acasa...suna frumos cuvantul asta:)

The Rakes

2007-04-02T01:26:00.000+03:00

Sambata am mers la cel de-al doilea Gig de cand am ajuns pe meleaguri britanice.
The Rakes... sau greblele... :) au cantat in Brixton concert hall.
Ceea ce e foarte tare cand mergi la concertele lor (aka gigs) e ca se tin in locatii extrem de interesante - sali de concerte vechi cu arhitectura interesanta si la intrare poti sa vezi panouri mari care anunta numele formatiei (panourile seamana cu stilul in care se afisau pe vremuri numele filmelor ce rulau la cinematografe - la cinema studio inca se afiseaza in stilul asta)..
The rakes se pare ca se numesc asa chiar din cauza faptului ca sunt foarte slabi (dpdv kg detinute:) )
Anyway... concertul a fost mult mai tare decat the long blondes..eram la acelasi nivel cu scena si toata vibratia muzicii se simtea mai puternic..toata lumea se misca intr-un ritm usor haotic...ceea ce facea cu adevarat atmosfera de bloody indie gig :)
Tipii astia din cate am citit eu despre ei, au aparut acum doar 3 ani insa deja se falesc cu ceva concerte internationale la activ.. WE DANCED TOGETHER - e super melodia lor care i-a facut celebrii.
Solistul tot timpul concertului a fost foarte bizar ceea ce ne-a facut sa ne gandim ca:
a) era nebun
b) era sub influentza de substantze nocive
c) dadea bine?... :) (sper sa nu fie varianta asta)
Se misca efectiv radom si extrem de funny pre fericirea multimii care sarea in toate partile in proximitatea scenei.
S-a facut si stage diving ceea ce mi s-a parut foooarte tare.(din pacate nu ei au fost cei care s-au lasat purtati pe brate ci tot pustii din primul rand).
Ne-am zbantzuit mai tot timpul pentru ca au genul ala de indie music care nu te lasa linistit...
si suna chiar bine!.. si cand te gandesti ca nu au decat 3 ani la activ...

oricum parerea mea e ca mai au ceva pana sa ii prinda pe The killers, care sunt ushor foarte tari :))

Hehe
Poate ca acum sunteti indeajuns de curiosi ca sa deschideti un youtube.com si sa dati un search cu The Rakes - we danced together

the birth of a creature

2007-03-27T01:29:00.000+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=tIEPqJHyNzQ

vreau sa imi scrieti ce senzatii ati avut.
dc nu pe blog atunci e ok si in privat.

*.><;**

2007-03-23T19:21:00.000+02:00

peshti mari..doar mari.. in aceleashi culori...doar aceleashi culori

2007-03-20T04:01:00.001+02:00

Oameni care pot sa schimbe lumea...
potential...
potential =Care are în sine toate condiţiile esenţiale pentru realizare, care există ca posibilitate, care există în mod virtual ; Care prezintă o acţiune posibilă, fără să precizeze dacă se realizează sau nu
potentialul uman...
cu totii il avem undeva acolo... ascuns sau dezvelit.. spus sau nespus... cu muzica sau liniste ... cu pace si rebeliune...
trebuie gasita cu multa atentie calea aia cu pietre care stralucesc in lumina blanda de soare primavaratec... drumul ala uneori sherpuit... alteori drept... de cele mai multe ori cu ocolishuri... pe care inaintam cu pasi marunti sau grabiti... si iar marunti..... spre notiunea asta pe cat de abstracta pe atat de tangibila... potential.
Cum il atingem?
Incepem... prin a ne intreba asta... si apoi prin a gasi alte intrebari si nu raspunsuri... dupa cum m-a invatat in noaptea asta o persoana draga...
Intrebarile, intrebarilor, intrebatoare, intreband, intrebator, intrebarea, intrebatului... intreba...
... Raspunsurile.
Vin.... incet, in pashi de vals vienez... si se inghesuie prin si mai multe intrebari in ritm nebun de samba cu pene colorate si mister in priviri, zdranganind intr-un ritm zgomotos si puternic, ce iti bate de 5-10-1000 de ori mai tare decat inima din piept... intrebarile care te iau pe sus si te invart...te rascolesc intr-o tornada nebuna dar atat de frumoasa incat greu iti iei ochii de la ea... si et trezesti cum zbori si deschizi bine ochii ca sa te convingi ca nu visezi printre casele de carton colorat si vezi lumea 3d...4d...5d...1000d... o vezi cum vrei tu...de la minus la plus infinit cu axe si cercuri concentrice si peshti desenati cu nuiele de alun pe nisip...
Curiozitatea e un prim pas... un prim pas spre eternitatea gandirii...spre libertatea TA...a TA...si numai a TA
si pana la urma... dupa cum bunul meu prieten pe care l-am cunoscut la o lectura placuta in seara asta pe drumul dintre waterloo si feltham ... david lynch... (dave cum imi place mie sa ii spun)..
si dupa cum ziceam... dave ma sfatuia cam asa:
ideile sunt ca niste peshti... peshtii micuti si ushor de atins sunt la suprafatza si daca te intinzi deasupra apei poti sa ii atingi si poti sa ii prinzi sau sa iti alunece printre degete... dar daca te scufunzi in apa cristalina ai sa gasesti spre adancuri peshtii mai mari... acolo sunt peshtii aia miraculosi in culori de curcubeu varatec... pestii pe care doar cativa au curajul sa ii vada si sa se scufunde dupa ei...
cat de curiosi suntem sa vedem pestii cei mari? Avem curajul sa ne scufundam dupa ei?...
si cel mai important... ii vedem in aceeasi culori?
Vreau acum extrem de mult sa imi dau seama care sunt oamenii aia care se scufunda acum odata cu mine sa vada peshtii maiashtrii in aceleashi culori...
caci oamenii astia vor sta langa mine cand vom schimba apele... si muntii... si mai ales oamenii care se tin de mana intr-un cerc cu albastru... si verde... putin turtit spre nord si sud...

revin cu povestea ...

2007-03-19T23:25:00.000+02:00